V-am spus sau nu v-am spus? Si chiar daca as fi facut-o mai mult ca sigur ca nu m-ati fi crezut. Nu pentru ca n-as fi avut dreptate, nu pentru ca n-ati fi avut incredere in mine, ci pur si simplu pentru ca nu se observa, nu se simte, nu se vede.
A inceput campania electorala, asta voiam sa spun! Stiu, va pufneste rasul si ma intrebati, va intrebati: "Care campanie electorala?". Dar stiti bine ca v-am avertizat ca o sa lipseasca dezbaterile fata-n fata, ca o sa fie o intrecere de poze, sloganuri si videoclipuri electorale. Stiu, nu m-ati crezut! Mai degraba v-ati gandit ca spun asta tocmai pentru a-i intarata pe baieti sa iasa la bataie. Stiu, de asemenea, ca m-am inselat intr-o privinta.Totusi, o sa aiba loc o confruntare fata-n fata la care nu m-am gandit si pentru care imi cer iertare. N-o sa fie la fel de spectaculoasa ca aceea dintre candidatii la Presedintie, dar va semana cu ea, iar pe alocuri va fi chiar mai spectaculoasa. E vorba de lupta dreapta, o lupta de a fi si a nu fi pe stalpii de telegraf, ziduri, cabine telefonice etc., lupta lipitorilor de afise.
Probabil ca tot ei vor fi singurii care vor aparea in dezbaterile televizate fata-n fata, vorbindu-ne de viitorul Romaniei si al copiilor nostri, despre integrarea europeana si tehnologia informatiei. Stiu, veti spune de-a dreptul revoltati, ca nu v-ati propus sa votati pentru alegerea presedintelui lipitorilor de afise, ci chiar pentru alegerea presedintelui Romaniei.
Si, pana la urma, care e diferenta, v-as putea raspunde? Dar n-am suficient curaj pentru a spune asta si atunci va intreb doar: si ce conteaza? Si ce mai conteaza? Si conteaza?