Rescrierea trecutului

Pentru actuala putere, realitatile suparatoare se cer schimbate, iar daca ele apartin trecutului, cu atat mai rau pentru acesta: el va trebui rescris! Intr-o recenta luare de cuvant, ambasadorul SUA, Jack Dyer Crouch, afirma: "actualul Guvern trebuie sa tina cont de faptul ca rezultatele pe care le va avea in acest an au la baza stabilitatea macroeconomica asigurata de fosta guvernare". Este o afirmatie pe care nu o putem banui de partizanat. Reactia, instantanee si publica, a actualei puteri nu a fost, din pacate, "vom continua ce a fost bun si vom corecta ce a fost rau". Actuala putere are o problema cu istoria, dar, in mod sigur, responsabilii ei la varf se ghideaza dupa celebra fraza a lui Orwell: "Acela care controleaza prezentul, controleaza trecutul si acela care controleaza trecutul, controleaza viitorul!".

Rescrierea istoriei de catre noua putere vine pe fondul unor actiuni care amintesc de celebra Revolutie culturala din China. Dupa siluirea rezultatului alegerilor la formarea Guvernului, iata ca o sumedenie de gherile politico-ideologice, formate ad hoc, se agita pentru refacerea majoritatilor in consiliile locale si judetene, pentru schimbarea structurii CSM, pentru o alta subordonare a PNA, pentru o alta conducere a posturilor publice de radio sau tv, sau pentru schimbarea presedintilor Camerelor. Pentru Traian Basescu si liderii Aliantei, recenta decizie a Curtii Constitutionale privind imposibilitatea schimbarii presedintilor Camerelor a reprezentat primul esec politic de dupa alegeri in procesul de "epurare politica" a institutiilor din Romania. "Revolutia continua", "ascutirea luptei de clasa", "cine nu-i cu noi e impotriva noastra" sunt tot atatea lozinci care s-ar potrivi de minune vigilentilor oranj.

Pe de alta parte, rescrierea istoriei guvernarii trecute ia, in aceasta perioada, forme mult mai subtile. Cresterea economica, daca nu poate fi contestata, devine "prea mare (sic!)" si, deci, "nesanatoasa". Actele vechii guvernari, daca nu se poate dovedi ca au fost ilegale, devin "imorale". Legile date de fostul guvern sunt de doua feluri: cele care se refera la taxe si impozite si care sunt "greaua mostenire" pe care noua guvernare "este obligata" sa o preia si cele care ar fi adus beneficii directe cetatenilor (reduceri de taxe sau cresteri de alocatii), legi sau ordonante care sunt retrase sau abrogate de noua putere pentru ca ar fi neeuropene sau nedemocratice.

Multe initiative sau proiecte ale vechii guvernari au fost preluate ca atare sau cu minime modificari de noua putere. Nu ar fi nimic rau in asta, dar nu se spune nimic despre continuitatea unor procese: problema recalcularii pensiilor (inceputa cu octombrie 2004!) devine ideea originala a Aliantei, retrocedarea proprietatilor este marea descoperire a noii puteri si asa mai departe. Acordurile cu Banca Mondiala, semnate zilele acestea, par a fi fost negociate intre Craciun si Revelion...Cine-si poate inchipui asa ceva?

Sunt confiscate teme de politica externa, teme in care interesul national a rezistat si in cele mai grele momente ale istoriei. As aminti celor cu memoria scurta ca importanta Marii Negre in politica externa a Romaniei nu este descoperita acum. Mai recent, merite au revenit si guvernarilor Roman, Stolojan, Vacaroiu (imi amintesc discutiile cu presedintele Turciei, Turgut Ozal, in 1991-1992, cand eram ministru de Externe si cand am initiat procesul de colaborare la Marea Neagra; ulterior, s-a desfasurat o reuniune a sefilor de stat din regiune, s-a constituit o adunare parlamentara a colaborarii la Marea Neagra etc.). Presedintii Constantinescu si Iliescu au avut numeroase initiative in zona. Tin sa amintesc ca la Summitul NATO de la Istanbul din iunie 2004, reprezentantii de atunci ai Romaniei au fost cei care au introdus problematica Marii Negre pe agenda organizatiei. Pare cumva ca doar astazi descoperim, prin Traian Basescu, ca Romania are iesire la Marea Neagra!

Sa revenim la Orwell: "Acest proces de continua modificare se aplica (...) oricarui text sau document care ar putea avea o cat de mica semnificatie politica sau ideologica, (...) aproape clipa de clipa, trecutul este adus la zi (...) si nici o stire sau opinie care ar veni in conflict cu nevoile momentului nu este lasata sa ramana in vreo arhiva". Nu vreau sa cred ca vom ajunge in aceasta situatie. Si PSD, cat a fost la guvernare, a facut greseli. Din pacate, noua putere, dupa abia o luna, arata ca nu a invatat nimic din erorile trecutului. Poate tocmai de aceea vrea sa-l rescrie.

Nu de mult, intr-un cerc mai larg, cineva, persoana importanta!, imi facea marturisirea ca se simte apasat de faptul ca poporul roman are de ales intre doi (fosti - n.m.) comunisti. Am fost atunci surprins, pentru ca nu credeam ca un om inteligent poate fi de parere ca toti fostii membri ai partidului comunist poarta un stigmat care-i impiedica in mod fatal sa gandeasca sau sa se comporte normal, intr-o societate democratica. In Originile totalitarismului, Arendt arata ca nu unul sau altul dintre elementele constitutive ale totalitarismului au dus la instaurarea regimurilor totalitare, ci ca, mai degraba, interdependenta acestor elemente. In Romania, institutiile si mecanismele democratiei functioneaza (inca). Elementele gandirii totalitare nu pot ataca sistemul decat daca sunt conexate cu puterea, intr-o situatie de criza.

Chestiunea "pericolului" comunismului devine simpla: puterea trebuie sa-si reprime propriile porniri totalitare si sa nu genereze crize. Abia apoi putem vorbi despre sinceritate...

Si atentie la sondaje! Si noi am gresit considerand ca "viitorul" este liniar!