Unul dintre marile jocuri strategice ale Europei în zilele noastre este lupta pentru consolidarea spaţiului libertăţii, democraţiei şi securităţii pe continent. Extinderea UE în zona de Est a continentului reprezintă o provocare majoră. Împotriva acestui deziderat luptă cu disperare Moscova. Privim cu toţii stupefiaţi de agresiunea de care a dat dovadă Moscova, încălcând toate regulile dreptului internaţional, atunci când Ucraina a dorit să semneze acordul de asociere la UE. Totul a fost amânat, situaţia de securitate este catastrofală, iar Kremlinul îşi arogă cu de la sine putere o influenţă nefastă asupra unor ţări independente care au făcut cândva – fără voia lor – parte din URSS. Cu toate astea, mâine la Bruxelles, Ucraina, Republica Moldova şi Georgia vor semna acordul de asociere. Un moment istoric inclusiv pentru România, care se va regăsi în spaţiul comun de libertate şi democraţie cu românii basarabeni. Cine ştie dacă viitorul ne va oferi şi marele privilegiu al dispariţiei graniţei fizice şi artificiale dintre noi.
Până una alta, exact cu o zi înaintea marelui eveniment, cel mai important lider european în materia extinderii, cehul Stefan Fule face o declaraţie stupefiantă şi jignitoare la adresa României.
Într-un interviu acordat Euractiv Cehia, despre ce s-a schimbat în domeniul procesului de extindere în ultimii cinci ani, Stefan Fule a răspuns: "Multe lucruri. Atât statele membre, cât şi cele candidate simt o oboseală în legătură cu ritmul lent al procesului de extindere. În primul rând, ultima extindere, cu România şi Bulgaria, a ridicat o serie de semne de întrebare în legătură cu credibilitatea întregului proces. Pentru că a fost prima dată când UE a decis să introducă un mecanism special de cooperare şi verificare în cazul unor state membre. Cea mai mare provocare a fost restabilirea credibilităţii pierdute privind procesul de extindere. Suntem nevoiţi să extindem şi să înăsprim standardele."
Prima chestiune – România e pusă din nou pe coji de nucă alături de Bulgaria, exprimându-se în mod artificial neîncrederea asupra ţării noastre. Să-i mulţumim dlui Fule, Moscova are aceeaşi părere despre România.
A doua chestiune – în preziua semnării acordului de asociere Ucraina, Moldova, Georgia, responsabilul Comisiei Europene în materie spune că trebuie “să înăsprim standardele”? Adică pentru unii au fost cândva nişte standarde, pentru alţii trebuie să fie mai grele, pentru a face accesul în UE mult mai dificil? În principiu, este exact ce-şi doreşte Moscova, să împiedice pe cât posibil aderarea ţărilor de la graniţa de est a Rusiei la spaţiul şi sistemul european de valori.
Pentru Kremlin, democraţia a reprezentat şi reprezintă de secole marea ameninţare. Ei de aceea vor să controleze şi să influenţeze spaţiul european de răsărit, pentru a preveni pe cât posibil ca virusul democraţiei să nu se extindă şi pe spaţiul Rusiei, contaminând populaţia rusească ce s-ar putea (Doamne fereşte, spun ei) trezi din mahmureala sovietică în care e ţinută de 80-90 de ani.
Şi pentru că am văzut câteva chestiuni în neregulă ce mi-au sărit în ochi la “comisarul european pentru extindere”, iată ce aflu eu despre tovarăşul comisar Fule.
Ca majoritatea cehilor, Fule a început studiile la Praga, la celebra universitate Carolina, fondată la 1370. După doar doi ani de studii a decis, în 1980, că e mai just să urmeze cursurile vajnicului Institut de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova. Pentru cunoscători, acronimul acestei facultăţi, MGIMO, este sinonim cu şcoala de elită pentru diplomaţia sovietică. Noi, românii, cei pe care tov. Fule ne dispreţuieşte, nu mai trimiteam la studii acolo de prin anii '70. Avem, aşa, câteva figuri încă prezente prin administraţia şi politica românească, la care serviciile privesc precum boldul la molia de insectar.
Probabil tov comisar Fule a învăţat să fie supărat pe România în timpul studiilor la Moscova. Acolo o fi aflat că ţara noastră s-a opus invaziei sovietice în Cehoslovacia din august 1968.
În fine, la facerea ultimei Comisii Barroso in 2009, Cehia era puţin în dificultate la numirea propriului reprezentant. Partidele nu se înţelegeau, iar candidatul care merita, Alekandr Vondra, un atlantist autentic, nu avea destul sprijin.
Şi cum Moscova nu crede în lacrimi, dar pescuieşte în ape tulburi, hop, tov Fule este propulsat, după ce vreo trei conaţionali refuză postul. Şi uite-aşa, azi la MGIMO, mâine la NATO, poimâine la Comisia Europeană, tov Fule îşi aminteşte, la final de mandat, ce rea e România, ce înăsprire trebuie să fie la extindere ca să fie Moscova mulţumită.
Mai lipsea să pună placa celebră cu fasciştii români şi cu România stat imperialist, că în rest le-a făcut pe toate.
Dincolo de jocul sulfuros al tov Fule, treaba mea e să mă şi revolt. Pentru că au trecut câteva ore bune şi niciun oficial român nu i-a zis vreo două cehului cu studii la Moscova. Binecunoscuta stare anestezică a marilor noştri responsabili în materie.
PS : Să nu te grija, Fule! Europa nu e moartă, Europa se transformă. Şi se extinde.