„Un om care rosteşte o rugăciune nu e niciodată singur”

E o superbă zicere a Papei Francisc, care a fost şi în vizita din ţara noastră simbol al bunătăţii, blândeţii, împăcării între oameni, invitaţi să meargă împreună. După primirea rece din Bulgaria, Papa a fost întâmpinat cu suflet deschis de către români, ovaţionat de sute de mii de oameni, cu veneraţie, cu ospitalitatea de totdeauna a poporului nostru. Sanctitatea Sa a fost impresionat de inima mare a neamului românesc, de răspunsul prin bunătate, blândeţe, înţelepciune revărsate şi din poporul roman, şi din sufletul Papei Francisc. Nu a regretat că a fost o vizită lungă, de trei zile, cu străbaterea Ţării, cum nu obişnuieşte. S-a îmbrăţişat cu înalţii conducători ai Bisericii Ortodoxe Române, a sărutat de trei ori crucea ortodoxă de la gâtul înalţilor preoţi ai ortodoxiei române, a rostit împreună cu ei rugăciune. Papa Francisc a ţinut deschisă poarta scoasă din înţepenire dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă, acum 20 de ani, de vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Patriarhul Teoctist. Atunci, Papa Ioan Paul a spus că România este „Grădina Maicii Domnului” şi a pupat pământul românesc. Papa Francisc a îmbrăţişat şi el cu iubire poporul român. Ar trebui să roşească de ruşine cei care cu gură buruienoasă împrăştie zicerea nedreaptă că „ţara e splendidă, păcat că e locuită”. Ce aberaţie în această lozincă: „Dumnezeu a creat aici «Grădina Maicii Domnului», ca apoi să-şi dea singur peste mână, populând-o cu oameni nepotriviţi”. Stupidă zicere! Iubitor de oameni simpli, modeşti, Papa Francisc agreEază fotbalul, sportul. Inspirate darurile cu tricoul şi mingea de la Hagi, cu vâsla campionului mondial şi olimpic de 7 ori Patzaichin. De fior sufletesc şi cadoul românesc cu ceasul conţinând o rocă din Argentina natală, din Etna, cu fragmentul de pământ românesc şi de cristal din care s-a făcut albastrul de Voroneţ. Tulburătoare povestea clujeanului Ghiţă Aştilean, care a pictat din căruciorul de paralizat portretul Papei Ioan Paul, rămas în vernisajul de gală al Vaticanului. Ghiţă Aştilean a fost lovit crunt de soartă. După succesul la bacalaureat, ducându-se la cimitir cu un bucheţel de flori la bunic, peste el s-a prăbuşit o cruce de piatră de la un mormânt şi l-a trimis pe viaţă în scaunul de infirm. A crezut în Dumnezeire şi în România, a terminat Facultatea de Arte Plastice. Papa Ioan Paul l-a îmbrăţişat urcând el treptele la Vatican, fiindcă Ghiţă Aştilean nu putea cu acel cărucior de paralizat.