Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dupa anul 2014 , anul care se sfarseste in curand, a marcat fara indoiala un punct important in procuparile pentru reasezarea batranei Europe. Februarie 2014 a semnalat cu larga insistenta revenirea unui actor important pe scena politica , Rusia . Daca privim cu responsabilitate, evenimentele ce au urmat nu mai semanau cu ceea ce s-a intamplat pana atunci sau mai exact ce se proiectase de catre Uniunea Europeana,dupa caderea comunismului ,s-a stins rapid . De ce a fost posibil asa ceva ? Simplu, liderii Europei au crezut ca dupa comunism totul va fi usor de manevrat, aspirantii la prosperitate vor acepta toate conditiile ce se prefigura de la Bruxelles .
Ce a urmat, a marcat o lipsa de previziune si analiza interconexa fata de evolutii ce au inceput sa marcheze mersul unei Europe ce se credea stabila si sigura pe o perioada indelungata.
In fapt, Uniunea Europeana a intrat dupa cum s-a vazut intr-un proces lent de dizolvare geografica, inceput cu bariere intre statele europene si o abordare segmentara a problemelor .Dar ceea ce a fost mai grav este faptul ca a tratat cu usurinta o serie de aspecte care prin evolutie au blocat o reactie fireasca si eficienta , precum “ Primavara Araba“, rolul agresiv al Rusiei, terorismul, si nu in ultimul rand consecintele greu de evaluat al migratiei necontrolate asupra continentului.
George Friedman remarca faptul ca ne aflam la sfarsitul unei lumi,a unui establishment aparut odata cu inchierea Razboiului Rece care a durat 25 ani . Dupa 1991, lumea s-a bazat pe trei piloni de stabilitate : Statele Unite ( putere globala reala ) Europa (dominata de transformarea in Statele Unite ale Europei ) si China ( caracterizata de o rata de crestere iesita din comun). Dupa Friedman, aceasta lume s-a sfarsit in 2008 , cand Rusia a “revenit in istorie“ pe 8 august si Lethman Brothers a colapsat , pe 15 septembrie , evenimente care au lasat lumea intr-un “punct de incertitudine in privinta viitorului, in care Noua Ordine Mondiala inca isi cauta parametrii definitorii”.
Ce a facut UE dupa acest moment , a plutit pe o mare a cautarilor, cu speranta ca se va gasi o solutie apta sa rezolve problemele aparute .S-a conturat o criza de existenta a Uniunii Europene pentru ca aceasta s-a cantonat in jurul unor valori universale , abstracte care nu se mai apleaca asupra consecintelor concrete evacuand dimensiunea reala din dezbatere . In acest context, intrebarile sunt mult mai multe decat raspunsurile , euroscepticismul aparut, este evident rezultatul imposibilitatii Uniunii Europene de a propune un model viabil de comuniune. Ramane un aspect important, timpul nu mai are rabdare.
