x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Vizionarii

Vizionarii

de Andrei Bacalu    |    02 Noi 2008   •   00:00

Am trăit până nu demult cu convingerea că a fi vizionar este o calitate remarcabilă, asociată cu eroii şi conducătorii. Cu atât mai mare surpriza oferită de dicţionar, care îl asociază cu o lipsă de legătură cu realitatea, cu fantasticul, extravagantul, neobişnuitul, la urma urmei cu profeţia.


În acest caz e neapărat nevoie de un alt calificativ pentru câţiva autori pe care mă pregăteam să-i definesc drept vizionari.

Cu toţii am fost supuşi unui adevărat bombardament de inepţii privind experimentul Hadron Collider. S-au scris texte disperate care prevedeau sfârşitul lumii, nu doar al planetei noastre, ci al Universului. Prevestitorii catastrofei supraapreciau efectele probabile ale experimentului.

Nimic nou, nimic original, nimic nemaipomenit în disperarea lor. Un vizionar autor de SF, Joe Haldeman, descria în “Pace veşnică” atât acceleratorul de particule care ar putea reproduce clipa Creaţiei, aşa-zisul Big Bang, cât şi reacţiile pesimiste ale contemporanilor. Cartea a apărut în 1997.

Alţi vizionari, Ian Caldwell şi Dustin Thomason, autorii “Regulei celor patru”, au lansat o ipoteză neobişnuită privind originile Renaşterii. În romanul lor figurează cartea “Hypnerotomachia Poliphilii”, apărută în 1499, care ar conţine un text cifrat privind neutralizarea discipolilor lui Girolamo Savonarola, care voiau să distrugă capodopere umaniste. Cartea cu pricina, cea mai celebră dintre primele tipărituri ilustrate, mai apare în prozele lui Perez-Reverte, Crowley, Umberto Eco şi într-un film al lui Polanski, “A noua poartă”.

Dar cel mai original vizionar, oricum am interpreta cuvântul, pare să fie Rowan Gavin Paton Menzies, fost comandant de submarin, autorul a două volume care au stârnit  reacţii dintre cele mai diferite, de la dispreţ la entuziasm. Ele sunt “1421 – anul în care China a descoperit lumea” şi “1434 – anul în care o magnifică flotă chineză a ajuns în Italia şi a declanşat Renaşterea”. Dacă ţinem seama că expediţia lui Columb a avut loc în 1492 înţelegem cât de şocant reuşeşte să fie Gavin Menzies.

Eroul acestor cărţi este Zheng He, cunoscut şi sub numele de Ma Sanbao. Născut în 1371 în provincia (de azi) Yunnan, cade la vârsta de 11 ani prizonier în timpul unei răscoale, este trimis la curtea imperială şi castrat. Ca eunuc studiază la colegiul din Nanjing şi ajunge consilier la curte, iar mai apoi amiral, comandantul unei flote care avea să străbată mările şi oceanele, ajungând în India, Malaysia, Persia, Arabia, Africa. Sutele de nave şi zecile de mii de mateloţi aduc în China animale şi obiecte exotice, stabilesc relaţii comerciale şi diplomatice, lasă în urma lor monumente şi inscripţii.

Zheng însuşi descrie călătorii de “cincizeci de mii de kilometri, valuri cât munţii, ţinuturi barbare învăluite în ceţuri albastre, prin care navele noastre treceau cu iuţeala stelelor”. Hărţile lui de navigaţie sunt publicate în 1628 într-un volum numit “Tehnologia armamentului”. Acum câţiva ani ele stârneau interesul lui Menzies care nu ezita să declare că de fapt Zheng He a ajuns dincolo de Capul Bunei Speranţe şi mai departe.

Unde? Tocmai în Florida, mai apoi în Caraibe, America Latină şi Australia. Amiralul eunuc ar fi în acest caz înaintea lui Columb cu 70 de ani şi l-ar preceda pe Magellan cu un secol. Marea expediţie, cea de-a şasea, ar fi avut 107 nave şi mai bine de 28 de mii de marinari. Pare uimitor, dar Menzies susţine că nu asta e totul.

El afirmă că în 1434 o delegaţie culturală chineză, aducând informaţii despre marile realizări în ştiinţă, tehnologie şi artă, a ajuns mai întâi la Cairo şi de acolo tocmai în Toscana, la Florenţa. De aici începe Renaşterea.

Menzies afirmă că ideea exclusivităţii europene în procesul istoric al Renaşterii este pur şi simplu romantică şi că a venit momentul să reconsiderăm istoria, să renunţăm la viziunea eurocentristă. Punctul lui de vedere nu a fost bine primit. Un istoric, Felipe Fernandez-Armesto, îl califică drept şarlatan şi compară “1421” cu poveştile din tabloide despre întâlnirile cu Elvis Presley la o staţie de benzină sau cu descrierea întâlnirilor de gradul trei cu hamsteri din spaţiul cosmic.

Dar fostul comandant de submarin nu poate fi descurajat. El speră că un vas eşuat în largul Floridei a aparţinut flotei lui Zheng He şi va încerca să recupereze epava. Poate că vă reuşi. Să nu uităm că unul dintre numele marelui amiral era Ma Sanbao, pomenit în “1001 de nopţi”. Acolo el aparţine unui personaj care nu mai are nevoie de recomandări, Sindbad marinarul.

×
Subiecte în articol: editorial