Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ziua de 19 ianuarie 2010, primarul municipiului Iaşi a făcut o declaraţie pe cât de surprinzătoare, pe atât de interesantă, demnă de luat în seamă. "Am discutat astăzi cu rectorii Universităţilor din Iaşi şi cu preşedintele Academiei Române, filiala Iaşi, Viorel Barbu, dar şi cu profesorul de istorie Cătălin Turliuc pentru ca împreună să iniţiem o acţiune de strângere de semnături pe care să le predăm parlamentarilor ieşeni, pentru ca ziua de 24 Ianuarie să devină sărbătoare naţională legală!", a declarat Gheorghe Nichita.
de Prof. Stelian Neagoe
Jurnalul Naţional salută iniţiativa primarului Iaşiului şi - ca un recurs pentru România - va pune la dispoziţia Comitetului de iniţiativă paginile sale pentru promovarea unei idei naţionale extrem de importante. În numărul anterior prezentam ca argument istoric dezbaterile asupra iniţiativei senatorului Costin Brăescu din 1882 privind declararea zilei de 24 ianuarie ca sărbătoare naţională. Conform art. 91 din regulamentul Senatului, s-a constituit comisia pentru a examina şi transpune în proiect de lege propunerea Brăescu, comisie compusă din Th. Rosetti, N. Voinov, P. Grădişteanu, C. Brăescu, Vasile Boerescu.
ZIUA CĂND S-A ARUNCAT SĂMÂNŢA NAŢIONALITĂŢII
În şedinţa din 27 ianuarie 1882, prezidată de vicepreşedintele colonel N. Bibescu şi în prezenţa a 38 de senatori, Vasile Boerescu, în calitate de raportor, a dat citire Raportului Comisiei şi Proiectului de lege. Câteva pasaje elocvente din Expunerea de motive a Raportului: "... La 24 Ianuarie naţia română s-a afirmat către sine însăşi că există... Să zic mai mult, este încoronarea operei tuturor generaţiilor trecute, este îndeplinirea dorinţelor şi aspiraţiunilor părinţilor şi strămoşilor noştri, este atingerea scopului şi recompensa sacrificiilor vechilor noştri eroi, glorioşilor luptători ai naţionalităţii române... La 24 Ianuarie s-a aruncat, ca să zicem astfel, sămânţa naţionalităţii noastre, a înfiinţării noului Stat român; ea a căzut pe pământ bun, a odrăslit, a înflorit, s-a copt; şi noi care am văzut zămislirea, noi care am putut încorona pruncul, noi, şi generaţiunile viitoare, care avem să ne bucurăm de această operă, cată să ne aducem aminte, cu amoare şi cu fericire de această zămislire. Da, noi mai toţi ne amintim - căci mai toţi am fost activi sau spectatori - de acea zi fericită, când două ţări surori, de aceeaşi origină, de aceeaşi religie, separate şi slăbite prin secoli de apăsare şi de dezbinări, cum două provincii, umilite sub un jug străin, cărora li se contesta şi existenţa, şi drepturi, până şi origina, îşi deteră mâna şi se contopiră într-un singur suflet şi într-un singur corp, spre a forma un singur Stat, noul Stat român! Da, noi toţi ştim cum în ziua de 24 Ianuarie nu mai erau moldoveni şi munteni, ci erau numai români, şi cum întăriţi prin exaltarea celui mai pur patriotism cutezară în faţa Europei întregi, în faţa unui tratat formal contrariu aspiraţiunilor lor, să se afirme către ei înşişi, să proclame Unirea, să arunce sămânţa formării noului Stat, să proclame Unirea, să arunce sămânţa formării noului Stat, a Regatului Român! Nu erau atunci nici ure, nici pasiuni egoiste, nici chiar reminiscenţe. Cei bătrâni deveniseră juni prin entuziasm; cei bătrâni deveniseră bătrâni prin patriotism prevăzător; o singură pasiune domina tot şi egaliza toate clasele societăţii; pasiunea binelui public. Cei avuţi erau fericiţi de a simţi ca cei săraci; cei privilegiaţi erau norociţi de a-şi lepăda privilegiile şi dominaţiunea; cei până aci dezmoşteniţi erau invidioşi numai că nu puteau şi ei sacrifica mai mult pe altarul patriei (aplauze)".
TOŢI ERAU UNA, TOŢI ERAU ÎNTR-UN GĂND
"Nu mai erau juni, nu mai erau avuţi şi neavuţi, nu erau apăsători şi apăsaţi; toţi erau una, toţi erau într-un gând şi într-un suflet; căci toţi erau români, toţi erau uniţi, şi unirea politică şi egalitatea socială fu ecoul răsunător al palpitaţiunilor inimilor! Nici calculele avantajelor sociale, nici reamintirea gâdilitoare a autonomii separate a fiecărui principat, nici un stimulent, nici un calcul, nici o intrigă care ar fi putut provoca rezbelul civil şi cufunda naţionalitatea română într-un abis de unde să nu mai poată ieşi, nimic din acestea nu opri proclamarea Unirii, împlinirea pacifică şi glorioasă a celei mai mari revoluţiuni politice şi sociale ce o naţiune a făcut vreodată. Onoare şi glorie generaţiunii care a putut înlesni un asemenea fapt (aplauze). Eternă recunoştinţă şi veneraţiune părinţilor noştri, predecesorilor noştri, învăţătorilor noştri, care au născut şi au preparat o generaţiune capabilă de a îndeplini asemenea fapte. Memoria zilei de 24 Ianuarie va fi eternă între noi! Ea va folosi de cel mai nobil exemplu, de cel mai încurajator stimulent pentru urmaşii noştri! Solemnitatea ei, ca sărbătoare naţională, ni se impune prin mărimea faptelor ce au ilustrat-o, prin efectele salutare ce au produs". După citirea Proiectului de lege respectiv, vicepreşedinte N. Bibescu releva: "D-lor, acest frumos raport va rămânea nu numai în analele Senatului, dar şi în ale ţării întregi memorabil, şi nu putem face mai bine din parte-ne decât să cerem urgenţa în secţiuni, ca să se cerceteze chiar azi acest proiect (aplauze)".- Se pune la vot urgenţa. Vicepreşedintele Bibescu: "Senatul a primit în unanimitate urgenţa".
PRIMA LEGIFERARE DUPĂ MAREA UNIRE
Din păcate, acest însemnat Proiect de lege a fost "înmormântat" în secţiile Senatului, prin acţiunea concertată a necruţătorilor duşmani - cum îi numea N. Iorga - ai fostului Domnitor al Unirii. Abia după Marea Unire din 1918, întâiul Parlament al votului universal, în şedinţa din 30 decembrie 1919, a adoptat Legea privind consacrarea zilei de 24 Ianuarie drept sărbătoare naţională. Marţi, 30 decembrie 1919, ora 14:50. Adunarea Deputaţilor se reuneşte în plen, sub preşedinţia lui N. Iorga şi în prezenţa a 410 membri. Preşedintele N. Iorga dă cuvântul deputatului Ştefan C. Ioan: "D-le preşedinte, d-lor deputaţi, suntem cu toţii încă sub impresiunea emoţiunii puternice din şedinţa noastră de ieri (când se aprobaseră, prin unanime aclamaţii, Decretele Regale privind Actele Unirii cu România a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului). Ni se pare că auzim încă aplauzele unanime, zgomotoase şi prelungite care au subliniat cuvântările entuziaste ale oratorilor care s-au succedat la această tribună, precum şi ale preşedintelui nostru, cuvântări pornite din inimă şi care au mers până în adâncul inimilor noastre. Am trăit clipe înălţătoare neuitate, fiindcă am consacrat prin votul nostru un fapt istoric de cea mai covârşitoare importanţă, care va constitui crestătura cea mai adâncă în răbojul nostru naţional (aplauze prelungite). Pentru ca această mare şi sfântă zi să se păstreze vie şi de generaţiunile viitoare, un mare număr de colegi vă fac prin mine următoarea propunere: Subsemnaţii propunem ca, în amintirea marii zile de 29 decembrie 1919, în care Adunarea Deputaţilor din România Mare a votat Unirea cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, să depună în sala şedinţelor acestei Adunări o placă comemorativă şi să se facă un pergament semnat de toţi deputaţii actuali". Semnau, între alţii: Şt. C. Ioan, I. G. Duca, Ion Simionescu, dr I. Sârbu, V. Madgearu, V. Kogălniceanu, V. Lucaciu, Vintilă I. C. Brătianu, C. Banu, Simion Mândrescu, V. V. Haneş, P. Gârboviceanu.
"La 24 Ianuarie naţia română s-a afirmat către sine însăşi că există... Să zic mai mult, este încoronarea operei tuturor generaţiilor trecute, este îndeplinirea dorinţelor şi aspiraţiunilor părinţilor şi strămoşilor noştri (...)"
Din raportul privind propunerea Brăescu 27 ianuarie 1882
N. Iorga: "Pun la vot această propunere, cu ridicare de mâini. S-a admis".
(Va urma)
