x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Ce s-a ales de „Soluția Udrea”. Salvarea turismului cu ligheane de 4,4 milioane

Ce s-a ales de „Soluția Udrea”. Salvarea turismului cu ligheane de 4,4 milioane

de Diana Scarlat    |    19 Iun 2017   •   17:40
Ce s-a ales de „Soluția Udrea”. Salvarea turismului cu ligheane de 4,4 milioane

Anul 2011 a răsunat de sloganuri pompoase în presă, lansate de fostul ministru al Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea, care declara că investiţiile măreţe pe care le-a făcut în sudul litoralului vor salva turismul. În urma inaugurării cu mare fast a unui grandios proiect de 4,4 milioane de euro, care ar fi trebuit să aducă în staţiunile Venus şi Olimp peste 60.000 de turişti săptămânal, ca la Mamaia, au rămas cinci ligheane abandonate într-o parcare de pe marginea drumului. 
Puţini sunt cei care-şi mai amintesc astăzi la ce ar fi trebuit să folosească cele cinci piscine băgate-n asfalt, care acumulează apa de ploaie şi se umplu de gunoaie, la intrarea din sud în staţiunea Venus. Doar şoferii care vor să-şi lase maşinile acolo mai văd astăzi măreaţa investiţie din bani europeni, de 4,4 milioane de euro, dar nu înţeleg de ce a fost distrusă o parte din parcarea atât de bună, pentru ceva atât de stupid. „Nu are nicio logică această investiţie. Nu se aştepta nimeni să coboare omul din maşină, pe marginea drumului care leagă staţiunile între ele şi să se arunce în piscina cu apă termală, direct din maşină. De fapt, ligheanele astea nici măcar nu sunt racordate la sursa de apă termală şi, chiar dacă ar fi fost, nu e igienic să le amplasezi atât de aproape de marginea drumului şi de câteva sute de maşini parcate aici, care le umplu de praf şi de noxe. Nu aşa se face turismul balneo, care presupune tratamente medicale controlate şi un maximum de igienă, ca într-o clinică de specialitate”, spune unul dintre hotelierii din zonă. 
Strategie de distrugere a hotelierilor 
Investitorii din staţiunile vecine cu ligheanele Elenei Udrea mai spun că o astfel de iniţiativă nu ajută cu nimic turismul în acea zonă, pentru că încasările din care ajung banii la bugetul statului se fac prin plata unor servicii la hotelurile care au deja baze de tratament, iar amplasarea unui astfel de ştrand în aer liber, cu costuri minime sau cu gratuitate, nu înseamnă decât sabotaj pentru bazele turistice deja existente. „Dacă eu încasez bani de la turiştii veniţi să facă tratament la Venus, pentru că am piscină cu apă termală şi ofer toate condiţiile, înseamnă că alimentez bugetul de stat din taxe şi impozite; deci, dacă tu, stat, vii şi arunci nişte piscine gratis, în marginea staţiunii, înseamnă că-mi reduci numărul de clienţi plătitori, nu că-l creşti. Deci ce faci: mă sabotezi pe mine, investitor, îmi furi clienţii şi astfel distrugi tot ce-a mai rămas din bruma de turişti din sudul litoralului, în lunile de vară, exceptând perioada 15 iulie-15 august, când e plin peste tot”, spune alt investitor din staţiunea Venus. 
Parcare pe banii statului 
Oamenii din zonă mai spun că imaginea de ansamblu a parcării cu ligheane goale face parte de fapt dintr-o altă strategie de dezvoltare, dar nu a turismului din sudul litoralului, pentru a aduce beneficii statului român, ci una a Elenei Udrea, care ar fi adevăratul proprietar al fostului hotel Adriana din staţiunea Venus. Proiectul Ministerului Dezvoltării condus de Elena Udrea ar fi fost, astfel, o modalitate de a dota hotelul cu o imensă parcare, din bani europeni, accesaţi prin intermediul Ministe­rului Dezvoltării. „De cinci ani se renovează hotelul ăsta şi nu vede nimeni muncitorii. Din când în când mai apare câte ceva. Acum e deja aproape finisat, are şi geamuri, dar nu se vede niciun şantier de la stradă. Nu atrage atenţia cu nimic, dar creşte, pe zi ce trece, şi ne aşteptăm să-l deschidă în curând. 

Iar parcarea imensă  pe care a făcut-o Elena Udrea, chipurile pentru staţiune, dacă vă uitaţi, este de fapt parcarea hotelului. Mie dacă-mi vine turistul în staţiune şi se enervează că am doar 30 de locuri de parcare, data viitoare se duce acolo unde vede un spaţiu de câteva sute de locuri, pentru că hotelul poate să închirieze o parte din acea parcare, chiar la intrare, în timp ce noi, ceilalţi, chiar dacă am închiria, am trimite turiştii cu maşinile la câteva zeci sau sute de metri distanţă de hotel, ceea ce nu e convenabil pentru nimeni”, mai spune un hotelier din localitate. 

Cel mai bun plan de apărare într-un posibil proces 
În afară de strategia pentru hotelul Adriana, proiectanţii piscinelor din parcarea de la Venus s-au mai asigurat şi de imposibilitatea de a fi acuzaţi vreodată pentru fraudă sau pentru o eventuală retragere a finanţării din fonduri euro­pene. Elena Udrea nu şi-a recunoscut nicio vină pentru ligheanele din parcarea de la Venus, de câte ori jurnaliştii i-au solicitat explicaţii. A susţinut întotdeauna că investiţia a fost făcută corect, că strategia a fost una în beneficiul litoralului, dar cei care ar fi trebuit să aibă grijă în continuare de ligheane – adică Primăria Mangalia - trebuie să fie traşi la răspundere, pentru că n-au ştiut cum să gestioneze situaţia. Mai mult, e foarte posibil ca nimeni să nu fie tras la răspundere din echipa care i-a proiectat fostului ministru al Turismului şi Dezvoltării parcarea de sute de locuri lângă hotelul Adriana şi ligheanele din parcare, pentru că piscinele care ar fi trebuit să se umple cu apă termală reprezintă doar o parte din proiect, iar investiţia a fost inaugurată în 2011, conform proiectului de finanţare din fonduri europene, deci finalizată la timp. Dacă vina este aruncată acum pe alţii, pentru faptul că piscinele nu funcţionează, înseamnă că până la aplicarea unor sancţiuni drastice din partea OLAF, pentru un proiect foarte prost, este nevoie de o instanţă de judecată care să stabilească vinovăţia. „O instanţă de judecată nu înţelege nici problemele de fond ale turismului, nici pe cele de construcţie sau de strategie. Interpretează doar documente şi argumentele avocaţilor. Deci este foarte posibil ca hotărârea judecătorească să fie în favoarea celor care au făcut proiectul, pentru că judecătorii se uită pe acte, unde responsabili de funcţionarea investiţiei nu sunt nici proiectanţii, nici cei care au semnat actele şi au făcut absorbţia de fonduri europene. Vina e transferată, încă din faza de proiect, către cei care trebuie să administreze mizeria asta nonfuncţională”, explică un avocat din Constanţa.
 

×