Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Simon Andreea avea 9 ani si a disparut din Miercurea Ciuc in seara zilei de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre magazin si casa. Cel invinuit ca a rapit-o si apoi a ucis-o este Tiberiu Burcuta, subcomisar de politie la IJP Harghita.
Nascut pe 13 septembrie 1969 in Bicaz, judetul Neamt, Burcuta a terminat liceul in 1987 si a absolvit o facultate tehnica. Apoi a facut un curs de informatica, iar in 1994 s-a angajat, ca analist programator, la Evidenta Populatiei din Gheorgheni. In 1999, a dat examen pentru un post din Miercurea-Ciuc si s-a mutat aici. Are un frate mai mare, prim-adjunct la Inspectoratul Judetean de Jandarmerie Constanta, si o sora mai mica, stabilita in Elvetia.
A locuit cu chirie intr-un apartament de pe strada Ciocarliei apoi, prin 2003, s-a mutat intr-un bloc de pe strada Laszlo Muller. Aici se banuie ca a fost adusa fetita in seara zilei in care ea a disparut. Apartamentul este la parter, de la intrarea in scara si pana la usa lui sunt doar 3-4 metri. Vecinii de la etajele superioare nici n-ar fi avut cum sa observe ceva. Plus ca pe el il stiau om linistit. Si cinstit, era la zi cu plata chiriei s-a intretinerii, isi amintesc proprietarii. Pleca si venea de la serviciu, saluta respectuos, nu facea chefuri, nu primea vizite. O vecina de pe palier isi aminteste ca, inainte de disparitia fetitei, l-a vazut facand curat in casa. Scosese niste lucruri pe holul blocului si avea deschisa usa de la intrarea in apartament. L-a intrebat: "de ce nu te insori si tu, mai baiete, ca sa nu mai faci treaba de unul singur?'. I-a raspuns: "Ce sa ma insor? Mi-a trecut vremea!'. Avea 36 de ani.
Prin 2005, isi aminteste Ioana, mama Andreei Simon, Burcuta era necajit: Evidenta Populatiei se mutase in subordinea prefecturilor, iar lui nu-i convenea "sa fie civil'. Stranie coincidenta, pe 1 ianuarie 2006, adica la doua saptamani dupa disparitia Andreei, cererea lui e aprobata, iar el reuseste sa se transfere la Biroul Arme, Explozivi si Substante Periculoase din cadrul IPJ Harghita. Colegele spun despre el ca e sensibil si politicos. Colegii, ca e un individ retras, n-are multi prieteni, nu iese la bere, urmeaza zilnic aceeasi rutina, casa-serviciu-casa.
Din ce povesteste Ioana, in preajma ei era alt om. Ii aducea cadouri (cafea, bauturi, tigari - ciubucurile primite pe vremea cand lucra la Evidenta Populatiei), ii compunea poezii de dragoste, ii recita "Luceafarul'. Nu i-a spus niciodata "te iubesc' si nici n-a cerut-o de nevasta. Ioana zice ca atunci cand stateau alaturi si ea se apropia de el, il apuca tremuratul. Era emotiv si romantic. Poate ca-n septembrie 2006, cand i-a marturist ca s-a intalnit cu fetita ei in seara disparitiei, a avut singurul lui moment de sinceritate ulterioara. Pana atunci, mama Andreei se tot gandea ca numai un cunoscut i-ar fi putut rapi fata, dar pe el nu-l luase in calcul. Nu parea genul si, gandea ea, n-ar fi avut niciun motiv. Abia cand Lucia, prietena pe care o cuplase cu el, i-a spus ca-l banuie, Ioana i-a cerut lui Burcuta explicatii. "Eram in fata blocului si a venit la mine', marturiseste ea. "Am inceput sa discutam si, pentru prima oara, mi-a povestit ca in seara zilei de 15 decembrie 2005, dupa ce a terminat orele de conducere, el a mers la magazinul Napsugar, mai exact in holul magazinului, unde se afla cizmaria. In momentul in care a intrat in hol, spune ca s-a intalnit cu fata mea, care i-a zis «saru'mana», apoi ea a iesit afara si el ar fi mers sa vada programul de la atelierul de cizmarie (n.r. - pe acel hol nu exista camere de supraveghere video). Dupa ce a iesit afara, a vazut ca Andreea se juca cu zapada impreuna cu alti doi copii, in fata magazinului. Au plecat de acolo impreuna. Au traversat impreuna strada, iar el a intrebat-o pe fata mea daca este grea plasa cu cumparaturi. Mi-a spus ca in momentul in care erau pe scuarul ce desparte cele doua sensuri de mers de pe bulevard, el i-a zis fiicei mele sa lase plasa jos, fiindca este grea, apoi au traversat strada intrand pe aleea care duce spre blocul nostru'. In dreptul unor garaje, aleea se bifurca: un drum duce spre blocul unde locuia fetita, iar celalalt trece prin fata gradinitei si duce spre blocul unde locuia Burcuta. Erau maxim 200 de metri de la acea bifurcatie si pana la el. "Mi-a povestit ca, de la trecerea de pietoni si pana in dreptul garajelor, au mers impreuna. Nu-si mai amintea daca au mai povestit ceva, dupa care el zice ca Andreea si-a continuat drumul pe aleea ce duce spre blocul nostru, iar el a luat-o pe cealalta alee. La cateva secunde dupa aceea, spune el, i s-a defectat telefonul mobil. Ar fi trebuit sa vorbeasca cu un coleg la telefon si s-a intors in bifurcatia celor doua alei. Atunci zice ca a vazut, in dreptul garajelor, o masina gri, a auzit portiera trantita si a vazut un barbat solid ca s-a urcat in masina. Mi-a dat astfel de inteles ca fata mea a fost rapita de oamenii care erau in acea masina. Normal, l-am intrebat de ce nu mi-a spus toate astea de la inceput si el mi-a zis ca «a uitat» si «si-a adus aminte dupa 9 luni»'.
La cateva ore dupa ce Andreea disparuse, in dimineata zilei de 16 decembrie 2005, in jurul orelor 4:00, Ioana l-a sunat pe Burcuta, sa-l intrebe daca stie ceva de fata. El n-a pomenit de nicio rapire cu masina, n-a pomenit nici macar de faptul ca fata a mers cu el, pe ultimul ei drum spre casa, i-a zis mamei doar "stai linistita. Nu s-a intamplat nimic'. Niciun om zdravan la cap nu poate sa creada un politist, oricat de adjectiv ar fi el, vede cum unii rapesc un copil cu masina, n-are nicio reactie, se duce acasa, se culca linistit, ii suna "telefonul defect' la 4:00 dimineata, si el, proaspat si la datoriei, ii zice mamei copilului rapit: "nu s-a intamplat nimic'. Unde era Andreea cand Burcuta a raspuns la telefon? I se intamplase ceva intre timp?
In ultimii cinci ani, in timpul audierilor, Burcuta si-a tot schimbat declaratiile. Variaza exact povestea drumului pe care a mers cu fetita. Mamei i-a zis povestea cu masina, anchetatorilor le-a declarat prima oara ca doar a trecut-o strada pe Andreea, apoi a mai adaugat o portiune de drum, si-a mers spre blocul fetitei, dupa care s-a intors si-a spus ca a dus-o numai pana la garaje. Intr-una din declaratii, Burcuta avea sa faca o dezvaluire interesanta. Zice ca s-a intalnit cu Andreea pe scuarul din mijlocul bulevardului, fata era aplecata asupra sacosei cu sticle si a intors capul, sa se uite la el. Iar lui i s-a parut ca albul ochilor ei era intunecat.
In decembrie 2008, reporterii Jurnalului National au avut privilegiul sa stea de vorba cu Burcuta. Ne-a confirmat atunci ca s-a intalnit cu Andreea in seara disparitiei. "Si-ati mers cu ea o parte din drumul spre casa?'. "Nu, nu. N-am mers nicio parte din drum cu ea. Ne-am intalnit la magazin, eu intram, ea iesea, si i-am tinut usa. Apoi m-am dus la cizmarie, sa vad daca mai e deschis. Era cineva inauntru, dar usa era incuiata, iar persoana respectiva mi-a facut semn ca a inchis'. "Si, de-acolo, ati mai vazut-o pe Andreea?'. "N-am ce sa va mai spun', a repetat el de cateva ori, apoi a intrat rapid in casa, inchizandu-le usa in nas reporterilor.
In februarie 2010 a fost reconstituit traseul pe care el spune ca l-a parcurs cu Andreea. In ultima lui versiune, intalnirea are loc direct pe scuar si drumul dureaza cat jumatate din trecerea de pietoni. "Nu pot sa zic daca era ea sau nu era ea, pentru ca a venit cu o sacosa si mi-a lasat impresia ca vrea sa treaca, dar s-a aplecat asa, in jos, peste bagajul acela. In momentul asta mi-a sunat si telefonul, a trebuit sa-l scot...' Vocea lui, ramasa marturie in stirile televiziunilor prezente la reconstituire, devine nesigura pe finalul declaratiei. In afara reconstituirii, Burcuta n-a avut decat o replica scurta in fata camerelor de filmat: "sunt nevinovat si sper ca adevarul sa iasa la iveala, da? Atat (zambeste). Altceva, ce doriti sa va mai spun?'.
Jurnalului National Burcuta n-a dorit sa-i mai declare ceva. In ianuarie 2010, cand Parchetul General l-a pus sub invinuire pentru lipsire de libertate si omor calificat, ne-a precizat ca n-are ce sa comenteze. Dupa aparitia articolului, a trimis un drept la replica. "Ma consider nevinovat, implicarea mea in acest caz este o eroare, am deplina incredere in activitatea organelor de justitie si am convingerea ca voi dovedi ca sunt nevinovat. Pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile, prezumtia de nevinovatie este aplicata'. Plecand de la prea-sfanta prezumtie de nevinovatie, luna trecuta am mers la Miercurea Ciuc, pentru a-i da ocazia sa-si spuna punctul de vedere. Ne-a evitat. Avertizat, a parasit cladirea IJP Harghita pe o iesire ferita, n-a raspuns la telefon si nici la usa apartamentului in care locuieste (adresa e trecuta in declaratia de avere din 2008). Putem prezuma ca e nevinovat, dar e doar o presupunere, in sprijinul careia n-a venit pana acum nicio dovada...
Cititi maine: Ce intrebari si-au pus la confruntare politistul si mama fetitei disparute
Mai multe amanunte despre acest caz: /simonandreea.wordpress.com
Citește pe Antena3.ro
