Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Velica, tiitoarea lui Mihai Viteazul. Maria Obrenovici, marea pasiune a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Elena Lupescu, metresa lui Carol al II-lea. Amante de demult.
Strada Biserica Amzei. In prag de seara a anului 1860, o silueta barbateasca, abia intrezarit chipesa, isi indreapta pasii spre casa cu numarul 3. Privirile curioase de dupa perdelele vecine s-au saturat demult sa iscodeasca ceva ce nu pot patrunde. Deoarece casa este bine ascunsa de grilajul inalt din fata, captusit, pe dinauntru, cu tabla de fier.
Si daca privirile s-au lasat pagubase, urechile se lafaie demult in bratele scandaloase ale zvonurilor. Cum ca oamenii din mahalaua Amzei l-au vazut de multe ori pe domnitorul Cuza venind aici, in civil, pentru a-si odihni grijile pe umarul unei femei. Frumoasa, spirituala, cu ochi stralucitoriâ"
INTRUSA DE LA NR. 3. Intr-adevar, Alexandru Ioan Cuza - caci el era barbatul care se indrepta hotarat spre casa cu numarul 3 (ce aminteste in mod izbitor de triunghiul conjugal) - cumparase un imobil pe care il vizita des. Il inzestrase cu mobila luxoasa de la Paris, covoare orientale si alte obiecte de pret: tablouri, icoane, carti rare… In mijlocul acestor "nimicuri" valoroase, Ea, prezenta feminina ce-l subjugase pe noul domn al tarii. De unde a pornit totul? Caci nimic nu-i intamplator, mai ales cand vine vorba despre dansul pasiunii.
Cand Cuza a fost numit parcalab la Galati, in 1852, au aparut primele neintelegeri in casnicia lui cu Elena Rosetti-Solescu (viitoare "prima doamna" a tarii). Cuza - ironic, misterios, indraznet, mereu in gratiile femeilor. Elena - inhibata de o mama dominatoare si de educatia rigida. Farmecul si aerul sugubat al parcalabului atrageau femeile din societatea galateana. Numeroasele sale infidelitati au devenit subiect de barfe, ajunse si la urechile mamei Elenei. Aceasta chiar ii scria unui prieten: "Traiasca libertatea, in special libertatea in dragoste". Cuza era, dupa cum subliniaza unii dintre contemporanii sai, din nefericire, cam libertin.
PE FATA. Si a venit dubla alegere a lui Cuza, ca domnitor, in ianuarie 1859. Se spune ca atunci cand a fost ales ca domn al Moldovei si al Tarii Romanesti le-ar fi declarat celor intruniti: "Domnilor, mi-e teama ca nu veti fi satisfacuti cu mine". Cu cat devenea mai popular, cu atat se bucura mai mult de aprecierea femeilor. "Iubea sexul frumos sau cel putin avea reputatia aceasta", spunea Dimitrie Bolintineanu.
Elena Cuza avea de infruntat o noua amenintare, in persoana Mariei Obrenovici, fiica lui Costin Catargi, vaduva lui Efrem Obrenovici si mama lui Milan, viitorul rege al Serbiei. Acea Ea din casa cu numarul 3… Saloanele palatului din Iasi, bata-le vina! Aici si-a etalat gratia Maria, fermecandu-l pe principele domnitor. Din 1860, destinul ei s-a intersectat cutremurator cu al lui Cuza. Sa recapitulam. Mai tanara cu 10 ani decat sotia principelui Cuza, atractiva, cocheta, ambitioasa, Maria a reusit sa-l seduca pe Cuza. Vorba poetului, avea "un nu stiu cum, si-un nu stiu ce". Elena a pierdut confruntarea din start. A preferat sa-si gaseasca linistea intr-un exil indelungat la Paris, ratand astfel prezenta alaturi de sotul ei la evenimente majore, cum ar fi investirea formala de catre sultan, la Istanbul, si inaugurarea oficiala a domniei la Bucuresti.
UMBRA MARIEI. La insistentele mamei sale, care ii cerea sa revina si sa reclame locul ce i se cuvenea, Elena raspundea: "Printul nu doreste sa ma intorc si trebuie sa ma supun vointei lui". Elena revenea, incognito, in primavara lui 1862, dupa trei ani de absenta. Inca il iubea pe Cuza, in ciuda infidelitatii lui. E adevarat, nu cu dragostea pasionala, carnala, pe care i-o dovedea Maria, ci cu cea aproape materna. Bineinteles, Elena dorea sa isi recapete locul la Palat si sa obtina plecarea Mariei. Stupoare, insa. La scurta vreme dupa reintoarcerea ei, Cuza a informat-o ca Maria ii nascuse un fiu nelegitim, Alexandru. In 1865 i-a urmat un altul, Dimitrie. Atunci, pentru prima oara, Elena s-a gandit la posibilitatea unui divort.
Se spune ca organizatorii loviturii de stat de la 11 februarie 1866 au planuit astfel lucrurile incat sa il surprinda pe Cuza in pat cu Maria Obrenovici. Conspiratorii au avut grija sa izoleze apartamentul Elenei, care incerca sa ajunga la sotul ei, dar i s-a raspuns ca nu se mai afla in Palat. Acesta a parasit tara doar cu amanta, fara sa o mai astepte pe sotie. Elena va afla abia la 26 februarie ca ei ajunsesera deja la Viena. Intreaga familie i-a cerut Elenei sa divorteze, dar chemarea datoriei a fost mai puternica. Sotul ei era acum un exilat si ea dorea sa-i stea in preajma. Au calatorit impreuna, dar amanta continua sa se intalneasca cu fostul domn prin diverse hoteluri. Umbra Mariei era pretutindeni.
IRONIA SORTII. Prin anii '50, casa cu numarul 3 din Amzei a fost demolata. Zidurile s-au dovedit de neclintit, ca si pasiunea domnitorului pentru Maria: buldozerele nu le-au putut darama, prin urmare au fost dinamitate…
Memoria Mariei a fost stearsa. Urmele trecerii ei prin viata? Portrete - unele de negasit, altele in colectii particulare, inregistrarea decesului, un document in care se precizeaza ca unul dintre copiii nelegitimi, Alexandru, a fost infiat de Elena Cuza, cavoul familiei Catargi din Cimitirul Eternitatea, Iasi, unde este inmormantata. Atat.
Tiitoarea "oficiala" a lui Mihai Viteazul
Ruda buna cu mitologia, aceasta le retine doar eroismul si-i preface in monumente care, oricat de marete, sunt departe de adevar. Pentru noi, un astfel de monument este Mihai Viteazul. Intr-o epoca in care, in afara razboaielor, principii se ocupau mai ales cu vanatoarea de fuste, slabiciunea Viteazului s-a numit Velica, a carei amintire s-a pastrat tocmai pentru ca a fost amanta "oficiala" a marelui voievod.
Desi insurat cu Doamna Stanca, nu-si ascundea aventurile amoroase. Iar Velica a fost marea lui pasiune. A cunoscut-o in 1595, cand, dupa victoria de la Calugareni, a fost invitat la Alba-Iulia, unde Sigismund Bathory l-a primit cu onoruri regale. Velica era fiica logofatului Ion din Pitesti si a Doamnei Stana, care la randul ei era fiica lui Mircea Ciobanul si a aprigei Chiajna.
Pe linie materna se tragea din Basarabi si Musatini, ruda prin timp cu Stefan cel Mare si Vlad Tepes. Stabilita in Ardeal cu familia, era maritata cu italianul Fabio Genga, favoritul lui Bathory. In 1600, Mihai a revenit la Alba-Iulia. De atunci, spre marea amaraciune a Doamnei Stanca, el s-a afisat cu amanta in public, impunand tuturor sa i se inchine "ca unei domnite ce era si ca unei doamne care ar putea fi".
Inca din 1599, ea isi zicea "Gospodja Velica", adica "Doamna Velica", titlu acordat doar sotiilor de voievozi. In acelasi timp, pe sigiliul ei personal figura si pajura heraldica valaha. Gravul afront adus nevestei legitime a fost intrecut doar de umilinta indurata de barbatul ibovnicei. Mihai a instalat-o pe Velica la Targoviste. Si nu oricum, ci impreuna cu sotul ei, italianul, martor neputincios al aventurilor nevestei sale. Nu vom sti niciodata daca Mihai avea de gand sa scape de Doamna Stanca pentru a se insura cu Velica. Moartea neasteptata nu i-a lasat timp pentru o astfel de "rocada", iar dupa asasinarea lui Mihai, despre Velica nu s-a mai auzit absolut nimic. (Vasile Surcel)
Continuare: Iubita pana la moarte
