Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Domnule eurodeputat Victor Boştinaru, bine aţi venit în China. Sunteţi la Beijing în preajma unui eveniment important, Congresul XVIII al PC Chinez, fapt semnalat şi în mesajul care a precedat vizita delegaţiei Parlamentului European din care faceţi parte. Care sunt temele pe care le-ţi abordat în cadrul întâlnirilor programate la Beijing şi Chongqing?
Vizita este, înainte de toate, extrem de importantă pentru că este ultima delegaţie la nivel înalt a unei instituţii europene, la Beijing, înainte de Congres, ceea ce arată importanţa pe care Uniunea şi statele membre o acordă relaţiei cu China. Apoi, este important pentru că acest Congres urmează să definitiveze strategia de dezvoltare a Chinei pe următorii cinci ani şi nu numai, chinezii negândind pentru perioade atât de scurte de timp, şi nu în ultimul rând am discutat despre mecanismele de cooperare din cadrul Parteneriatului strategic dintre Uniunea Europeană şi China, în contextul în care China este un jucător global, iar Uniunea Europeană întâi trebuie să ţină seama de acest lucru, doi trebuie să angajeze China într-un dialog extrem de pragmatic, care este până la urmă benefic pentru propriile sale interese.
În luna februarie a acestui an aţi fost ales prim-vicepreşedinte al Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză. Văzută din perspectiva evoluţiei societăţii şi economiei chineze, dar mai ales ca prezenţă a Chinei în societatea globalizată, funcţia pe care o deţineţi este extrem de importantă la nivelul propunerilor şi deciziilor legislativului Uniunii Europene. Din această perspectivă, care sunt proiecţiile dumneavoastră în planul relaţiilor chino - europene?
Spuneaţi despre rolul global pe care îl joacă în momentul acesta China şi rolul acesta este citit, interpretat ca atare de către toată lumea, şi peste ocean, în Statele Unite ale Americii şi în Uniunea Europeană. În termeni economic, China este astăzi cel mai mare producător de produse industriale, de produse manufacturate din lume, iar Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Chinei. Din această perspectivă economică, Uniunea Europeană, sigur, doreşte ca relaţia aceasta să se consolideze. În egală măsură, sub aspectul situaţiei actuale a Uniunii, marcate de criza euro-zonei, marcate de dificultăţile datoriilor suverane, investiţiile chineze în Uniunea Europeană, sprijinul acordat de China în cumpărarea unor titluri de stat în cadrul datoriilor suverane, ca şi angajamentele financiare ale Chinei la Fondul Monetar Internaţional şi mecanismele bilaterale între statele membre şi China, tocmai pentru a facilita depăşirea crizei, reprezintă priorităţi care nu mai pot fi puse la îndoială nici măcar de state foarte importante ale Uniunii cum ar fi Germania şi Franţa. În egală măsură, în cadrul discuţiilor pe care le avem, dar şi pe baza informaţiilor pe care le-am primit de la Serviciul de Acţiune Externă al Uniunii Europene, toţi membrii delegaţiei au înţeles că Uniunea Europeană are un interes fundamental în a angaja cooperarea cu China de o manieră extrem de pragmatică în ce priveşte soluţiile la guvernarea globală în plan economic, şi aici a se vedea cooperarea din ce în ce mai bună în cadrul G20 dintre cele două părţi, ca şi eforturile comune a celor două părţi de a-şi coordona poziţiile în chestiuni referitoare la supravegherea şi regularizarea pieţelor financiare şi a industriei financiar-bancare la nivel mondial. Sunt lucruri pe care nimeni nu le mai pune la îndoială astăzi şi care, privite uşor retrospectiv, ar fi părut de negândit în urmă cu patru – cinci ani. Mă gândesc că, în 2008, eram la Beijing, chiar înaintea Summitului dintre China şi Uniunea Europeană. Atunci a fi venit cu asemenea propuneri ar fi sunat atât de exotic, atât de scandalos aproape, încât ai fii fost tratat ca bun de dus la psihiatru. Astăzi, evoluţiile şi cooperarea dintre cele două părţi au atins un nivel care este reflectat, între altele, de cele două summituri UE - China din 2012. Toate aceste elemente arată că sub aspect economic nimic la nivel global, astăzi, nu se mai poate regla sau gestiona în interesul întregii umanităţi, nu doar în interesul celor două părţi, fără un parteneriat autentic între cele două: China şi Uniunea Europeană. Iar sub aspectul celorlalte mari teme pe care le-am angajat cu interlocutorii chinezi, cooperarea în cadrul problematicilor referitoare la schimbările climatice, referitoare la problematica de mediu, cercetările, eforturile comune în domeniul energiilor regenerabile, suntem conştienţi că aceste mari provocări globale pot fi depăşite dacă cele două părţi stau împreună, negociază şi identifică prin negociere soluţii comune. Cel mai bun exemplu este cooperarea celor două părţi la Cancun dar şi modul în care Uniunea Europeană şi China au definitivat parteneriatul pentru urbanizarea durabilă. Este un exemplu care adună împreună provocări legate de schimbări climatice, de un nou model de dezvoltare urbană, un nou model de gestionare a resurselor şi asta creează inclusiv un spaţiu enorm de cooperare economică din perspectiva provocărilor pe care le implică urbanizarea şi experienţa celor două părţi în procesul de urbanizare. China, astăzi, este locul de pe planetă unde urbanizarea a atins cele mai rapide şi cele mai ample, ca dimensiuni, procese cunoscute în istoria recentă a umanităţii.
Nu este un secret faptul că Europa are nevoie de China, fie şi numai dacă avem în vedere criza economică prelungită care frământă bătrânul continent. În aceeaşi măsură, pentru a-şi continua procesul de creştere, China are nevoie la rândul ei de o piaţă puternică aşa cum este piaţa Uniunii Europene. Dincolo de mesajele politice şi diplomatice, cum reuşeşte Parlementul European să armonizeze multitudinea de opinii şi interese, ştiut fiind că, nu odată, Comisia Europeană a sesizat şi a impus măsuri sancţionatorii la adresa produselor chinezeşti intrate pe piaţa Uniunii?
Nimeni nu este atât de naiv să considere că Uniunea Europeană şi China au o relaţie bazată exclusiv pe sentimente. Nu există aşa ceva şi niciun parteneriat cu semnificaţie globală nu este construit doar pe sentimente. De aici o gestiune pe alocuri dificilă, cu negocieri pe alocuri de-a dreptul dure între cele două părţi, dar atât Uniunea Europeană cât şi China sunt conştiente de ceea ce spuneaţi dumneavoastră la începutul întrebării. China este principalul nostru partener, China are nevoie de piaţa Uniunii Europene, Uniunea Europeană are nevoie de produsele din China. Vă dau un exemplu simplu şi cunoscut la nivel global: economia germană depinde atât de mult de schimburile cu China, Germania fiind cel mai important actor economic al Uniunii. În 2011, cam 60% din PIB-ul Germaniei venea în urma schimburilor cu China, şi cam 80% din creşterea marilor grupuri din industria de automobile germană venea din schimburile cu China sau din subsidiarele marilor companii germane în China. Pe această bază, Parlamentul European trebuie să îşi îndeplinească misiunea sa de a sprijini Comisia (n.a. Comisia Europeană) în cadrul dialogului, a se vedea relaţia la nivelul schimburilor şi dialogurilor dintre Comisie şi Guvernul de la Beijing, care este mult mai pragmatică, mult mai eficace decât pare pe alocuri relaţia dintre Parlamentul European şi China în ansamblul său. Sigur, Parlamentul are particularitatea sa. Sunt grupurile politice, iar fiecare grup politic are de multe ori propria agendă. Se întâmplă adesea ca agenda referitoare la China să fie influenţată de dezbaterea internă din statele membre, iar în an electoral "vând” produsul China şi problemele legate de relaţia cu China pentru a obţine voturi, adesea ieftine şi periculoase, în propriile lor state, dar toţi suntem conştienţi de acest fapt. Trebuie să angajăm cooperarea cu China cât mai profund, cât mai sofisticat posibil şi nicidecum să o conducem către confruntare. Confruntarea dintre Uniunea Europeană şi China ar fi fundamental periculoasă pentru interesele economice dar şi pentru interesele de actor global al Uniunii Europene, ţinând cont că aspiraţia noastră este către un multipolarism funcţional în care Uniunea Europeană cu modelul său de a gestiona dezvoltare, cooperare, democraţie, dialog să conducă la o situaţie mai bună la nivelul întregii planete. De asta, sunt convins că trebuie să fim dominaţi de pragmatism, măcar în măsura în care Statele Unite gestionează relaţia lor cu China.
Consolidarea cooperărilor la nivel global, în condiţiile schimbării ierarhiilor, tinde să fie una dintre cele mai importante teme de politică externă a tuturor ţărilor şi organismelor internaţionale. Cum pot fi încurajate şi continuate parteneriatele la nivel global având în vedere provocările unui prezent în care tot mai des diplomaţia renunţă la metodele persuasive în favoarea implicaţiilor politice dure, cu puternice conotaţii economice?
Criza a făcut să renască mulţi monştri, este adevărat. Criza economică, bătălia pentru resurse la nivel global a generat crize locale sau regionale care riscă să ducă umanitatea către confruntări şi nu doar confruntări economice. Există evaluări serioase care vorbesc de riscul unor confruntări de natură militară la o scară mai mare decît în plan local sau sub-regional. Aici este rolul pe care Uniunea Europeană şi China trebuie să îl joace pentru a face ca această tentaţie de a se recurge la forţă, într-un context atât de complicat, să nu conducă la forme explozive. Uniunea Europeană are interese economice evidente dar, repet, dominantă ar trebui să fie abordarea lucidă, ce înseamnă confruntarea şi ce înseamnă cooperarea între cele două părţi şi care sunt consecinţele la nivel global. De aceea există dialogul şi intrumente instituţionalizate de cooperare între Uniunea Europeană şi China, inclusiv dialogul în domeniul securităţii şi apărării care a fost deschis anul trecut. Dar, pe de altă parte, trebuie să privim cu luciditate la faptul că definirea, şi aici marele meu semn de întrebare este legat de Uniunea Europeană, de noi, în ce măsură strategia noastră privind relaţiile cu China şi strategia noastră privind politica externă şi de apărare a Uniunii Europeane ca actor global vor reuşi să treacă de la nivelul enunţului, la nivelul practicii. Pentru că este o realitate pe care inclusiv partenerii chinezi ne-au arătat-o. Vorbim despre Uniunea Europeană ca actor global dar, în planul acţiunii, se întâmplă adesea ca vocea noastră să fie subminată de acţiunile din plan bilateral sau acţiunile individuale ale unor state membre, ceea ce are un impact negativ inclusiv în planul relaţiilor cu China. De foarte multe ori China spune, şi aici nu este ea de vină: "voi veniţi şi dialogaţi cu China ca Uniune Europeană şi a doua sau a treia zi vine un ministru, mai ales din sfera economică, dintr-un stat membru şi spune nu – nu, acolo era Uniunea Europeană dar aici sunt eu, statul n. Vreau să închei un acord economic cu China”. Acest mod, care până la un punct poate fi înţeles, este pe fond dăunător intereselor globale ale celor două părţi şi prejudiciază, într-un fel, eficacitatea acţiunii comune a Uniunii Europeane şi a Chinei, ca şi a acestui triunghi Uniunea Europeană – China – SUA, din perspectiva unor soluţii globale la marile probleme cu care suntem confruntaţi astăzi: accesul la resurse, problemele energetice, problema schimbărilor climatice, cu conotaţii asupra crizei alimentare şi aşa mai departe.
Unul dintre scopurile acestei vizite a reprezentat-o, aşa cum aţi anunţat, stabilirea bazelor unui parteneriat strategic puternic şi eficient între UE şi noua conducere a Partidului Comunist din China. Concret, ce îşi propune Parlamentul European în relaţia cu R.P. Chineză?
Este o agendă importantă a Parlamentului European şi chiar sunt bucuros că aţi pus această întrebare. Noi avem deja un anume mecanism instituţionlizat de cooperare. Este Forumul Uniunea Europeană - China, organizat de Parlamentul European şi de către Congresul Poporului din Republica Populară Chineză, care angajează reprezentanţi ai tuturor grupurilor politice din PE şi RP Chineză. Din perspectiva agendei pe 2013, pot să vă anunţ că, la sfârşitul lunii martie, o delegaţie a grupului socialiştilor şi democraţilor va vizita China conduşi de liderul grupului, Hannes Swoboda. Cred că voi fi din nou în China, cu acea ocazie. Este de aşteptat o vizită a preşedintelui Partidului Socialiştilor Europeani la Beijing, s-ar putea să fie comună cu a liderului socialiştilor şi democraţilor, este de aşteptat, anul viitor, preşedintele Parlamentului European, domnul Martin Schultz, într-o vizită oficială la Beijing, ori chiar şi simpla enumerare a acestor vizite importante şi la nivel înalt a reprezentanţilor PE dă substanţă. Dar, mi se pare mult mai important ce am convenit, acum, cu ocazia discuţiilor cu delegaţia chineză condusă de domnul Jia Peixin, şi anume un mecanism de cooperare instituţionalizată între comisiile de specialitate din PE şi comisiile omoloage din cadrul Congresului Poporului (CP), pentru ca atunci când discutăm, spre exemplu, de energie, de mediu, drepturile domului sau alte subiecte, politică externă, securitate, să nu angajăm discuţiile acestea la nivelul relativ, general şi abstract, delegaţia PE şi delegaţia CP, ci a comitetelor relevante. De asemenea, angajarea în cadrul deplasării degelaţiilor celor două părţi, a reprezentanţilor comisiilor relevante, atunci când discutăm agenda referitoare la unul sau altul din punctele convenite, pentru că, în final, locul de unde porneşte decizia politică este comisia de specialitate. Am avut acum, cu noi, pe preşedinta sub-comisiei pentru Drepturile Omului din PE. Am discutat despre problematica Drepturilor Omului în China, a fost o discuţie decentă, a fost o discuţie pragmatică, a fost o discuţie serioasă şi cred că acest mod, pe viitor, va contribui la o mai bună înţelegere a problematicii şi frământărilor fiecăreia dintre părţi. Pentru că aşa cum noi cerem Chinei să înţeleagă complexitatea activităţii PE, trebuie să ne impunem şi nouă să facem un efort de mai serioasă înţelegere a problematicii părţii chineze. Nu în ultimul rând, am convenit ca în cadrul delegaţiei PE să avem o mai bună cooperare cu comisia de politică externă şi cu alte comisii care sunt implicate în elaborare politicilor sectoriale ale UE din perspectiva Parlamentului European, pentru ca atunci când discutăm despre China să nu mai discutăm la modul general. Cel mai riscant lucru cu putinţă este să discutăm teoretic sau să discutăm pe baza clişeelor, a ideilor preconcepute şi de o parte, şi de alta. Nu acesta trebuie să fie modul de agajare a discuţiei cu China.
Am avut, de asemenea, două discuţii extrem de importante la Banca Chinei şi la Ministerul Sănătăţii unde s-a propus crearea unui grup de lucru privitor la reforma sistemului de sănătate din China şi modul în care Parlamentul European poate să dialogheze cu China, să înţeleagă care sunt experienţele chineze în domeniu, direcţiile şi modul în care, eventual, experienţa europeană poate să sprijine China. Delegaţia europeană şi delegaţia chineză am convenit un număr redus de teme în cadrul dialogului nostru, iar fiecare temă să fie dublată de constituirea unui grup de lucru din doi – trei deputaţi de o parte şi de alta, care să elaboreze poziţia de fond a delegaţiei comune, în cooperare cu Serviciul de Acţiune Externă şi Comisia Europeană, în cooperare cu Guvernul RP Chineze şi Congresul Poporului, şi pe această bază să putem să ajungem la opinii şi soluţii care vizează modul de punere în operă a ceea ce se convine în cadrul parteneriatului strategic.
Domnule eurodeputat aţi vorbit înaintea acestui dialog de relaţiile personale care pot duce şi care pot susţine, la o altă dimensiune, parteneriatul UE – China. Aş dori să ne vorbiţi despre rolul sau sprijinul pe care România, prin relaţiile tradiţionale, îl poate aduce acestei bilaterale Uniunea Europeană – China.
Nu este o noutate că şi în diplomaţie ca şi în relaţiile internaţionale, contactele personale, nivelul de încredere stabilit între reprezentanţi oficiali ai părţilor aflate în dialog, contribuie enorm la direcţia în care merge parteneriatul respectiv. România are un avantaj enorm pe care, în mod nefericit, nu l-a fructificat din perspectiva intereselor europene, a intereselor legitime pe care ţara noastră le are. Dar, aceste contacte pe care le-aş numi privilegiate, pe care România le-a avut şi încă la mai are la Beijing, permit ca pe deoparte componenta românească din cadrul dialogului Uniunii cu China să fie ascultată atent şi prietenos de partea chineză, componenta românească să poată pemite angajarea discuţiilor chiar pe teme sensibile pentru partea chineză, cum ar fi Drepturile Omului. Nu în ultimul rând, componenta românească poate să deschidă, în ansamblu, oportunităţi de dialog pe care, în mod formal, la momentul acesta nu le-am avea, fără să ne arogăm noi, România, rolul de mare putere. Pe de altă parte, acest lucru contribuie la o mai bună înţelegere prin expertiza noastră în relaţia China. Putem să contribuim la o mai nuanţată înţelegere a particularităţilor părţii chineze, a sensibilităţilor părţii chineze pe anumite domenii, tocmai din perspectiva servirii parteneriatului strategic dintre UE şi China, şi nu a promovării unor interese bilaterale, deşi şi acestea sunt legitime, sunt valabile. Să nu uităm că sunt state importante ale Uniunii, şi repet, mă refer la cele două, la binomul care reprezintă motorul economic al Uniunii, Germania şi Franţa, care acordă o atenţie componentei bilaterale cu China pe care, în mod nefericit, România nu o acordă. De aceea am fost extrem - extrem de fericit să constat că aceste relaţii personale, construite în timp, au fost reconfirmate cu ocazia acestei vizite şi ne permit să jucăm un rol activ în componenta ansamblului relaţiilor Uniunii Europene cu China în viitor, cu condiţia să rămânem pe platforma europeană şi să rămânem întotdeauna pe partea constructivă şi inovativă în dialogul dintre UE şi China.
Domnule eurodeputat Victor Boştinaru, vă mulţumesc amabilitatea acestui dialog şi sper să ne revedem la Beijing.
În mod sigur se va repeta cel puţin odată anul viitor, dacă nu de două ori. Şi nu pot decât să mă bucur că există media românească la Beijing. Sunteţi aproape excepţia în modul în care România înţelege să îşi gestioneze sau înţelegea să îşi gestioneze până de curând relaţia cu China. Repet, am văzut, în cadrul acestei delegaţii, colegii mei veniţi din ţări din Europa occidentală cu interese economice enorme în China, care au fost extrem de atenţi, extrem de preocupaţi şi au plasat de fiecare dată mesajul: "China să investească şi în ţara lor”, fie că se chema Italia, Olanda sau Spania cu mesajul: "China să contribuie la sprijinirea rezolvării problemei datoriilor suverane”. România, din păcate, ca stat de data asta, nu a reuşit să pună în operă un mecanism care să îi aducă beneficii legitime din relaţia s-a aproape unică cu RP. Chineză. Nu spun o noutate, dar este o relaţie care a traversat diferite epoci istorice, este o relaţie care a traversat cu succes teste de mare, mare dificultate în plan bilateral sau în plan internaţional, iar acest lucru ar trebui să ne facă puţin mai înţelepţi. Nu neapărat la fel de înţelepţi precum sunt chinezii, dar mai pragmatici în a angaja economic şi politic dialogul cu RP. Chineză. Nu ascund, şi cu asta închei, am folosit această vizită la Beijing inclusiv pentru a aduce o modestă contribuţie la stimularea dialogului bilateral dintre China şi ţara mea, pentru că repet, în măsura în care China este un actor atât de important pentru Statele Unite şi pentru Uniune în ansamblu, nu văd de ce România ar trebui să facă excepţie.
Vă mulţumesc.
Citește pe Antena3.ro
