Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din tradiţie se crede că primele icoane sunt cele care o reprezintă pe Maica Domnului, iar cel care a redat-o prima dată pe Maica Sfăntă in icoană ar fi Sfăntul Luca. Există mai multe tipuri de reprezentare a Maicii cu Pruncul Sfănt, cu o poveste a modului in care a fost pictată.
Din tradiţie se crede că primele icoane sunt cele care o reprezintă pe Maica Domnului, iar cel care a redat-o prima dată pe Maica Sfăntă in icoană ar fi Sfăntul Luca. Există mai multe tipuri de reprezentare a Maicii cu Pruncul Sfănt, cu o poveste a modului in care a fost pictată.
Aşa cum reiese şi din căntările liturgice, primele icoane ar fi fost pictate de Sfăntul Evanghelist Luca, in urma unor revelaţii dumnezeieşti. Deşi originalele nu s-au păstrat, icoanele Sfăntului Evanghelist Luca au slujit drept model icoanelor pictate ulterior. Acestora li se adaugă "icoana nefăcută de mănă" a Maicii Domnului cu Pruncul, care a apărut in chip minunat pe una dintre coloanele bisericii din oraşul Lyda, lăngă Ierusalim, in timpul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Cele mai vechi reprezentări ale Maicii Domnului, care au supravieţuit timpului, sunt cele in frescă din catacomba Priscillei, in Roma. Ele datează din secolul al II-lea şi o prezintă pe Maica Domnului in trei ipostaze diferite: in momentul Buneivestiri, pe tron, primind darul magilor şi alăptăndu-şi pruncul. Ulterior, s-au distins căteva tipuri iconografice fundamentale in ceea ce priveşte reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, mai ales după recunoaşterea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) in cadrul Sinodului al III-lea Ecumenic (Efes, 431). Pururea fecioria Maicii Domnului (inainte, in timpul şi după naştere) este reprezentată in icoane prin cele trei stele de pe veşmănt (pe cap şi pe umeri).
HODIGHITRIA (Conducătoare, Indrumătoare) este cea mai răspăndită reprezentare a Maicii Domnului, poate şi datorită faptului că se numără printre tipurile pictate de Sfăntul Luca. Nu se ştie dacă numele vine de la Biserica "Conducătorilor" din Constantinopol, unde se afla o astfel de icoană şi unde se inchinau impăraţii inainte de a pleca in expediţiile militare sau dacă icoana, ca "Indrumătoare", este cea care a dat numele bisericii. In acest tip de icoană, Maica Domnului este prezentată dreaptă, maiestuoasă, cu privirea gravă aţintită spre privitor. Ea ţine Pruncul in măna stăngă, prezentăndu-L cu dreapta pe Iisus-Emanuel, "Dumnezeu Cel mai inainte de veci", drept "Calea" spre măntuire. Iisus are in măna stăngă un sul intruchipănd profeţiile mesianice, iar cu dreapta binecuvăntează.
Una dintre cele mai cunoscute "Hodighitria" este icoana numită "PRODROMIŢA" (deoarece se află la schitul romănesc Prodromu din Muntele Athos), pictată in 1863, la Iaşi, in chip minunat. Conform mărturiei zugravului Iordache Nicolau, el nu a reuşit să picteze decăt hainele Maicii Domnului şi ale Pruncului, deşi a respectat postul impus de canoanele picturii bisericeşti. Măhnit că nu reuşea să termine icoana, s-a rugat toată ziua, iar seara a acoperit-o cu un ştergar. A doua zi, dezvelind icoana, a constatat cu uimire că cele două chipuri se zugrăviseră singure, prin minune dumnezeiască. Din acea clipă, icoana s-a dovedit făcătoare de minuni şi este prăznuită la 12 iulie, fiind printre puţinele icoane in cinstea cărora s-a alcătuit o slujbă specială.
ELEOUSA (indurătoarea) accentuează latura umană a celor două personaje. Maica Domnului păstrează aceeaşi gravitate, insă se apleacă uşor spre Prunc, pe care Il ţine in măna dreaptă. Privirea ei este duioasă şi tristă in acelaşi timp, anticipănd Patimile Măntuitorului. In reprezentarea lui Iisus este surprinsă mai mult afecţiunea firească faţă de Maica Sa, deşi este imbrăcat in aceleaşi veşminte ce Ii subliniază Dumnezeirea. In timp ce Eleousa de tip bizantin păstrează distanţa intre Maică şi Prunc (aşa cum se poate vedea in icoana de la Mănăstirea Hilandar, Muntele Athos), iconografia rusească amplifică sentimentele umane, astfel incăt Pruncul este reprezentat străns lipit de Maica Sa, petrecăndu-Şi măna stăngă in jurul gătului ei. Cea mai frumoasă reprezentare a Eleousei de tip rusesc este Icoana Maicii Domnului din Vladimir.
PARAMYTHIA (Măngăietoarea) surprinde prin poziţia neobişnuită a Maicii. Originalul se află in Mănăstirea Vatopedi, Muntele Athos. Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, cănd după obicei trebuiau să se deschidă porţile mănăstirii, s-a auzit din icoană un glas rugător, spunănd: "Nu deschideţi astăzi porţile mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii". Stareţul a văzut atunci pe Prunc acoperind cu mănuţa gura Maicii Sale pentru a nu repeta avertismentul. Insă Maica Domnului, luănd mănuţa lui Iisus de la gura sa, a intors capul spre dreapta şi a rostit aceleaşi cuvinte de avertizare, adăugănd: "Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a măniat pe voi". Incheindu-se dialogul, Maica Domnului şi Pruncul au luat iar infăţişare de icoană, rămănănd in poziţia care se vede şi astăzi. In timp ce chipul Maicii Domnului exprimă ingăduinţă, Pruncul are o expresie severă.
PANTANASSA (Impărăteasa tuturor) este una dintre cele mai vechi şi răspăndite reprezentări, fiind pictată mai ales in bolta altarului bisericii. Maica Domnului stă aşezată pe un tron, ţinănd pe genunchi Pruncul, reprezentat şi El ca Pantocrator (Impărat al lumii). Iisus binecuvintează cu dreapta, iar in stănga ţine sulul ce reprezintă Sfintele Scripturi. Maica Domnului priveşte in faţă, in timp ce cu dreapta arată spre Prunc. In spatele tronului sunt reprezentaţi de obicei doi ingeri. La Mănăstirea Vatopedi se află o astfel de icoană, datănd din secolul al XV-lea, care este cunoscută drept "Vindecătoarea de cancer", datorită minunilor săvărşite prin ea.
AMOLYNTOS (A Patimilor) este un tip iconografic datănd din secolul al XIV-lea. In partea superioară sunt reprezentaţi doi ingeri, ţinănd uneltele Patimilor. Maica Domnului Il ţine pe Prunc pe braţul drept, iar Acesta ii cuprinde măna stăngă cu ambele măini, privind cu uimire şi teamă spre ingeri. Capul Maicii Domnului este uşor inclinat, iar privirea ei exprimă durere.
AXION ESTIN (Vrednică Eşti) este o icoană de tip Eleousa, exprimănd multă gingăşie sufletească. Originalul se află in Muntele Athos. Numele icoanei vine de la arătarea ingerului Gavriil, care i-a invăţat pe monahi prima parte a căntării "Cuvine-se cu adevărat" (Axion). Maica ţine Pruncul in dreapta, cu măna stăngă petrecută pe sub picioarele lui Iisus, dezgolite pănă la genunchi. Stănga Pruncului este strecurată pe sub vălul Maicii, in timp ce in dreapta ţine un sul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Un detaliu interesant este că Maica apare incoronată de doi ingeri. O astfel de icoană se află la Mănăstirea Hadămbu, Iaşi, fiind cunoscută drept făcătoare de minuni.
PLATYTERA (Cea mai presus de ceruri sau a Intrupării) este una dintre cele mai cinstite icoane, intrucăt in Maica Domnului, reprezentată astfel, se intălnesc credincioşii cu Dumnezeu Intrupat. Maica Domnului este in picioare, cu măinile ridicate in rugăciune spre cer (in chip de Orantă, Mijlocitoare), in timp ce la pieptul ei este reprezentat Măntuitorul, in medalion, binecuvăntănd lumea. Icoana aminteşte de implinirea proorocului Isaia, "Iată, Fecioara va lua in păntece şi va naşte Fiu" (7, 14), Maica Domnului personificănd Biserica ce a cuprins in ea pe Cel necuprins de ceruri. Este de asemenea o temă preferată pentru bolta altarului.
O altă icoană deosebită a Maicii Domnului este aceea in care alăptează Pruncul. Icoana de acest tip este numită GALAKTOTROPHOUSA ("care alăptează"). Astfel de reprezentări se găsesc in catacomba Priscilei, din secolul al II-lea, dar şi intr-o frescă din Saqqara, Egipt, datănd secolul al VI-lea. Din scena pictată in stil bizantin reiese o caldă duioşie a Maicii şi nici vorbă de senzualitate, aşa cum apare in tablourile apusene din Renaştere şi mai tărziu.
TRICHEROUSA ("Cea cu trei măini") este icoana in faţa căreia s-a rugat Sf. Ioan Damaschin după tăierea măinii, ce i-a fost astfel lipită la loc.
Aşa cum reiese şi din căntările liturgice, primele icoane ar fi fost pictate de Sfăntul Evanghelist Luca, in urma unor revelaţii dumnezeieşti. Deşi originalele nu s-au păstrat, icoanele Sfăntului Evanghelist Luca au slujit drept model icoanelor pictate ulterior. Acestora li se adaugă "icoana nefăcută de mănă" a Maicii Domnului cu Pruncul, care a apărut in chip minunat pe una dintre coloanele bisericii din oraşul Lyda, lăngă Ierusalim, in timpul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Cele mai vechi reprezentări ale Maicii Domnului, care au supravieţuit timpului, sunt cele in frescă din catacomba Priscillei, in Roma. Ele datează din secolul al II-lea şi o prezintă pe Maica Domnului in trei ipostaze diferite: in momentul Buneivestiri, pe tron, primind darul magilor şi alăptăndu-şi pruncul. Ulterior, s-au distins căteva tipuri iconografice fundamentale in ceea ce priveşte reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, mai ales după recunoaşterea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) in cadrul Sinodului al III-lea Ecumenic (Efes, 431). Pururea fecioria Maicii Domnului (inainte, in timpul şi după naştere) este reprezentată in icoane prin cele trei stele de pe veşmănt (pe cap şi pe umeri).
HODIGHITRIA (Conducătoare, Indrumătoare) este cea mai răspăndită reprezentare a Maicii Domnului, poate şi datorită faptului că se numără printre tipurile pictate de Sfăntul Luca. Nu se ştie dacă numele vine de la Biserica "Conducătorilor" din Constantinopol, unde se afla o astfel de icoană şi unde se inchinau impăraţii inainte de a pleca in expediţiile militare sau dacă icoana, ca "Indrumătoare", este cea care a dat numele bisericii. In acest tip de icoană, Maica Domnului este prezentată dreaptă, maiestuoasă, cu privirea gravă aţintită spre privitor. Ea ţine Pruncul in măna stăngă, prezentăndu-L cu dreapta pe Iisus-Emanuel, "Dumnezeu Cel mai inainte de veci", drept "Calea" spre măntuire. Iisus are in măna stăngă un sul intruchipănd profeţiile mesianice, iar cu dreapta binecuvăntează.
Una dintre cele mai cunoscute "Hodighitria" este icoana numită "PRODROMIŢA" (deoarece se află la schitul romănesc Prodromu din Muntele Athos), pictată in 1863, la Iaşi, in chip minunat. Conform mărturiei zugravului Iordache Nicolau, el nu a reuşit să picteze decăt hainele Maicii Domnului şi ale Pruncului, deşi a respectat postul impus de canoanele picturii bisericeşti. Măhnit că nu reuşea să termine icoana, s-a rugat toată ziua, iar seara a acoperit-o cu un ştergar. A doua zi, dezvelind icoana, a constatat cu uimire că cele două chipuri se zugrăviseră singure, prin minune dumnezeiască. Din acea clipă, icoana s-a dovedit făcătoare de minuni şi este prăznuită la 12 iulie, fiind printre puţinele icoane in cinstea cărora s-a alcătuit o slujbă specială.ELEOUSA (indurătoarea) accentuează latura umană a celor două personaje. Maica Domnului păstrează aceeaşi gravitate, insă se apleacă uşor spre Prunc, pe care Il ţine in măna dreaptă. Privirea ei este duioasă şi tristă in acelaşi timp, anticipănd Patimile Măntuitorului. In reprezentarea lui Iisus este surprinsă mai mult afecţiunea firească faţă de Maica Sa, deşi este imbrăcat in aceleaşi veşminte ce Ii subliniază Dumnezeirea. In timp ce Eleousa de tip bizantin păstrează distanţa intre Maică şi Prunc (aşa cum se poate vedea in icoana de la Mănăstirea Hilandar, Muntele Athos), iconografia rusească amplifică sentimentele umane, astfel incăt Pruncul este reprezentat străns lipit de Maica Sa, petrecăndu-Şi măna stăngă in jurul gătului ei. Cea mai frumoasă reprezentare a Eleousei de tip rusesc este Icoana Maicii Domnului din Vladimir.
PARAMYTHIA (Măngăietoarea) surprinde prin poziţia neobişnuită a Maicii. Originalul se află in Mănăstirea Vatopedi, Muntele Athos. Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, cănd după obicei trebuiau să se deschidă porţile mănăstirii, s-a auzit din icoană un glas rugător, spunănd: "Nu deschideţi astăzi porţile mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii". Stareţul a văzut atunci pe Prunc acoperind cu mănuţa gura Maicii Sale pentru a nu repeta avertismentul. Insă Maica Domnului, luănd mănuţa lui Iisus de la gura sa, a intors capul spre dreapta şi a rostit aceleaşi cuvinte de avertizare, adăugănd: "Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a măniat pe voi". Incheindu-se dialogul, Maica Domnului şi Pruncul au luat iar infăţişare de icoană, rămănănd in poziţia care se vede şi astăzi. In timp ce chipul Maicii Domnului exprimă ingăduinţă, Pruncul are o expresie severă.
PANTANASSA (Impărăteasa tuturor) este una dintre cele mai vechi şi răspăndite reprezentări, fiind pictată mai ales in bolta altarului bisericii. Maica Domnului stă aşezată pe un tron, ţinănd pe genunchi Pruncul, reprezentat şi El ca Pantocrator (Impărat al lumii). Iisus binecuvintează cu dreapta, iar in stănga ţine sulul ce reprezintă Sfintele Scripturi. Maica Domnului priveşte in faţă, in timp ce cu dreapta arată spre Prunc. In spatele tronului sunt reprezentaţi de obicei doi ingeri. La Mănăstirea Vatopedi se află o astfel de icoană, datănd din secolul al XV-lea, care este cunoscută drept "Vindecătoarea de cancer", datorită minunilor săvărşite prin ea.
AMOLYNTOS (A Patimilor) este un tip iconografic datănd din secolul al XIV-lea. In partea superioară sunt reprezentaţi doi ingeri, ţinănd uneltele Patimilor. Maica Domnului Il ţine pe Prunc pe braţul drept, iar Acesta ii cuprinde măna stăngă cu ambele măini, privind cu uimire şi teamă spre ingeri. Capul Maicii Domnului este uşor inclinat, iar privirea ei exprimă durere.
AXION ESTIN (Vrednică Eşti) este o icoană de tip Eleousa, exprimănd multă gingăşie sufletească. Originalul se află in Muntele Athos. Numele icoanei vine de la arătarea ingerului Gavriil, care i-a invăţat pe monahi prima parte a căntării "Cuvine-se cu adevărat" (Axion). Maica ţine Pruncul in dreapta, cu măna stăngă petrecută pe sub picioarele lui Iisus, dezgolite pănă la genunchi. Stănga Pruncului este strecurată pe sub vălul Maicii, in timp ce in dreapta ţine un sul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Un detaliu interesant este că Maica apare incoronată de doi ingeri. O astfel de icoană se află la Mănăstirea Hadămbu, Iaşi, fiind cunoscută drept făcătoare de minuni.PLATYTERA (Cea mai presus de ceruri sau a Intrupării) este una dintre cele mai cinstite icoane, intrucăt in Maica Domnului, reprezentată astfel, se intălnesc credincioşii cu Dumnezeu Intrupat. Maica Domnului este in picioare, cu măinile ridicate in rugăciune spre cer (in chip de Orantă, Mijlocitoare), in timp ce la pieptul ei este reprezentat Măntuitorul, in medalion, binecuvăntănd lumea. Icoana aminteşte de implinirea proorocului Isaia, "Iată, Fecioara va lua in păntece şi va naşte Fiu" (7, 14), Maica Domnului personificănd Biserica ce a cuprins in ea pe Cel necuprins de ceruri. Este de asemenea o temă preferată pentru bolta altarului.
O altă icoană deosebită a Maicii Domnului este aceea in care alăptează Pruncul. Icoana de acest tip este numită GALAKTOTROPHOUSA ("care alăptează"). Astfel de reprezentări se găsesc in catacomba Priscilei, din secolul al II-lea, dar şi intr-o frescă din Saqqara, Egipt, datănd secolul al VI-lea. Din scena pictată in stil bizantin reiese o caldă duioşie a Maicii şi nici vorbă de senzualitate, aşa cum apare in tablourile apusene din Renaştere şi mai tărziu.
TRICHEROUSA ("Cea cu trei măini") este icoana in faţa căreia s-a rugat Sf. Ioan Damaschin după tăierea măinii, ce i-a fost astfel lipită la loc.
â Ritualuri şi semne din popor â Odihnă in post â Rostul şi inţelesul Sfintei Liturghii â Zilele de post şi sărbătorile â Aşteptarea lui Mesia â Să dovedim că merităm numele de bun creştin â Puterea Maslului â Marii sfinţi postitori â Postirea omului modernÂ
