x close

„Nu înţeleg ce s-a întâmplat? De ce l-au lăsat să plece?”. Pilotul Valter Jurcovan a murit la Revoluţie în timp ce aducea sânge pentru răniţi

1
Autor: Jurnalul National 12 Dec 2011 - 21:00
„Nu înţeleg ce s-a întâmplat? De ce l-au lăsat să plece?”. Pilotul Valter Jurcovan a murit la Revoluţie în timp ce aducea sânge pentru răniţi


Valter Jurcovan era pilot. A murit la Revolutie intr-un avion doborat pe ruta Bucuresti – Belgrad. Sotia, stewardesa, a decedat in 1995, in accidentul de la Balotesti. Blestemul a urmarit familia, iar unicul lor fiu s-a stins si el, in 2001, electrocutat.
'Daca cineva mi-ar fi spus dina­in­te de cat chin o sa am parte in viata, as fi zis ca nu voi fi in stare sa duc in mine atata suferinta', incepe Elvira Jur­covan povestea calvarului sau.

Mi­cile probleme de zi cu zi palesc in fa­ta tragediilor prin care a putut trece aceasta femeie. Este uluitor de unde poate gasi un om puterea de a su­pra­vietui atator nenorociri. Statea in fata unui morman de poze si vorbea incet, mai mult pentru ea: 'Cu astea am ramas, nu mai am nimic de la viata asta... Mi-a luat tot ce mi-a fost drag!'.

Valter Jurcovan, fiul Elvirei, se nascuse la Ploiesti, in ziua de 28 au­gust 1958. Si-a dorit dintotdeauna sa se faca pilot. Cum tatal sau lucra la Tarom, Valter era obisnuit cu avioanele, cunostea prea bine stilul de viata al pilotilor si visa si el ca, intr-o buna zi, sa piloteze un avion. Dupa ce a terminat liceul a dat examen la doua facultati, in cadrul Politehnicii, si a fost declarat admis la amandoua. Dar a renuntat, pentru a se inscrie la Aviatie. 'Era un baiat deosebit. Era inteligent, invata foarte repede, nu trebuia sa stea noptile sa toceasca.

Citea o singura data un curs, apoi se ducea la examen si il lua fara pro­bleme, de cele mai multe ori cu 10', povesteste mama sa, Elvira Jurcovan. Cand a mers la examenul medical, numele sau nu figura pe lista candidatilor. 'Vedeti, acesta a fost desti­nul nostru. Intotdeauna trebuia sa apara ceva, sa complice lucrurile..., nu se putea sa mearga bine din prima. Atunci, Valter l-a sunat pe tatal sau, care a reusit sa obtina dosarul si sa-l depuna. Se pare ca cineva a incercat sa-i opreasca dosarul, se facuse o re­cla­matie... Cum e soarta asta! Daca nu reusea sa intre in aviatie, poate ca tra­ia si azi...'

A intrat la scoala de pi­loti, asa cum si-a dorit, a terminat-o cu cea mai mare medie si a ales – avea acest drept, fiind seful promotiei – sa mearga pentru stagiu la Brasov, la utilitara. La un an, dupa un examen riguros, a venit la aeroport la Bucuresti. Si nu dupa mult timp a cunoscut-o pe Doina, care se angajase acolo stewardesa. S-au casatorit si apoi a venit pe lume fiul lor, Bogdan. 'Il iubeau tare mult, se jucau mereu cu el, mergeau in excursii. Ii vedeam ca erau fericiti, se simteau bine impreuna. Dar pentru ca ei stateau mai mult pe la aeroport, am hotarat impreuna ca Bogdan sa locuiasca la mine', povesteste Elvira Jurcovan.

La sfarsitul lunii decembrie 1989, Doina a fost plecata la Singapore, intr-o cursa. Trebuia sa se intoarca la 26 decembrie. Aeroportul Otopeni era inchis si toate avioanele ce aveau destinatia Bucuresti aterizau la Varna. Si avionul in care era ea tot la Varna a ajuns. 'Acolo, in aeroport, se intalnise cu cumnatul lui Valter. El mi-a povestit ca, la hotel, Doina a stat toata noaptea sa se uite la televizor. Vedea ce se intampla in tara si plangea tot timpul...' In 27 s-a intors la Bucuresti. 'Eram acasa la ei, pentru ca Valter ma rugase sa vin sa-l ajut sa impodobeasca bradul de Craciun pentru sotia si fiul sau...'

Doina si Valter au mai stat impreuna in seara zilei de 27 decembrie. A doua zi dimineata, ea trebuia sa mearga la aeroport, asa cum era regula la intoarcerea dintr-o cursa. Era obosita si i-a spus sotului sau ca merge mai tarziu. 'Valter era tot timpul agitat si voia sa mearga la Otopeni, sa vada ce se mai intampla acolo. L-am rugat si eu, si Doina sa stea acasa pana se linistesc lucrurile... Nu, ca el se duce... Imi amintesc de parca a fost ieri ca Doina i-a spus: «Te rog, ai grija sa nu patesti ceva!», iar el i-a raspuns razand... «Si? Cu unul mai putin...»'.

Ajuns la aeroport, Valter a aflat ca e nevoie de un pilot care sa faca o cursa in Iugoslavia, sa aduca in tara sange pentru ranitii din Revolutie. S-a oferit voluntar, spunand ca 'a zburat mai putin si isi doreste sa mearga chiar si pana in Iugoslavia'. 'Nu am inteles nici atunci, si nici azi nu pot intelege ce s-a intamplat. Cine a hotarat sa se ridice de la sol acel avion? Pentru ca in toate punctele din tara se anuntase ca nici un avion nu are voie sa decoleze. Si atunci de ce l-au lasat sa plece?'

In Dambovita, in dreptul comunei Visina, avionul a fost doborat. Dupa ce s-a tras continuu asupra lui. Toti cei din avion au murit. Mai tarziu s-a aflat ca focul a fost tras de unitatea de rachete din Boteni. 'Multi ani, sotul meu a umblat sa afle ce s-a intamplat in ziua aceea. Dosarul lui Valter a fost plimbat cand la Pitesti, cand la Bucuresti... Intr-o zi, un procuror i-a spus sotului meu: «De ce cautati acum acul in carul cu fan? Nu o sa aflati adevarul, sunt prea multe interese la mijloc. Ati fost cadru militar si stiti cum merg lucrurile»...'

Singuratate
Bogdan fusese ultima raza de soare a Elvirei Jurcovan. 'Toata dragostea mea se revarsa asupra sa. Era bucuria vietii mele. De ce n-am murit eu? Stiu ca acum nu mai pot indrepta nimic. Si ca nimeni nu mi-l mai poate aduce inapoi. Am stat zile in sir si plangeam, punandu-mi mereu aceeasi intrebare: «De ce a trebuit Dumnezeu sa mi-l ia si pe Bogdan?». Era bun, prietenos, plin de viata. Imposibil sa nu-ti fie drag. La mormantul sau intotdeauna sunt flori proaspete, aduse de colegi si de prieteni de-ai sai. Lui Bogdan ii placea mult muzica, asculta tot timpul. De multe ori, cand merg la el, ii gasesc acolo pe colegii sai cantandu-i la chitara...'

Informatii despre caz: Avionul cu un singur pasager
Pe 28 decembrie 1989, pilotul Valter Jurcovan nu era programat pe listele de zbor. 'Merg sa aduc sange din Iugoslavia, ranitii au nevoie', a insistat el. Avionul AN 24 pleca in primul zbor autorizat, dupa macelul care avusese loc la Aeroportul Otopeni.
In el au urcat Valter Jurcovan (31 de ani), pilot, Chifor Ioan (38 ani), pilot instructor, comandat de nava, Moldoveanu Mihai (35 ani), comandant instructor de zbor, pilot, Marghidan Elena (35 ani), insotitoare de bord, Petre Banica (41 ani), insotitor de bord, Cirstea Gilu (33 ani), mecanic de bord.
In avion se mai afla si Ian Henry Perry, fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. Avea doar 24 de ani. De la Belgrad, Perry urma sa ia alt avion, pentru Londra. Avea asupra sa casete video filmate timpul Revolutiei in sediul CC, dar si filme realizate in Bucuresti de mai multi corespondenti occidentali. La scurt timp dupa decolare, la 55 km sud-vest de Bucureflti, 'avionul s-a lovit de un obiect neidentificat si s-a prabusit?. Asa au scris anchetatorii. In realitate, avionul a fost lovit de o racheta lansata de o unitate militara de la Boteni. Desi zborul era autorizat, iar avionul se afla pe traseul corect. Epava s-a raspandit pe un kilometru patrat in padurea Malinoasa, in apropiere de satul Viflina. Toate cele sapte persoane aflate la bord au pierit. Exista voci care sustin si astazi ca atacul a urmarit distrugerea filmarilor pe care jurnalistul englez le avea asupra sa.

Sotia a murit la Balotesti
Dupa moartea lui Valter, Doina s-a mutat la socrii sai, impreuna cu Bogdan. La sfarsitul lunii martie a anului 1995, o colega i-a cerut s-o inlocuiasca intr-o cursa. Doina s-a urcat in aeronava Airbus A310, cu destinatia Bruxelles. Dupa 10 minute de la decolare, avionul s-a prabusit la Balotesti. 'Doina nu trebuia sa fie in acel avion. Dar asta a fost destinul sau. Bogdan avea 11 ani atunci. A inteles ca mama sa a murit. La cateva saptamani am plecat cu el la munte, sa cunoasca alti copii, sa nu se simta singur.'

Fiul s-a stins la 17 ani
Elvira a facut tot posibilul ca lui Bogdan sa nu-i lipseasca nimic. 'L-am dus la scoala de muzica, facea antrenamente la hochei... I-am luat calculator, bicicleta... Se lauda la toti ca «bunica asa cum are el nu are nimeni». Cred ca Dumnezeu de aceea mi l-a daruit, sa pot depasi toate nenorocirile. Dar nu stiu de ce mi l-a luat apoi...' Pe 1 mai 2001, Bogdan a mers in padure la Baneasa cu un prieten de-al sau si cu familia acestuia. Baietii s-au plimbat si au ajuns la liniile moarte de tren, unde erau niste vagoane vechi, fara geamuri, distruse complet. 'Hai sa ne urcam pe vagonul asta, sa vedem Bucurestiul de sus!', i-a spus Bogdan amicului sau. Au fost ultimele sale cuvinte. Vagonul era sub tensiune.

Citeşte mai multe despre:   22 de ani de la revolutie,   22 de eroi,   22 decembrie 1989

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 7001


Mai multe titluri din categorie

EXCLUSIV! S-a intamplat ceea ce nu se intampla. Rener - Iasi, cel mai important caz Poltergeist dupa celebrul “Eleonora Zugun”

EXCLUSIV! S-a intamplat ceea ce nu se intampla. Rener - Iasi, cel mai important caz Poltergeist dupa celebrul “Eleonora Zugun”
Incredibil, dar adevarat. Usi si dulapuri ce se deschid si se inchid in mod inexplicabil, chiar de fata cu invitatii. Tacamuri, oale si alimente aruncate prin casa de energii nevazute. Covoare care sunt mutate din...

Cazul Deaconeasa. Omul care s-a luptat cu Udrea a ajuns după gratii. Corupție sau execuție?

Cazul Deaconeasa. Omul care s-a luptat cu Udrea a ajuns după gratii. Corupție sau execuție?
„De șase ani fratele meu este hăituit! I se fac dosare pe bandă rulantă, că nici nu mai știu care și cu ce e! Nici Udrea nu are 13 dosare! Îmi aduc acum aminte de două dintre ele, amândouă cu aceeași...

Veteran de război, la 95 de ani: “Familia și aerul curat m-au ținut în viață și mi-au dat putere”

Veteran de război, la 95 de ani: “Familia și aerul curat m-au ținut în viață și mi-au dat putere”
Galerie Foto Onor veteranilor de război, acestor bravi eroi! Pe 20 aprilie, la împlinirea a 95 de ani, veteranul de război, plutonier major în rezervă Ion Petran a fost sărbătorit de militari ai Batalionului 317 Sprijin...

Carmen Tănase: Nu-mi place să-mi taie nimic orizontul

Carmen Tănase: Nu-mi place să-mi taie nimic orizontul
Carmen Tănase e ca un diamant. Pe o fațetă o vezi pe Flăcarica. Pe alta o vezi pe Colette, din Gaițele. Dacă te îndepărtezi, aduni toate fațetele și o vezi pe Carmen Tănase. Un diamant superb, dar ca orice...

Capitala desfrâului ”gang-bang”. 100.000 de turiști străini vin în România pentru sex

Capitala desfrâului ”gang-bang”. 100.000 de turiști străini vin în România pentru sex
“Organizăm petreceri de tip gang-bang” sau “Fanteziile tale devin realitate alături de noi”. Aşa sună tot mai multe anunţuri de pe site-urile de profil din România. Cele mai multe se adresează celor din...

Spitalul-caravană, singura salvare din satele uitate

Spitalul-caravană, singura salvare din satele uitate
Galerie Foto Țara noastră e împărțită în două când vine vorba de sănătatea populației. Statisticile arată că în România de la țară ai șanse să mori cu doi ani mai devreme decât în România urbană. În mediul...

Judecătorul Nicolae Tănase: "Am decis să mă fac judecător, la 10 ani, în hazna până la gât"

Judecătorul Nicolae Tănase: "Am decis să mă fac judecător, la 10 ani, în hazna până la gât"
Judecătorul Nicolae Tănase. 72 de ani. Fiu de tată jandarm care a fost omorât pentru că n-a vrut să se facă milițian. Urmărit de securiștii din justiție și hărțuit să se lase de meserie. Le-a rezistat cu...

Doi pe un loc la cimitir. Corupţie printre morminte

Doi pe un loc la cimitir. Corupţie printre morminte
Galerie Foto La Iaşi, corupţia din administraţia cimitirelor schimbă sensul sintagmei „loc de veci”. Pe bază de şpagă, răposaţii sunt îngropaţi în mormintele altora, apoi familiile tremură că într-o zi vor merge la...

EXCLUSIV. Notăriţa clanului Băsescu-Ionescu, parteneră de afaceri cu organizatorii EXPO Shanghai 2010

EXCLUSIV. Notăriţa clanului Băsescu-Ionescu, parteneră de afaceri cu organizatorii EXPO Shanghai 2010
Galerie Foto Reţeaua Liuba-Udrea: de la turism la afacerea Nana Două personaje cheie ale familiei extinse a lui Traian Băsescu au activat ca pioni esenţiali în afacerile pe care fostul clan prezidenţial le derulează, în...

Sute de elevi ar putea să nu mai aibă unde să înveţe întrucât clădirea şcolii este revendicată în instanţă

Sute de elevi ar putea să nu mai aibă unde să înveţe întrucât clădirea şcolii este revendicată în instanţă
Şcoala fără şcoală…Cum e firesc, asemenea unei familii, şcolarii se învaţă şi ei cu clădirea în care îşi desfăşoară activitatea. Aşa cum copiii vor îndrăgi toată viaţa curtea şi cerdacul casei...

DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal

DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal
Au fost roluri pe care nu le-a iubit deloc, dar le-a jucat bine, pentru că publicul nu poate fi amăgit și nici dezamăgit. Ne e dragă, nu doar pentru rolurile pe care le-a jucat, ci și pentru că ia atitutdine în...

Locul în care sapi şi dai de mercur. Argintul viu care omoară un oraș

Locul în care sapi şi dai de mercur. Argintul viu care omoară un oraș
În mijlocul țării zac abandonate de ani de zile zeci de mii de tone de otrăvuri extrem de periculoase, rămase de pe urma Uzinei Chimice Turda, falimentată și ajunsă un morman de moloz. Un oraș întreg stă de...

Crinuţa face casă bună cu samsarii* 230 de milioane de euro în 6 dosare de retrocedare

Crinuţa face casă bună cu samsarii* 230 de milioane de euro în 6 dosare de retrocedare
Legături strânse între capii mafiei din despăgubiriSamsarul de drepturi litigioase era până mai ieri o unealtă, un paravan al vreunei feţe ultracunoscute în hăţişul corupt al afacerilor cu statul. Samsarul er...

Titanic. Istoria neştiută a câinelui ce şi-a salvat stăpânul, cu prețul propriei vieți

Titanic. Istoria neştiută a câinelui ce şi-a salvat stăpânul, cu prețul propriei vieți
Galerie Foto 14 aprilie. Ziua în care uriaşul vas de lux Titanic s-a ciocnit de un aisberg uriaş şi s-a scufundat după circa trei ore. Astăzi se împlinesc 103 ani de la dezastru, una dintre cele mai cunoscute tragedii...

Catrinel Dumitrescu: A fi actor nu înseamnă să te prefaci

Catrinel Dumitrescu: A fi actor nu înseamnă să te prefaci
Catrinel face cea mai bună cafea din lume. Cu aromă de vanilie. Eu cred că presară câte puţin şi din sufletul ei la fiecare cafea pe care o bea cu un om drag. Nu ne cunoşteam decât de la distanţă. Ne-am mai...