Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristina Udrea şi Alexandru Radu s-au căsătorit în iunie 2002. Ea era fiica viceprimarului din Eforie, el – fiul unui fost deputat PD. Căsătoria lor a fost o “alianţă”, convenabilă pentru părinţii care se cunoşteau. Cristina s-a măritat, rapid şi fără fast, şi pentru că vroia să-i facă o ultimă bucuriei mamei ei, bolnavă de cancer în fază terminală. Au făcut cununia civilă la 29 iunie 2002.
Două luni mai târziu, în noaptea de 11 spre 12 august 2002, tânăra de 24 ani, care era însărcinată, a fost ucisă. Crima s-a petrecut într-o cameră din Vila “Cristina” (Eforie Sud), unde ea locuia împreună cu Alexandru. În acea zi, susţin martorii, cei doi se certaseră de mai multe ori, ea reproşându-i soţului că o lăsa prea mult singură. Noaptea, el a plecat la discotecă în staţiunea Jupiter, cu doi prieteni care erau cazaţi în aceeaşi vilă. Înainte de plecare, Alexandru susţine că a stat în cameră cu Cristina circa 15 minute – cât i-a luat să se spele şi să se schimbe de haine. Prietenii lui au declarat însă anchetatorilor că l-au aşteptat aproape 45 de minute să coboare.
Când au revenit de la discotecă, Alexandru a urcat în cameră, spunând că merge să ia o sticlă de whisky. Imediat, şi-a strigat prietenul să vină după el. Martorul povesteşte că pe salteaua din încăpere se afla cadavrul fetei, cu un încărcător de telefon mobil înfăşurat în jurul gâtului şi o pungă neagră din plastic trasă peste cap. Alexandru a ridicat puţin punga, iar prietenul lui a văzut faţa fetei plină de sânge şi de vânătăi. Uşa camerei era întredeschisă, cu cheia pe interior şi nu avea semne de forţare. Lângă cadavrul Cristinei, poliţiştii au găsit o pungă de plastic, murdară de ruj amestecat cu sânge, pe care a fost identificată amprenta palmară a soţului. O altă pungă, tot cu ruj şi sânge pe ea şi tot cu amprentele lui, a fost găsită în coşul de gunoi din baia camerei.
Pe parcursul anchetei, declaraţiile lui Alexandru Radu s-au modificat şi s-au contrazis constant cu cele ale martorilor. Testat cu poligraful, în august 2002, el a fost depistat nesincer la întrebările: “ştii sigur cine a omorât-o pe soţia ta?”, “Tu ai omorât-o pe soţia ta?”, “Tu ai sufocat-o pe soţia ta?” şi “Tu ai sugrumat-o pe soţia ta?”. A fost arestat preventiv în perioada 12 august 2002 - 18 septembrie 2003.
În ianuarie 2003, Alexandru Radu a fost trimis în judecată pentru omor deosebit de grav. Dosarul s-a judecat la Alba Iulia. Tribunalul şi Curtea de Apel Alba l-au achitat de două ori, iar în ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a retrimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru refacerea urmăririi penale.
În noiembrie 2007, procurorii au trimis din nou dosarul în instanţă. Alexandru Radu părăsise însă România la jumătate de an după reînceperea urmăririi penale.
Mort din 2007
“Jurnalul Naţional” a prezentat, pe larg, de-a lungul timpului, evoluţia acestui caz. Într-un amplu interviu acordat ziarului nostru, Dumitru Radu, fost deputat PD, tatăl celui inculpat pentru omor deosebit de grav, ne demonstra, încă din 2008, îndârjirea cu care era decis să-şi apere copilul.
A studiat dosarul, atent la virgule şi la nuanţe, a citit cărţi de specialitate, a făcut experimente judiciare în sufrageria casei, a convins experţi criminalişti să depună opinii în favoarea lui. A ameninţat direct. “Păi, ştiţi ce spuneau acum un an în cercul lor, că am şi eu, am antene peste tot, procurorii din Constanţa?”, declara Dumitru Radu în februarie 2008. “Că, na, cazurile mari se mai discută la o cafea, la o bere. Ziceau: “Băi, ce dracu’ aveţi cu ăştia, că a trecut atât timp…?”. “Vrem să vedem cât mai rezistă Radu, adică eu, financiar şi cu nervii.” Şi le-am transmis: financiar nu mai am bani, cu nervii încă mai ţin. Dar, în momentul când mă lasă şi nervii, vă omor familia într-un minut. Acolo o să mă aduceţi. Atenţie la omul care nu mai are nimic de pierdut! Deci, nu vă jucaţi cu mine, că poate mă aduceţi într-o stare fără ieşire, şi atunci aplicăm şi noi legea talionului...”
Fostul deputat PD şi-a apărat fiul în faţa anchetatorilor, dar şi-n faţa puşcăriaşilor, cât acesta a fost închis. “L-au plimbat prin cele mai grele penitenciare, doar, doar… E o chestie, o tehnică. Cu Cioacă acum… e un sâmbure de adevăr – ei creează şi o presiune psihică… nu ştiu dacă e vinovat sau nu. Ei, pe Alexandru l-au băgat cu cei mai înrăiţi asasini, tocmai ca să creeze o asemenea presiune. Nu vă ascund că şi eu mă duceam imediat unde era el şi transmiteam semnalul: “Băi fraţilor, dacă vă atingeţi de el, aveţi familiile afară, eu vi le omor. Vă omor familia. Nu stau la discuţii. Aşa, mai bine luaţi banii ăştia de la mine”. Plăteam ca să fie păzit. Mediul ăsta nu poate fi stăpânit decât oferind şi ameninţând. Altfel, eşti mort. Trebuie să vadă că ai putere”.
Într-un proces de omor deosebit de grav, tatăl inculpatului a fost cel mai bun avocat al lui. Într-o altă declaraţie dată Jurnalului Naţional în 2008, Dumitru Radu mărturisea: “Am cheltuit o grămadă de bani în procesul ăsta. Pe lângă experţi, m-a învăţat un procuror bătrân să-mi aleg, pentru fiecare fază a cercetării şi a procesului, alt avocat. Adică cel care e cel mai bun pe faza respectivă”.
Probele acuzării au fost însă mai puternice decât pledoariile apărării: la 1 martie 2011, Alexandru Radu a fost condamnat de Tribunalul Alba la 25 de ani de închisoare. La 4 noiembrie 2011, Curtea de apel Alba Iulia a menţinut sentinţa. Alexandru Radu, despre care tatăl spunea că s-ar afla în Hong Kong, susţinând că n-are niciun semn de viaţă de la el, a fost dat în urmărire internaţională.
La 30 mai 2012, ICCJ a început judecarea recursului. La 12 septembrie 2012, când toată lumea aştepta verdictul final, avocaţii apărării au depus la dosar un document bombă: un certificat de deces conform căruia Alexandru Radu ar fi decedat, în 2007, în Republica Guyana (America Latină). Cauza morţii: bronho-pneumonie.
La 28 februarie 2013, ICCJ pronunţă sentinţa: “Admite recursul declarat de inculpatul Radu Alexandru (...) În baza art.11 pct.2 lit.b CPP raportat la art.10 lit.g CPP încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Radu Alexandru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.174, 175 lit.c, 176 lit.e Cod penal, constatând ca a intervenit decesul acestuia. Menţine celelalte dispozitii ale sentinţei. Definitivă”.
“Am văzut actele depuse la dosar”, ne-a mărtusit Ion Udrea, tatăl tinerei ucise. “Copiile sunt legalizate, par în regulă. Până la urmă, şi procurorii le-au acceptat. Eu ce era să mai spun? Taică’su a declarat judecătorilor că, deşi decesul a fost în 2007, el a fost anunţat abia în vara lui 2012... Sincer, eu nu sunt convins că e mort. Dar n-am ce să fac!”
Plecat în Hong Kong, mort în Guyana
În februarie 2008, Dumitru Radu susţinea că fiul lui este în Hong Kong. “Instanţa nu i-a dat interdicţie de a părăsi ţara, pentru că era prea evident faptul că e nevinovat. El şi aşa a stat în ţară până în 2005, cât să mai stea? Păi, ştiţi cum apărea când încerca să îşi ia cazierul? “Învinuit pentru omor deosebit de grav.” Nimeni nu-l angaja cu chestia asta. (...) Când am fost ultima oară la Înalta Curte, completul de judecată zice: “Ce cauţi, domne, aici?” L-a întrebat ce caută. El a fost la toate înfăţişările. El ultima declaraţie a dat-o în august 2005. Şi la câteva zile a plecat”, declara fostul deputat PD. “Noi am ajuns aproape la zero cu banii… Avocaţi, drum, hotel, mâncare, prostii… şi mi-a zis că pleacă să poată munci. Am fost cu el la Singapore, am fost cu el la ambasador, deci noi nu ne-am ascuns. Acum un an şi jumătate am fost şi noi la el, eu cu maică-sa, la Singapore. Apoi a fost mutat în altă parte, la Hong Kong, şi urma să ne trimită adresa lui. Atunci s-a rupt firul. Chiar suntem îngrijoraţi. Trebuia să vină acasă de Crăciun, în 2006, dar n-a mai venit. Mă gândesc să merg să-l caut acolo...”
De cealaltă parte a baricadei
Trei experţi criminalişti reputaţi au fost convinşi de Dumitru Radu să depună opinii expertale care să demonteze rechizitoriul. În expertiza sa, prof. univ. dr. Emilian Stancu (criminalist) preciza că “ar fi fost interesant ca în anchetă să fie luat în calcul şi un posibil gest suicidar, urmărirea penală trebuind să excludă şi această versiune de urmărire penală” (sic!). Asta în condiţiile în care cadavrul tinerei prezenta numeroase lovituri în zona feţei (posibil produse prin lovire cu corp dur), iar ea fusese strangulată cu firul de la încărcător şi avea o pungă trasă pe cap.
Opinia expertală semnată de medicul legist Vladimir Beliş şi depusă la dosar de Dumitru Radu avea un singur scop – să determine schimbarea încadrării juridice a faptei. Alexandru Radu a fost trimis în judecată sub acuzaţia de “omor deosebit de grav”, pentru că soţia lui era însărcinată atunci când a fost ucisă. În replică, prof. Beliş încearcă să demonstreze că sarcina… s-ar putea să nu fi existat. În raportul de constatare medico-legală din 18.10.2002 e notat: “în lumen prezintă un sac amniotic de cca 4/3/1 cm ce conţine la interior placenta de cca 2/1 cm şi o zonă cu aspect cotiledonat de cca 2/1,5 cm. Ovarul stâng prezintă pe secţiune corp galben de sarcină de cca 2/1/1,5 cm”. Beliş găseşte însă “aspecte criticabile cu privire la Raportul de constatare medico-legală nr. 622/2 din 18.10.2002: Descrierea macroscopică a organelor genitale interne ale femeii nu atestă sarcina: în uter (cu dimensiuni quasi-obişnuite) se află o formaţiune descrisă drept “sac amniotic” şi o zonă cu aspect “cotiledonat”. În medicina legală (în afară de cazul în care în uter se găseşte embrionul), diagnosticul de sarcină nu poate fi atestat decât prin examen histologic (microscopic) de natură a pune în evidenţă elementele caracteristice stării de sarcină şi anume vilozităţile coriale.” Faptul că victima era gravidă a fost probat însă nu numai prin raportul medico-legal care vorbeşte de “sac amiotic” şi “placentă”, ci şi prin declaraţiile celor ce cunoşteau acest lucru. Printre ei, şi Alexandru Radu, tânărul soţ.
La rându-i, în opinia depusă la dosar în mai 2003, prof. univ. dr. Tudorel Butoi (psiholog criminalist, expert în tehnica poligraf) desfiinţează testul poligraf în general şi în special pe cel efectuat de specialistul IPJ Constanţa, Liviu Chesnoiu, susţinând că “în cauză (prin încălcarea prevederilor legale, care nu menţionează tehnica poligraf printre mijloacele de probă – vezi art. 64 Cod proc. pen.) a fost finalizată «expertiza» poligraf privindu-l pe Radu Alexandru. «Expertiza» poligraf îşi propune să răspundă asupra prezenţei «notelor specifice comportamentului simulat», pretenţie absurdă ştiinţific”. De asemenea, Butoi mai precizează că Alexandru Radu nu putea fi testat la poligraf, întrucât avea astm alergic (n.r. – deşi mergea la scufundări, aşa cum susţin prietenii). În 2005, când ÎCCJ a retrimis dosarul la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, printre cererile instanţei s-a numărat şi cea de “a i se solicita numitului Butoi Tudorel să precizeze modul în care diagnosticul astm alergic putea influenţa comportamentul expresiv al subiectului până într-atât încât autorul testării să constate şi note specifice comportamentului simulat precum: evitarea privirii, modificări de paloare, contraîntrebări, latenţa în răspunsuri sau disconfort psihic”. În rechizitoriul întocmit la 20 noiembrie 2007, procurorul Vasile Bejan notează: “Numitul Butoi Tudorel a declarat că nu cunoaşte şi nu crede că astmul alergic influenţează indicii arătaţi mai sus”. În plus, Asociaţia Română Poligraf (ARP), a cărei opinie a fost depusă de procuror la dosar, arată că “specialistul Liviu Chesnoiu a respectat întocmai metodologia de efectuare a testului (…). Prin interpretarea celor cinci diagrame obţinute în urma examinării inculpatului Radu Alexandru la data de 22.08.2002 se evidenţiază modificări psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivităţii emoţionale care conduc la concluzia detecţiei comportamentului simulat. În ceea ce priveşte înscrisul depus la dosarul cauzei în cursul judecăţii şi semnat de Butoi Tudorel, Asociaţia Română Poligraf şi-a exprimat dezacordul faţă de toate afirmaţiile acestuia. Opiniile numitului Butoi Tudorel, care a efectuat teste poligraf în cadrul poliţiei timp de 30 de ani, au fost apreciate ca bizare, având în vedere că acestea contrazic chiar lucrările sale ştiinţifice de specialitate publicate”. ARP mai spune şi că “nu există obligativitatea efectuării examenelor medicale înaintea testului poligraf potrivit metodologiei şi nici incompatibilitatea privind afecţiunea astm alergic, aşa cum au fost induse în eroare organele judiciare”.
