Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tradiţia spune că martie este luna când începe semănatul, se curăţă livezile, stupii se scot de la iernat... Prevestind parcă sosirea primăverii, la 1 Martie, va avea loc vernisajul expoziţiei "Lili Pancu - 1908-2006 - Pictură-Grafică" la Muzeul Municipiului Bucureşti, Palatul Şuţu, la ora 18:00.
Expoziţia dedicată artistei Lili Pancu îşi propune să reconstituie profilul unui creator care a străbătut, prin mijlocirea operei sale, succesivele "vârste" ale modernităţii plasticii româneşti. Deschisă între 1 şi 31 martie la Muzeul Municipiului Bucureşti, ea cuprinde un număr însemnat de picturi în ulei şi opere grafice din toate perioadele de creaţie, vizitatorii având astfel ocazia să intre în comunicare cu o operă complexă, remarcabilă prin verva şi intensitatea mesajului său. O dată cu expoziţia va fi lansat un amplu catalog al operei artistei, ce cuprinde numeroase reproduceri ale tablourilor, desenelor, pastelurilor şi acuarelelor expuse, documente fotografice inedite, un studiu al creaţiei artistei, o cronologie şi o importantă selecţie de cronici, dintre care am ales ceea ce spunea Ion Frunzetti: "Dra Lili Pancu are o graţie care-i vine de la materialul întrebuinţat şi de la aripile ce-I slujesc drept mâini, cu vârful penelor, rotit, cu care pictează aşa cum ar zbura. Dra Lili Pancu e o balerină vaporoasă cu pensula".
Nenumărate sunt metodele de a da frâu liber energiei creatoare, dar pictura este o artă căreia trebuie să i te dedici cu întreaga fiinţă, ceea ce Lili Pancu a reuşit pe deplin. În ciuda sensibilităţii, femeia este cea care are privilegiul de a da viaţă! Ea poate plânge, poate suferi, dar atunci când se simte iubită încrederea în ea creşte semnificativ. Pictoriţa Lili Pancu s-a născut la 13 septembrie 1908 în comuna Măicăneşti, judeţul Râmnicu-Sărat, actualmente Vrancea, tatăl său, Nicolae N. Pancu, fiind judecător. Talentul cu care s-a născut trebuia dăruit lumii întregi, astfel că în 1933 Lili Pancu termina Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Cecilia Cuţescu-Storck, Ipolit Strâmbu şi, pentru scurt timp, pe Jean Alexandru Steriadi. Profesorul Ipolit Strâmbu a încurajat eforturile tinerei Pancu, astfel că aceasta va expune încă din timpul studenţiei la Saloanele Oficiale, unde operele ei vor fi constant prezente până în 1947. Imediat după acest an, sub presiunile istoriei, atât artista, cât şi creaţia sa au intrat într-un con de umbră nemeritat. Indiferent cât de grele sunt vremurile în care trăieşte un artist, acesta îşi doreşte să se exprime în felul său, drept urmare, Lili Pancu a făcut eforturi considerabile pentru a înfrânge adversităţile vremurilor şi a se manifesta în continuare. Reprezentantă a perioadei interbelice şi a modernităţii postbelice, Lili Pancu a lăsat ca moştenire o operă de o admirabilă coerenţă, marcată în perioadele-cheie ale evoluţiei sale de necesare mutaţii stilistice, rod al unei evoluţii naturale, fireşti.
AROME, ZGOMOTE, TRĂIRI
Lili Pancu a pictat cu gingaşă senzualitate, lăsându-ne pe buze acea bucurie de a trăi definitorie pentru perioada interbelică. Nu poţi rezista să nu pătrunzi în intimitatea tablourilor sale, să nu te întrebi ce se ascunde dincolo de imaginea pe care a prins-o cu penelul pe pânză artista. Tocmai bunătatea-i caracteristică, sensibilitatea sa aparte, dorinţa de a nu epata au dus la staţionarea într-un con de umbră a artistei. Prea multă modestie pentru bogăţia de culori, de arome, zgomote şi trăiri prezente în imaginaţia artistei. Naturi statice, un târg din Lăpuş, scene de concert, un abis din Andaluzia, imagini de călătorie, toate acestea au fost surprinse cu supleţe şi vioiciune de Lili Pancu. A luat Premiul Anastase Simu la Salonul bucureştean din 1930, dar artista a trăit discret şi şi-a luat rămas bun de la această lume chiar în săptămâna Paştilor din 2006. A locuit şi a lucrat peste şapte decenii în casa ei de pe Strada Victor Manu. Pereţii casei erau încărcaţi de amintiri din excursiile sale de documentare, precum şi de fotografii nocturne ale Turnului Eiffel din 1937, realizate chiar de soţul său, Marius Georgescu, inginer la Malaxa.
Începând din 1936, Lili Pancu a avut cam două expoziţii personale pe deceniu. A expus după 1990 alături de alţi mari slujitori ai artei româneşti la Galeria Apollo, iar după moarte tot mai multe lucrări ale sale au intrat în circuitul caselor de licitaţie bucureştene.
Citește pe Antena3.ro
