Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai bine de 20.000 de credincioşi s-au închinat până acum la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Zilele acestea, la Iaşi, pelerinii bolnavi, sosiţi de la sute de kilometri distanţă, îşi pun în pericol viaţa alături de copii stând zile şi nopţi la rând pentru a ajunge la racla cu moaştele sfinte. Ieri dimineaţă, o femeie care suferea de inimă a murit după ce, epuizată de oboseala drumului şi a statului la rând, a intrat în stop cardio-respirator.
Alături de bătrâni, zeci de copii (foto) aşteaptă la coadă înfriguraţi chiar şi o zi întreagă, în masa compactă de oameni, să sărute sfintele moaşte. Ca în fiecare an, pe 14 octombrie are loc în capitala Moldovei prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Oraşul se transformă peste zi în capitala credinţei, dar şi în una a prostului gust şi a exagerării. Printre oameni străbătuţi cu adevărat de smerenie şi bună cuviinţă se strecoară comercianţi lacomi, cerşetori, hoţi de buzunare, escroci. Însă sentimentul final pe care îl simt toţi aceşti compatrioţi după sărbători este unul de satisfacţie. Indiferent de pericole, hramul la români a reprezentat întodeauna un moment de meditaţie, dar şi un prilej de distracţie. „Dumnezeu să ne dăruiască bucuria întâlnirii cu Sfinţii Săi, să ne apere de tot răul şi să ne ajute spre tot lucrul bun, frumos şi adevărat”, spunea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la debutul „Sărbătorilor Iaşilor”, cum mai este denumit evenimentul religios cu tot cu „anexele” sale aspre de laic şi bâlci.
„Voluntarii” din Voluntari, nelipsiţi de la moaşte
Trenuri suplimentare speciale au sosit încă de la începutul săptămânii în Gara Ieşilor. Jandarmi, ieşiţi în număr sporit, au aşteptat pelerinii. Străzi închise, circulaţie îngreunată şi de sporirea numărului de autovehicule. Comerţ cu cruci şi cărţi religioase, vânzări cu bucata de mici şi costiţă afumată. Fum de tămâie, coruri religioase. Vată pe băţ, credinţă la pachet. Gogoşi, Sfântul Nectarie, turtă dulce, părintele Ilie Cleopa. Cărţi miraculoase, minuni care se întâmplă ad-hoc. Cam ăsta e Iaşiul la vreme de sărbătoare. În curtea Catedralei Mitropolitane zăreşti măicuţe plângând, dar şi cerşetori numărându-şi banii ori comercianţi frecându-şi pumnii în semn de belşug. Nelipsitul grup de circa 4000 de „voluntari” credincioşi din Voluntari este prezent, ca în fiecare an, la eveniment.
Am dat ocol bâlciului din centrul Iaşiului. M-au întâmpinat încă din colţul Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt vestitorii norocului. „Nostradamus al României”, papagalul Gică, purtat cu bileţele aferente de zodie şi de şansă de un tânăr întreprinzător. Mai încolo, câteva tinere măicuţe zâmbeau cu gura până la urechi vorbind în acelaşi timp la telefonul mobil. Cărţi, cărţi de vânzare, viaţa şi patimile părintelui Bejan, „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi”, de arhimandrit Ioanichie Bălan. Ia gogoaşa! Citeşte povestea! 25 de lei cartea. 8 lei înfuriata! Cruciuliţe, leduri credincioase, mir de la Sfântul munte Athos, ia „înfuriata”!
Aproape de intrarea în curtea Mitropoliei o doamnă cu batic în cap, dar gătită ca prezentatoarele de la Taraf TV, îşi asculta satisfăcută CD-ul cu cântece religioase. Credinţa, credinţa. Ia credinţa, în format electronic, ambalată etanş! Mergem mai departe. În curtea Mitropoliei după un gard, în genunchi plângea o maicuţă. Laicii credincioşi de 14 octombrie cumpărau lumânări cu braţele. „Pentru sănătate…pentru bogăţie… pentru succes la şcoală… pentru sufletul morţilor… pentru vaca ce stă să fete… pentru vila cu zece turnuleţe… pentru grajdul cu telecomandă…pentru cavoul cu etaj unde odihneşte cumnatul…pentru tot binele meu şi pentru răul altora…pentru toate şi pentru tot, ajută-ne Doamne!”. Că noi doar azi ne rugăm! Acatiste, acatiste, coadă la butoaiele cu agheazmă. Dar şi călugări sfioşi ce aşteaptă cuminţi la rând.
Am văzut şi pelerini sfioşi
Am văzut şi cum se mişca încet rândul, cum înaintau oamenii la coada la moaşte, până în faţa baldachinului din faţa Mitropoliei. Venea ca un şarpe de pe strada din spate, după ce urcase prin măruntaiele cartierului mărginaş. Circa doi kilometri. Cu o viteză medie de aproximativ 0.2 metri pe minut. Oameni cu genţile de rafie încărcate de haine, cu care vor şterge moaştele sfinte pentru noroc şi bunăstare. Un copil cu deficienţe grave de locomoţie o însoţea pe mama sa. Femeia vorbea la telefon în timp ce-l ţinea de mână. Din 10 în zece metri, odată cu tot rândul păşeau nesiguri, după care copilul se aşeza pe un scaun. Ar fi putut să intre în faţă. Însă nu, mama a preferat să-l iniţieze pe fiul beteag pe un drum al Golgotei special, strada Mitropoliei. La acelaşi rând aveam să găsesc din jumătate în jumăte de kilometru părinţi cu copii în cărucior, infirmi maturi în scaun cu rotile, un bucureştean cu căţelul (foto), un tânăr ce îşi purta mândru fiul în cârcă. Oameni ce duceau icoane mari în braţe ori stăteau şi citeau cărţi religioase. Dacă nu le aducea cineva hrană de pomană, aveau de ales porumb fiert, turtă dulce etc. Pentru că organizatorii ingenioşi au îngrădit şarpele uriaş al rândului pe o parte cu gradene de fier, iar pe cealaltă parte cu comercianţi.
Revin în curtea Mitropoliei. Pe scări mâncau în genunchi, din borcane destupate, câteva gureşe bucureştence. „Sănătate”. Un tânăr infirm din Vaslui mesteca greu o banană. Vorbea greu, capul i se mişca într-o parte şi în alta. Femei din Giurgiu, din Ilfov, care au venit cu haine să le sfinţească şi să se roage pentru norocul familiei. Ţigănci cu copii din localităţile Iaşiului. Un adolescent din Bucureşti zâmbea fericit ţinând busuioc pe o icoană. Am aflat că în timpul nopţii a dormit puţin pe o saltea într-un parc al Iaşiului, ca mulţi alţii.
Oamenii bisericii au sesizat că mediatizarea excesivă făcută de presă le face rău
Dacă s-a schimbat ceva faţă de anul trecut? Prea puţine. Un exemplu îl constituie plantarea de paznici vânjoşi lângă raclă. Aceştia aveau un comportament de brută, chiar dacă alături se aflau cele sfinte. „Du-te, bă, la cluburi de noapte, nu îmbrânci lumea aici”, i-a spus un ziarist. Oamenii de ordine aveau misiunea să nu mai lase jurnaliştii să facă fotografii. Şi-au dat în sfârşit seama şi oamenii bisericii că prea multă mediatizare le aduce prejudicii, şi aşa şi este. Am luat aparatul foto ca pe o cruce şi am ţintuit pe pelicula virtuală chipuri felurite. Până să ajung pe malul Bahluiului, pe strada Sarmisegetuza, unde filmul poveştii s-a înecat într-un imens fum de grătar. Zgomotul şi cântecul acompaniator al „smeriţilor” pofticioşi şi manelele comercianţilor le puteţi şi dvs intui. Nu trebuie să dăm noi „sonorul” mai tare. Bucură-te, Sfânta Parascheva, Doamne iartă-ne! Urmează ziua de praznic, luni, 14 octombrie. Atunci e grandioasa slujbă cu zeci de preoţi, discursuri, politicieni, focuri de artificii, focuri de… tabără…Dar despre toate acestea veţi afla luni… Amin!
Foto: Cristinel C. Popa
