Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu secole in urma, staretul Isidor, de la Manastirea Sinaia, a ascuns argintarie si icoane de valoare din calea cotropitorilor.
Austriecii, aflati in razboi impotriva turcilor (1736 - 1739) intentionau sa ocupe Bucurestiul. Prima asezare izolata din calea cotropitorilor, care veneau prin defileul de la Posada, era manastirea din Sinaia, de unde calugarii au trebuit sa fuga. Ramas printre ultimii, staretul Isidor a adunat argintaria si odoarele din biserica, dintre care unele icoane de mare valoare, le-a pus in clopotul cel mare si le-a ingropat, dupa care a fugit in Transilvania. Armata austriaca a coborat pe Valea Prahovei pana la Ploiesti, dar a fost invinsa de turci si alungata inapoi spre munti. In fuga lor, austriecii lasa o garnizoana de 400 de soldati in Manastire Sinaia, iar restul armatei se retrage la Predeal. Turcii prind de stire, distrug garnizoana de la manastire, dupa care zdrobesc si restul armatei austriece. Tarziu, calugarii se intorc la manastire si-l aleg staret pe Nifon. Dupa mai multi ani, au venit la Nifon doi oameni din Transilvania, care i-au aratat un inscris ramas de la raposatul staret Isidor, in care descria obiectele depuse in clopotul cel mare, impreuna cu 2.000 de lei din argint turcesc. Toate acestea fiind "ingropate in apropierea manastirii langa drumul Brasovului dinspre apa Pelesu, la vale de fantanita, punand si o lespede de piatra peste dansele si dandu-se scurgerea apei pe deasupra lor...".Din cauza timpului si a distrugerilor provocate de turci, nu mai existau nici fantana, nici drumul. Comoara de la Sinaia n-a fost niciodata descoperita. (LAURA CALCIU)
Cantecul batranesc a lui Stanga din Campeni
Zau, mai vine haznaua Of, haznaua zdranganind, Haznagiul fluierand, De-a doua pe cal sezand Dara Stancu ce zicea: "Vazu unchiul haznaua Unii de cal ca tinea Unii de hazna tragea Unii haznagiul lua Ei trasera haznaua Unde tufa se rarea Si racoare le venea. Ei varsara haznaua, Galbiorii stralucea, Parea ochii sa le ia.
Saparea comorilor (VI)
Altii, iar, daca li sâa aratat comoara si au vazut-o unde esi au pus semn, cand sâau dus sâo sape, sâau dus noaptea prea tarziu, si cum sapau si nu mai dau de ea, i-a apucat cantatul cocosilor si atunci au pierdut-o, pentru ca, cat au dat cocosii in cantat, Dracul nu mai are putere.
Avem destule marturii ca sâau sapat totdeauna comori. Atatea movili vechi - semne de hotar, - au fost mai tarziu scociorate, spre a se vedea daca nu cumva ascund vreo comoara.
Si fireste, nu-i de mirare, daca umbland dupa comori, se da peste alte bogatii tainuite, bune si acestea daca nu pentru sapatori, ci pentru istorici.
