Cernavodă nu este atât de sigură pe cât lasă Guvernul impresia

Centrala nucleară de la Cernavodă are probleme. Echipa de intervenţie, formată din şapte oameni, nu poate face faţă unui accident, caz în care reacţia Guvernului român ar putea fi serios pusă la încercare.

Reprezentanţii Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare - CNCAN se mândreau cu grupa de intervenţie, dar admit că echipamentul este învechit, iar antrenamentele se fac destul de rar.

Într-o telegramă din 28 ianuarie 2009, oficialii americani fac referire la incapacitatea CNCAN de a interveni în caz de dezastru. În 2008, de-a lungul câtorva luni, un diplomat american a vizitat de mai multe ori centrala nucleară de la Cernavodă. De fiecare dată a fost însoţit de reprezentanţi ai CNCAN: Lucian Biro, director general, şi Sorin Repanovici, şeful Serviciului Intervenţie Fizică la instalaţii nucleare. Pe lângă Cernavodă, diplomatul american a vizitat şi Sucursala Cercetări Nucleare Piteşti din cadrul Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare - RAAN.

Oficialul american a discutat cu Repanovici în mod special abilitatea CNCAN de a răspunde în cazul unor evenimente radioactive fie accidentale sau intenţionate. Repanovici s-a arătat mândru de echipa sa, dar a precizat că echipamentul de protecţie al acestora era expirat, iar antrenamentele au loc circa o dată pe lună. "Ceea ce este probabil insuficient", preciza oficialul CNCAN.

Repanovici era convins că în cazul apariţiei unor probleme la centrala nucleară membrii echipei vor acţiona rapid. Americanii au tras însă alte concluzii: autorităţile române iau foarte în serios responsabilitatea legată de siguranţa materialelor nucleare, iar măsurile de siguranţă reduc şansele unui incident nuclear. Totuşi, un incident în care material radioactiv ar putea fi degajat, Guvernul ar fi greu pus la încercare.

Antrenamentele pentru situaţii de urgenţă tind să fie, în general, inadecvate. Există în particular deficienţe de a răspunde rapid atât cu resurse suficiente, cât şi cu un plan efectiv de coordonare a unui reacţii interministeriale (interdepartamentale) şi interdisciplinare. 

Cu patru ani înainte, Jeffrey Merrifield, comisar din cadrul US Nuclear Regulatory Commission (NRC), a vizitat România la sfârşitul lui septembrie 2004. Vizita lui a oferit Guvernului american detalii despre programul nuclear al României, considerat unul puternic.
Din discuţia cu Biro a reieşit că CNCAN are o mare problemă în ceea ce priveşte resursele umane, fie pentru că unii angajaţi au ieşit la pensie, fie că alţii au emigrat în Canada, Marea Britanie sau Africa de Sud.
În 2004, CNCAN nu avea un centru operaţional de urgenţă, urmând ca acesta să fie inclus într-o nouă clădire ce urma a fi finalizată. Un comentariu suculent al oficialilor americani a fost legat de faptul că Biro avea mereu la el trei telefoane mobile pe care urma să le folosească pentru a lua legătura cu Guvernul şi cu prim-ministrul în cazul unui incident sau accident nuclear.

Evident, comisarul american nu a venit doar în vizită. El a explicat românilor că o firmă americană, Dominion Power, şi-a exprimat interesul în construirea unui reactor avansat.

În 2002 s-au descoperit numeroase probleme. Reactorul nr. 1 a fost construit în cooperare cu Atomic Energy of Canada Ltd. (AECL) şi Ansaldo, o firmă care aparţine grupului italian Finmeccanica. General Electric a asigurat turbinele. Al doilea reactor, tot canadian, de la Cernavodă a devenit operaţional în mai 2007, fiind construit în colaborare cu aceleaşi firme.
 
Într-un alt raport, ofiţerul pe probleme economice al ambasadei, în urma unei vizite pe care a făcut-o la Cernavodă, explică superiorilor că Guvernul României a decis în 2007 să construiască alte două reactoare, pentru a îndeplini cerinţele UE legate de mediu, considerate foarte agresive. Proiectul a fost gândit ca un parteneriat public-privat, dar a fost amânat mereu.

În urma unor negocieri îndelungate, s-a ajuns la un acord final în noiembrie 2008. Statul român va deţine prin Nuclearelectrica 51% din această afacere, restul fiind împărţit astfel: cehii de la CEZ, francezii de la GDF Suez, italienii de la Enel şi nemţii de la RWE vor deţine 9,15% fiecare, iar câte 6,2% aparţin spaniolilor de la Iderbola şi Arcelor Mittal. Proiectul de 4 miliarde de euro trebuie finalizat în 2015.

Oficialul american a precizat că Guvernul român mai intenţionează să construiască alte două reactoare, probabil în Transilvania, studiul de fezabilitate fiind planificat pentru vara lui 2009.

Reziduurile nucleare cu un nivel mediu de radioactivitate sunt mutate de la Cernavodă la o mină dezafectată de uraniu din Băiţa, judeţul Bihor. Cele cu  nivel mare de radioactivitate sunt păstrate la Cernavodă, până când un depozit va fi construit până în 2014 la Saligny.

Americanii au stabilit fără echivoc că responsabilitatea în cazul unui accident nuclear revine exclusiv CNCAN, care este direct subordonată prim-ministrului.

Extinderea industriei nucleare în România va genera firmelor americane posibilitatea de a încheia afaceri în câteva domenii importante asociate celui nuclear. Printre companiile americane care deţin expertiza şi tehnologia necesară acestor domenii şi care şi-au exprimat interesul faţă de piaţa românească sunt: American Ecology Corporation, Babcock and Wilcox, Bechtel Nuclear, CH2M Hill, Crane Nuclear, GE, Shaw Group şi URS Corporation.

Oficialul american a concluzionat că România va evita orice apropiere de Rusia în ceea ce priveşte energia nucleară. Aceasta pentru că Rusia este singurul distribuitor de gaze naturale şi unul dintre principalii furnizori de petrol pentru România, iar o dependenţă şi în domeniul nuclear ar face ca România să nu-şi atingă scopurile energetice.

Click aici pentru a citi cablograma ambasadei americane din anul 2004 - format PDF
Click aici pentru a citi cablograma ambasadei americane din anul 2008 - format PDF
Click aici pentru a citi cablograma ambasadei americane din anul 2009 - format PDF

Citiţi toate articolele Wkileaks România - Jurnalul Naţional