Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
21 decembrie 1989, ora 12:00 - 22 decembrie 1989, ora 14:00, 26 de ore dramatice, în care toate forţele militare amplasate pe teritoriul Capitalei, organizate într-un imens mecanism al terorii, au dus un război necruţător împotriva câtorva mii de bucureşteni neînarmaţi. Jurnalul Naţional vă prezintă, în premieră, o radiografie succintă a modului în care a funcţionat această "maşinărie" ucigaşă.
Reprimarea manifestanţilor bucureşteni în perioada 21/22 decembrie 1989 a fost coordonată de forţele Ministerului de Interne, prin majoritatea componentelor care i se subordonau pe atunci. Rolul de conducător al "operaţiunilor", acordat acestui minister, este confirmat şi prin faptul că MI era emitentul unor ordine speciale şi a instrucţiunilor de punere a lor în aplicare. Cel mai important dintre acestea, Ordinul nr. 02600/1 iulie 1988, a stat la baza "Planului Unic de Acţiune", aplicat în perioada 17-22 decembrie.
ORDINEA DE BĂTAIE
Conform planurilor de luptă în vigoare la acea dată, primele forţe ce trebuiau să se implice în reprimarea demonstranţilor, la 21 decembrie, erau maşinile pompierilor, care urmau să intervină cu tunurile de apă. După acestea urmau 3-4 TAB-uri ale Forţelor de Ordine şi Intervenţie (FOI), urmate, în ordine, de scutierii aceleiaşi formaţii, elevii Şcolii de Ofiţeri de la Băneasa şi restul forţelor participante (cadrele Şcolii de perfecţionare a ofiţerilor de Miliţie şi ai Academiei Militare, Trupele de Securitate şi efectivele MApN).
Un rol deosebit în această "ecuaţie" l-au avut şi luptătorii USLA. Efectuate în această ordine, primele intervenţii, din după-amiaza de 21 decembrie, au fost total ineficiente. Pompierii nu au avut succes, la fel ca TAB-urile (dintre care unul a şi fost incendiat). Au urmat restul forţelor, care nu au reuşit să-i împingă pe demonstranţii decât aproximativ 10 metri.
În aceste condiţii, în jurul orei 21:00-21:30, în stradă au coborât reprezentanţii conducerii superioare: Ion Radu, Vasile Milea, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Ion Dincă, Vasile Bărbulescu, Nicolae A. Ceauşescu şi gen. Hortopan. Cu acea ocazie, Milea era echipat în ţinută de război, inclusiv cu cască metalică. La ieşirea din sediul CC, Ion Radu s-a adresat celorlalţi spunând: "Trebuie să facem totul, la nevoie să murim, pentru o cauză sfântă, pentru comandantul suprem".
DISTRIBUIREA MUNIŢIEI DE RĂZBOI
Într-o declaraţie dată în faţa procurorilor militari în anul 1990, gen. (r) Dumitru Dumitrache, fostul inspector-şef al Inspectoratului de Miliţie Bucureşti, descrie câteva dintre fazele care au premers declanşării evenimentelor de la 21/22 decembrie 1989. Astfel, el afirmă că la 18 decembrie a dispus distribuirea muniţiei de război la toate efectivele din subordinea sa. Şi asta din cauză că, preluând modelul Timişoarei, în perioada 18-20 decembrie, şi în Capitală s-au distribuit manifeste anticeauşiste şi anticomuniste, iar pe clădiri au apărut inscripţii cu acelaşi caracter.
La 20 decembrie, Ceauşescu s-a întors din Iran. Dumitrescu susţine că, în seara de 21 decembrie, ieşit din sediul CC, generalul Gianu Bucurescu le-a comunicat că, la nivelul conducerii superioare de partid, s-a dispus reprimarea demonstranţilor. În acest scop s-a dispus înfiinţarea unei grupe operative al cărei şef a fost numit ofiţerul MApN Amăriucăi. În subordinea acestuia se găseau col. Marin Bărbulescu, şeful Miliţiei Capitalei, col. Dominic Mitca, col. Dumitru Pavelescu şi col. Robăcel.
Executanţii represiunii
FORŢELE DE ORDINE ŞI INTERVENŢII (FOI)
Unul dintre cele mai importante roluri în reprimarea demonstranţilor din zilele de 21/22 decembrie '89 a fost rezervat Forţelor de Ordine şi Intervenţie (FOI). Conform schemei de organizare, această formaţiune din subordinea MI era compusă din 250 de angajaţi: 9 ofiţeri, 234 de subofiţeri, un maistru militar şi şase angajaţi civili. Dintr-o adresă a MI înregistrată sub nr. 0558738/1990 rezulta că jumătate din efectivele FOI veniseră în unitate în luna noiembrie, aduse de la diverse inspectorate judeţene de Miliţie.
Subordonată direct şi nemijlocit col. Marin Bărbulescu, FOI se afla sub comanda mr. Popa Vasile. Detaşamentele componente erau conduse de alţi şapte ofiţeri: lt. col. Vasile Tonciu, cpt. Gheorghe Nedelcu, mr. Lucian Mocanu, mr. Dragomirescu, lt. maj. Stancici, lt. maj. Petrus şi lt. maj. Petrache. Pentru sprijinul acţiunilor de luptă, FOI mai era dotată şi cu două TAB-uri şi două TABC-uri pe care erau amplasate două tipuri de arme de foc, de calibru 7,62 mm şi 14,5 mm. În plus, existau şi câteva microbuze, un ARO, autobuze şi autocamioane SR tip "transport penitenciar".
ARMAMENTUL FOI
În mod normal, ţinând cont de specificul activităţii pentru care erau constituite, aceste trupe ar fi trebuit să fie dotate doar cu mijloace de luptă menite să descurajeze mişcările de stradă: scuturi şi bastoane de cauciuc, grenade lacrimogene, armament cu muniţie de cauciuc care produce durere, dar nu au un efect letal. Şi, într-adevăr, luptătorii FOI aveau în dotare 18 arme de vânătoare cu două ţevi, adaptate pentru a lansa gloanţe de cauciuc (cu un stoc de 900 de bucăţi) sau încărcături tranchilizante (300 de bucăţi).
Citește pe Antena3.ro
Mai existau şi 10 pistoale pentru cartuşe lacrimogene (cu 1.000 de proiectile) şi şase pistoale pentru cartuşe cu substanţe imobilizatoare (pentru care erau alocate 360 de încărcături). Folosite eficient, aceste arme ar fi trebuit să fie suficiente pentru a împrăştia manifestanţii neînarmaţi de la 21 decembrie şi a restabili ordinea în Capitală, fără ca operaţiunea să ducă la moartea şi rănirea gravă a multora dintre ei.
"LUNETIŞTII"
Cu toate acestea, înzestrarea cu tehnică de luptă a FOI era cu mult mai complexă. Detaliat, situaţia se prezenta astfel: cele 250 de cadre ale unităţii aveau în dotare 257 de pistoale, cu un total de 1.285 de cartuşe, la care se adăugau 196 de pistoale-mitralieră, cu 1.960 de cartuşe de luptă, 25 de puşti-mitralieră, cu 250 de cartuşe, două mitraliere terestre, cu 20 de cartuşe.
Dacă dotarea cu acest tip de mitralieră (folosită pentru apărarea sediului) poate fi înţeleasă, este mai greu de priceput la ce foloseau şase aruncătoare de grenade antitanc (AG-7) şi 6 aruncătoare de grenade calibru 40 mm incluse în planul de înzestrare. Dar cele mai neaşteptate arme pe care FOI le avea în dotare au fost 6 pistoale cu amortizor de zgomot, pentru care erau alocate 600 de cartuşe, şi şase puşti cu lunetă, calibru 7,62 mm, ai căror utilizatori dispuneau de 60 de cartuşe. Un calcul simplu arată că fiecare utilizator al pistoalelor cu amortizor a avut asupra sa câte 15 cartuşe pe care, mascate sub haine, putea să le folosească fără să fie auzit de nimeni. Iar cei şase lunetişti, trăgători de mare precizie, ascunşi prin clădirile din zonă, puteau să împuşte liniştiţi 60 de oameni.
MISIUNILE FOI
La 21 decembrie, FOI a fost alarmată din ordinul lui Marin Bărbulescu, care nu a precizat însă şi specificul misiunii. Iniţial, formaţiunea s-a deplasat în centrul Capitalei pentru a "proteja" mitingul popular ordonat de Ceauşescu. În acest scop, mr. Popa a ordonat amplasarea unor efective ale FOI în următoarele zone: pe Bdul Bălcescu, între Societe Generale şi Str. 13 Septembrie, pe Str. Batiştei, la intrarea InterContinentalului, pe Bdul Magheru, la intersecţia cu Bdul Cosmonauţilor, în Piaţa Romană, pe Str. Al. Sahia, pe Bdul Republicii în ambele sensuri, la sediul MI.
Conform documentelor operative, misiunile vizau împrăştierea demonstranţilor, blocarea arterelor de circulaţie spre a nu se permite pătrunderea în zona CC, limitarea perimetrului în care se aflau manifestanţii şi reţinerea de persoane (denumite codificat "colete"), precum şi transportarea acestora la secţiile de Miliţie pentru verificări. Între orele 13:00 şi 23:00, angajaţii FOI au avut o atitudine relativ paşnică.
Comandanţii formaţiunii nu au recunoscut niciodată că subordonaţii lor ar fi folosit grenade fumigen-lacrimogene la Societe Generale ori pe Bdul Bălcescu, însă aruncarea acestora spre manifestanţi este confirmată de câţiva martori, precum şi de lipsa din gestiune a acestei categorii de muniţie.
ALTE MISIUNI
În cursul audierilor efectuate pentru elucidarea evenimentelor de la 21/22 decembrie 1989, Florea Pavel, unul dintre martori, a relatat că, în jurul orei 24:00, miliţienii de la FOI au avansat către Pasajul Universităţii, de unde i-au scos pe manifestanţii care se refugiaseră acolo după "spargerea" baricadei. Cu acea ocazie, ei s-au comportat deosebit de violent: victimele au fost îmbarcate în maşini ARO, autodube, maşini de poştă şi în duba "tip penitenciar".
La anchetă, mr. Popa şi comandanţii de detaşamente nu au recunoscut aceste fapte, dar angajaţii staţiei metrou Universitate au arătat că luptătorii FOI, identificaţi după descrierea echipamentului, au acţionat violent asupra manifestanţilor, lovindu-i cu bastoanele, cu picioarele şi cu scuturile. Trupe FOI au mai fost semnalate şi în vecinătatea Universităţii, pe Bdul Republicii, unde au reţinut demonstranţi, precum şi în zona statuilor, de unde au încărcat "coletele" (arestaţii) pe care le-au transportat la Circa 17 Miliţie şi la Miliţia Capitalei.
La dispozitivul de pe Bdul Magheru, din zona restaurantului Grădiniţa, miliţienii de la FOI au fost ajutaţi de TAB-urile MApN, iar la intervenţie au participat şi alte trupe MI. La 22 decembrie, după ora 6:00, Forţele de Ordine şi Intervenţie au fost retrase la sediu şi nu au mai acţionat contra manifestanţilor.
Alarmă de luptă
COMANDAMENTUL TRUPELOR DE SECURITATE (CTS)
Printr-un ordin semnat, la data de 17 decembrie 1989, de gen. col. Iulian Vlad, ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului din acea zi, toate unităţile militare ale Comandamentului Trupelor de Securitate au intrat în "alarma de luptă". O zi mai târziu, în conformitate cu Ordinul CTS nr. T/07091, începând cu data de 18 decembrie, pentru Trupele de Securitate s-a instituit "Starea de necesitate".
În Capitală, între 21 decembrie 1989, ora 13:00, şi 22 decembrie, ora 11:00, sarcina îndeplinirii acestor ordine a revenit Brigăzii 11 de Securitate, aflată sub comanda lt. col. Tudor Cearapin. În Planul de Operaţii al Brigăzii se arată că "pentru întărirea cordoanelor de ordine, pe străzile care converg spre Piaţa Palatului au plecat în misiune 130 de militari în termen, coordonaţi de şapte ofiţeri şi patru subofiţeri care urmau să coopereze cu efectivele UM 0829 şi 0396".
DISPOZITIVELE DE LUPTĂ ALE CTS
Prin Nota T/07121 de la 21 decembrie 1989, generalul Ghiţă Grigorie, comandatul Trupelor de Securitate, i-a transmis comandantului Brigăzii 11 de Securitate Bucureşti următorul ordin: "Pentru asigurarea condiţiilor de desfăşurare în deplină siguranţă şi ordine a adunării la care va participa tov. Nicolae Ceauşescu, Brigada 11 Securitate va coopera cu Direcţia a V-a, cu Securitatea Bucureşti, USLA şi IGM.
Pentru aceasta vă pune la dispoziţie opt rezerve mobile de intervenţie, precum şi patru rezerve de intervenţie (de valoarea unei companii) pentru protejarea cazărmilor trupelor de securitate din zona Capitalei".
Concret, rezervele mobile de intervenţie au fost amplasate după cum urmează:
R1 - La garda Consiliului de Stat, sub conducerea mr. Octavian Chiţu, comandantul Unităţii 1 Securitate Bucureşti.
R2 - Str. Franklin, condusă de cpt. Eugen Voiculescu, de la Brigada 11 Securitate, şi cpt. Constantin Eftimie, de la CTS.
R3 - Str. Boteanu, condusă de cpt. Marinel David, de la Batalionul (Bat) 23 Securitate, şi lt. col. Ion Dragnea, de la CTS.
R4 - Sala Palatului, condusă de lt. Dumitru Soare, de la Bat. 23 Securitate, şi cpt. Dorel Sofineti, de la CTS.
R5 - Sediul ARCOM, condusă de cpt. Dumitru Conţescu.
R6 - Lângă magazinul Adam, condusă de lt. maj. Adrian Dicu, din Bat. 23 Securitate, şi cpt. Ştefan Maiorescu, de la CTS.
R7 - În părculeţul din faţa restaurantului Cina, condusă de cpt. Gică Bobolan, din partea CTS.
R8 - La Biblioteca Universitară, condusă de mr. Neculai Rotariu, de la CTS.
După "spargerea" mitingului lui Ceauşescu, Piaţa Palatului a fost evacuată de organele de ordine aflate sub comanda generalului Giani Bucurescu. În jurul orei 14:00, dispozitivul aflat în "grija" Trupelor de Securitate a fost întărit prin participarea unor unităţi ale MApN (soldaţi şi TAB-uri), precum şi cu forţe USLA şi Gărzi Patriotice. În toată această perioadă, gen. Iulian Vlad a ordonat să nu se deschidă focul, nici măcar cel de avertisment.
La 22 decembrie, în jurul orei 10:00, văzând amploarea coloanelor care veneau în centrul Capitalei, col. Dumitru Pavelescu ar fi ordonat retragerea trupelor de Securitate în cazărmi.
DIRECŢIA A-VI- A SECURITĂŢII
În cazul în care nu erau duşi la secţii, unde trebuiau să treacă prin "culoarele" formate de miliţieni care se înghesuiau să-i lovească pe unde apucau, manifestanţii ajungeau la Jilava, unde erau anchetaţi de ofiţerii Direcţiei a VI-a de Securitate. Printre aceştia s-au numărat cpt. (r) Ion Gureşoaie şi cpt. (r) Gheorghe Ştefan, despre care mai mulţi martori au afirmat ulterior că, în timp ce îi "audiau" pe cei intraţi pe mâna lor, îi loveau, îi înjurau şi-i ameninţau că o să le putrezească oasele în puşcărie.
ALŢI LUNETIŞTI: SERVICIUL 8 GARDĂ
Formaţiune mai puţin cunoscută din componenţa Securităţii Bucureşti, Serviciul 8 Gardă avea, de obicei, sarcina de a amplasa trăgători de elită, dotaţi cu puşti semiautomate cu lunetă, care să asigure punctele strategice de pe traseele parcurse de Ceauşescu. Fiecare trăgător avea în armă un încărcător cu zece cartuşe şi alte 100, aflate în săculeţi de pânză, sigilaţi cu plumb. La 21 decembrie, în câteva dintre posturile de lunetişti au fost "plantaţi" lt. Dan Pintilie, lt. maj. Nicu Văduva, lt. Viorel Acatrinei şi lt. Marcel Paraschiv.
O "Notă" a unui serviciu de informaţii menţionează că la Serviciul 8 Gardă existau trei puşti cu lunetă, iar posturile "observatorilor-lunetişti" erau amplasate pe blocul "Generala", blocul-turn şi pe blocul de pe Strada Boteanu nr. 3.
În Blocul "Generala" exista chiar şi un apartament "conspirativ" în care erau "plasaţi", de obicei, "lunetiştii".
Aceeaşi "Notă" arată că, la 21 decembrie 1989, lt. Dumitru Safta a fost amplasat în acest bloc, la etajul 4, în apartamentul 23, apartament care oficial aparţinea familiei Piciu. Ofiţerul avea asupra lui un pistolet "Makarov", cu 12 cartuşe, un pistol-mitralieră, cu 120 de cartuşe, o puşcă cu lunetă, binoclu şi staţie radio. El a fost "introdus" în post de cpt. Ciungu, iar la ieşire a predat puşca cu lunetă, binoclul şi staţia radio locotenentului Paraschiv.
În cadrul unităţii, de organizarea acestor posturi se ocupa cpt. Virgil Matei. Anchetatorii nu au prea reuşit să afle cu ce s-au ocupat, concret, în perioada 21/22 decembrie 1989, lunetiştii de la Serviciul 8 Gardă şi nici angajaţii FOI care aveau în dotare astfel de arme de mare precizie. Cert este un singur lucru: în timp ce toate căpeteniile militare care au avut putere de decizie în acea perioadă afirmă că subalternii lor nu au făcut uz de armă în acea noapte, în Bucureşti au fost ucişi 48 de oameni.
Iar mulţi dintre ei au murit ca în filmele poliţiste: împuşcaţi cu gloanţe care au ţintit cu o precizie remarcabilă, în inimă sau în cap, exact între ochi.
"Planul unic de acţiune"
În conformitate cu acest "Plan Unic", în perioada 21/22 decembrie 1989, în Bucureşti au fost angrenate următoarele forţe militare:
l Formaţiunea de Ordine şi Intervenţii (FOI)
l Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS). În 1990, a fost rebotezat Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine
l Luptătorii USLA
l Lucrători de Miliţie de la Sectoare şi din cadrul Miliţiei Capitalei
l Pompierii
l Efective ale Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a MI (Băneasa)
l Efective ale Şcolii de Perfecţionare a Ofiţerilor de Miliţie - Bucureşti
l Efective ale Gărzilor Patriotice
Singurele forţe de intervenţie neincluse în acest plan, care totuşi au participat în mod activ la "operaţiunile" de la 21/22 decembrie 1989, au fost cele ale Ministerului Apărării Naţionale. Cu toate că România nu era nicidecum în stare de război, aşa cum a făcut şi în restul ţării, Armata şi-a scos tancurile şi pe străzile Capitalei, iar militarii săi, înarmaţi până în dinţi, au intervenit contra civililor care aveau o singură "armă": lozincile anticomuniste şi anticeauşiste.
Într-un număr anterior al ziarului nostru am prezentat structura forţelor MApN, care s-au implicat în acele evenimente. În continuare vă prezentăm ceilalţi "actori" principali care au participat la acele evenimente.
Dotarea militară a Trupelor de Securitate
Soldaţii trimişi în dispozitive erau dotaţi cu pistoale-mitralieră, cu două încărcătoare de câte 30 de cartuşe fiecare, bastoane de cauciuc, căşti şi scuturi de plastic. Ofiţerii şi subofiţerii care îi comandau erau înarmaţi cu pistolete "Carpaţi", calibru 7,65 mm, cu două încărcătoare a câte şase cartuşe fiecare.
