Cocoşul şi foca mediteraneană sunt simbolurile oraşului Foça, la care se făcea referire şi în legendele lui Homer. Foça, port şi aşezare de coastă, se numea în timpurile străvechi Phocaea. În vremea lui Alexandru cel Mare, cetetea se afla sub stăpânirea perşilor. A fost capturată de genovezi în secolul al XIII-lea şi apoi de către otomani, în 1455, în timpul sultanului Mahomed Cuceritorul.
PHOCEEA, CETATEA IONIENILOR
Artefactele arheologice descoperite aici arată că istoria aşezării datează încă din anul 2000 î.Hr. Popoarele care fugeau din calea migraţiilor egeene şi a ocupaţiilor dorice s-au stabilit în vestul Anatoliei, între aceştia şi ionienii, care s-au stabilit în Foça. În secolul al XI-lea î.Hr., ei au construit un zid de apărare în jurul oraşului.
Conform lui Homer, oamenii din Phocaea erau buni navigatori, ei făceau cele mai lungi călătorii pe mare, ajungând chiar până la Marea Adriatică, în Etruria (pe coastele Italiei de azi) şi Iberia (pe coastele Spaniei de azi). Fiind unul dintre cele 12 oraşe ioniene, a stabilit relaţii comerciale cu cetăţile Naucratis din Egipt. Au format alianţe militare cu Miletul, au contribuit la formarea cetăţilor antice Lampsakos (Lapseki) din strâmtoarea Dardanele şi Amisos (Samsun) pe coasta Mării Negre. Ionienii din Foça au fondat şi colonii, în perioada 600 î.Hr., printre care cele mai importante numărându-se Massalia - actualul Marseille, Franţa -, Alalia, pe insula Corsica, şi Methymna, în Mytilene (insula Lesbos).
În secolul VII î.Hr., Phocaea se bucura de o importanţă şi influenţă aparte, fiind unul dintre oraşele de pe "Drumul Regelui". Acesta începea din oraşul Susa (Iranul de astăzi), trecea prin Sardes şi ajungea în Phocaea, după ce trecea prin cetatea Efesului.
Herodot, supranumit şi "părintele istoriei", descria Phocaea, care se dezvoltase substanţial după secolul VII î.Hr., ca fiind o cetate care progresează mult în comerţul pe mare, transportând oameni şi mărfuri de-a lungul şi de-a latul Mediteranei, pe nave cu 50 de vâslaşi, capabile să ducă 500 de persoane.
Phocaea a fost şi primul oraş din Ionia care a bătut monede imprimate. Acestea îi ilustrau pe Zeus, Hera, Hercule şi Hermes, pe o faţă, iar pe revers erau imprimate creaturi mitologice cu cap de vultur sau de cal, precum şi grifoni.
ATRACŢII TURISTICE
Astăzi, un orăşel patriarhal, situat nu departe de Izmir (vechea Smyrna) şi suficient de aproape pentru a permite o "expediţie" din partea turiştilor aflaţi în vacanţă în marile staţiuni egeene, precum Kuşadasi, Marmaris sau chiar Fethye, Foça posedă numeroase monumente istorice şi arhitecturale ce merită a fi văzute. Unele dintre acestea sunt rămăşiţe ale prosperei cetăţi ioniene. Altele povestesc despre perioada stăpânirilor persane, bizantine, selgiucide, genoveze sau otomane.
Printre atracţiile turistice din Foça se numără: Stâncile Sirenei, Baia Satanei, un mormânt persan (situat la 7 km de Foça, pe autostrada Izmir, sculptat dintr-un singur bloc de piatră), Castelul Celor Cinci porţi (genovez), un castel din perioada otomană, Moscheea Fatih, Moscheea Kayalar, Moscheea Kafiz Süleyman şi cimitirul otoman. Se pot vedeza caracteristici ale arhitecturii egeene chiar şi la unele clădiri ale oraşului.
Foça este una dintre puţinele aşezări turceşti care oferă o combinaţie unică de situri istorice, naturale sau urbane foarte bine prezervate. Din această cauză a fost declarată "Zonă de Prezervare Specială a Mediului".
Printre locurile de vizitat în regiune, spectaculoase sunt Stâncile Sirenei, un grup de stânci aflate la puţină depărtare de ţărm şi care seamănă, de la depărtare, cu focile. Legenda lui Homer descrie rocile ca fiind "locul lovit de navele fără stăpân". O altă legendă spune că focile mediteraneene, care sunt şi protectoarele oraşului, au gost cândva nişte frumoase sirene. Ameninţate de marinarii care căutau să le prindă şi să le vândă ca sclave, ele au fost transformate de una dintre zeităţile mării în aceste animale cu pielea groasă şi cenuşie. Dar în unele nopţi cu lună plină, când marea este foarte liniştită, se poate auzi cântecul lor, iar pe Stâncile Sirenei regina lor îşi leapădă pielea de focă şi se transformă din nou într-o femeie frumoasă, cu coadă de peşte.
O altă piatră renumită este o piatră funerară situată la baza dealului Çan-Dede şi cunoscută sub numele de Baia Satanei. Mai există şi un mormânt monumental datând din secolul IV î.Hr., care prezintă influenţe persane. Este sculptat în stâncă, în stilul tradiţional lygian şi se află pe marginea drumului, la 10 km de Foça.
CASTELE ŞI MOSCHEI
Castelul celor Cinci Porţi i-a fost dăruit genovezului Manuel Zacharna în 1275 de către împăratul bizantin Mihail Paleologul. Anticul castel şi zidurile din împrejurimi au fost reparae de genovez, în timp. După ce Phocaea a fost anexat Imperiului Otoman, în 1455, zidurile oraşului au fost refăcute, iar castelul a beneficiat de turnuri de apărare, din care astăzi mai sunt doar nouă vizibile. Astăzi, pontonul castelului este folosit pentru spectacole de teatru în aer liber. Castelul exterior a fost construit de otomani ca punct de control al traficului prin strâmtoare şi pentru a proteja zona, în 1678. Din motive de securitate, castelul a fost despărţit de ţărm printr-un canal. În urma escavărilor subacvatice, s-a găsit o cantitate mare de încărcătură de tun. Se crede că aceasta a fost îndreptată asupra navelor inamice.
Moscheea Fatyh poate fi vizitată în interiorul castelului. Deşi de-a lungul anilor moscheea şi-a pierdut din forma iniţială, a reuşit totuşi să supravieţuiască până astăzi. A fost construită de sultanul Mahomed Cuceritorul, în 1455. Cât se păstrează din prima structură reflectă stilul clasic al arhitecturii otomane. Nu departe, se află şi moscheea Kayalar , dar despre ea nu există date cu privire la cine a construit-o şi când. Trăsăturile arhitecturale sunt însă cele din perioada otomană târzie şi are alături un Sadirvan (o fântână folosită pentru ritualuri).
SIMBOLUL AL ORAŞULUI, UN MAMIFER DINTR-O SPECIE PROTEJATĂ
De secole, marinarii din Foça nu au fost singuri în expediţiile lor de cucerire a mărilor. Au avut un tovarăş aparte: foca. Focile mediteraneene, care astăzi nu depăşesc 350-400 de exemplare, în total, trăiesc doar în Turcia, Grecia şi pe coasta nord-africană. Micile insule de lângă Foça sunt căminul unora dintre aceste foci. În ciuda numărului crescut de turişti şi a pescuitului, ele folosesc încă peşterile acestor insule pentru a se înmulţi, a-şi creşte puii şi a sta la soare. Focile mediteraneene trebuie ca, într-o perioadă a anului, să stea însă pe ţărm. Din nefericire, activităţile umane din ce în ce mai intense le împiedică să facă acest lucru, aşa că acum sunt una dintre cele 12 specii de mamifere pe cale de dispariţie, din lume. Pentru a proteja aceste mamifere care trăiesc pe insuliţele din Foça, este interzis să te apropii la mai mult de 3 km de insulele Aslanburnu şi Deveboynu. De asemenea, este stric interzis să te apropii de Stâncile Sirenei şi de insula Orak la o distanţă mai mică de 100 de metri.
POSIBILITĂŢI DE CAZARE
Cel mai simplu este să optaţi pentru sejururi în staţiunile de pe ţărmul turcesc al Mării Egeene, de unde, cu o maşină închiriată, puteţi face excursii în împrejurimi, în circuite care presupun să vizitaţi Izmirul, Efesul, Pergamul. Pentru o cazare la Marmaris, printr-o agenţie de turism, puteţi alege sejururi în hoteluri de patru şi cinci stele, all-inclusive, cu preţuri care variază pe perioada verii între 350 şi 550 euro. Un sejur într-un hotel de trei stele, în Kuşadasî, poate ajunge între 230-280 euro de persoană, cu demipensiune, la patru stele - între 250 şi 350 euro, iar pentru cinci stele, preţurile pot urca până către 500 de euro.
Dacă în vacanţa aceasta veţi dori însă mai degrabă o staţiune mică şi patriarhală, unde să ajungeţi pe cont propriu, este bine să ştiţi că preţurile, la Foça, ca şi în alte localităţi de aceeaşi facutură din împrejurimile Izmirului - precum Çeşme, de exemplu - preţurile de cazare variază între 30-40 de euro pe noapte (cu mic dejun inclus) în hotelurile de două stele, 40-50 euro pe noapte pentru unităţile de cazare de trei stele şi 60-70 de euro pe noapte pentru cele de patru stele.