Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis în palat), iar salariaţii şi şomerii se uită la ei la televizor, e descompusă moral şi statal. Se cheamă gubernie. A americanilor, a FMI, a camarilei lui Băsescu, a nesimţirii şi a lăsatului pe tânjeală. Habar nu am a cui mai e şi nici n-am chef să mă gândesc, tot gubernie rămâne.
O ţară în care demnitarii amputează dreptul la o viaţă decentă al copiilor (executându-i la indemnizaţiile mamelor, tăindu-le pamperşii din spitalele oricum insalubre, înfometându-le programatic profesorii) şi anunţă sfidător că-şi cedează, "din solidaritate", toate veniturile bugetare până la sfârşitul anului e nimic altceva decât împărăţia hoţiei. Gestul miniştrilor de a recunoaşte că nu trăiesc din salarii şi nu contează pe ele se cheamă oficializare cu acte-n regulă (parafă, ştampilă rotundă şi semnătură) a statului mafiot.
O ţară unde, pe fondul instaurării curbei de sacrificiu şi în paralel cu îndemnurile publice la chibzuinţă şi jertfă-n grup pe altarul de mucava al reformei statului, Guvernul aprobă investiţii publice în comuna premierului şi în curtea Preşedinţiei, iar şeful statului acuză-n grup vocile critice de trădare a interesului naţional, se întoarce-n timp cu minim 20 de ani.
O ţară care se-mprumută de pe pieţele financiare internaţionale ca să achite acareturile scutului antirachetă, cumpără avioane second hand şi elicoptere de luptă în cuantum echivalent deficitului fondului public de pensii, în aceeaşi perioadă în care anunţă închiderea a 200 de spitale, e cel puţin iresponsabilă, dacă nu de-a dreptul criminală.
O ţară în care serviciile secrete, poliţia şi procuratura au devenit intangibile, iar proaspăt realesul preşedinte face generali cu sutele, de calci pe ei ca pe dude, se numeşte unitate militară de înfometare, umilinţă, şantaj şi represiune a propriei populaţii, că popoare sunt argentinienii şi cu grecii.
O ţară care priveşte-n tăcere cum preşedintele în exerciţiu anunţă hăhăind (din mijlocul gărzilor de corp, în drum spre limuzina blindată de 150.000 de euro) că taie el dintr-un condei (fără vreo consultare publică prealabilă, dar cu acordul complice al liderilor sindicali corupţi/şantajabili şi a vârfurilor unui patronat fără angajaţi, dar cu stele pe umeri) un sfert din oxigenul financiar al propriului electorat şi că o face de grija suveranităţii statale a poporului se cheamă delimitare administrativ-teritorială a unui ţarc de oi.
O ţară unde măsurile de-o cruntă austeritate sunt sărbătorite în aceeaşi seară printr-o recepţie grandioasă, cu şampanie, caviar şi alte delicateţuri pentru oameni fini, e scuipată-n faţă, pălmuită, batjocorită, umilită, pusă-n genunchi şi lovită-n barbă.
O ţară care nu e-n stare să se ridice din genunchi e condamnată de istorie la tiranie.
Citește pe Antena3.ro
