4 iulie

Podul Reni-Galati, dinamitat degeaba

Halul in care sunt generalii nostri e ingrijorator. Au venit sa ne spuna ca trebuie sa sara toate podurile de pe Prut, fiindca rusii vor sa treaca in Vechiul Regat... Ne-au povestit ca ne cerusera capul de pod de la Galati, ca comandantul nostru refuzase, ca atunci tancuri sovietice s-au precipitat si au trecut podul. La iesirea de pe pod, primul tanc a fost doborat de artileria noastra, ca tancul astfel cazut a barat soseaua si celelalte s-au oprit. Rusii au deschis un foc de artilerie, la care am raspuns si noi. Tancurile rusesti s-au indepartat atunci spre nord, ca sa coboare de-a lungul Bratesului...

Azi-noapte la orele 1:40 o telegrama de la Odessa a inceput sa-mi lamureasca situatia, si azi de dimineata rapoarte complementare au lamurit-o. Telegrama comunica un proiect de conventie pentru evacuarea Basarabiei, pe baza caruia trupele rusesti trebuiau sa ajunga la Prut ieri la orele 14:00. Delegatii nostri refuzau sa semneze aceasta noua conventie si cereau instructiuni. Rapoartele complementare lamureau ca, pe baza noilor propuneri propuse la Odessa, rusii cerusera sa ocupe capul de pod dinspre Reni si ca ai nostri refuzasera, pe temeiul vechilor instructiuni... Faimosul tanc doborat se repezise sa ocupe Capul de pod dinspre Reni, si fusese doborat pe malul stang al Prutului. Lupta s-a incins apoi pentru apararea acestui cap de pod. Rusii n-au incercat niciodata sa treaca Prutul, si podul a fost aruncat in aer degeaba...

Neubacher, la mine. A petrecut ziua de ieri la Galati, unde s-a dus cu avionul ca sa treaca de acolo in Basarabia, sa se ocupe de nemti si de investitiile nemtesti. Rusii l-au rugat sa nu vina in Basarabia decat dupa termenul fixat pentru intreaga ocupare a tinutului. Neubacher s-a supus si s-a inapoiat ieri-seara la Bucuresti. Fiind insa la Galati, s-a plimbat intr-un automobil cu fanion german. S-a raspandit zvonul ca "un ministru german" a sosit in oras si prestigiul german, spunea Neubacher, e atat de mare, incat toata panica a disparut ca prin incantare, ovreii tantosi si urainenii care asteptau zgomotos repatrierea au amutit si au intrat in gaura de sarpe... Pana si rusii dincolo de pod s-au astamparat, caci Neubacher s-a dus cu fanionul sau pana la linie... Neubacher pretinde ca nu este nici un pericol ca rusii sa treaca Prutul...

"O noua nebunie a Regelui"

Azi la ora 4, sedinta la Senat. A prezidat Anibal Teodorescu. Eu eram pe banca ministeriala. S-a observat un minut de reculegere si s-a ridicat imediat sedinta in semn de doliu. Am fost primit cu multa, multa caldura de senatori, dar toti injurau pe Tatarescu si, ce este mai grav, pe Rege. Simptomatic: daca aceasta este atmosfera printre senatori, toti numiti de Rege, si care pana acum o luna se tavaleau in praf la simpla enuntare a numelui Suveranului, ce trebuie sa fie in cercurile mai putin dependente de Sus si in straturile poporului. Ingrijorator, pentru Majestatea Sa...

Maresalul Petain si Guvernul francez vor intruni Adunarea Nationala pentru votarea unor noi legi constitutionale. Se zice ca i se va conserva Statutului forma republicana, dar ca se vor da Executivului drepturi mult mai mari si ca nu se vor ingadui libertatile exagerate, care au dus Franta in halul de azi...

O noua nebunie a Regelui. Fara sa ma intrebe nici pe mine, nici pe Tatarescu, nici pe Vaida, a trimis pe Victor Moldovan la Berlin, sa obtina o alianta militara grabnica?!! Am aflat lucrul prin insusi Victor Moldovan, care a venit sa-mi ceara sfaturi si sa ma intrebe cu cine sa vorbeasca!!! Ce sa-i spun? "Mergi dta prin cafenele si cauta sa vorbesti bine de Romania, dar sa nu te puna dracul sa vorbesti de alianta militara, ca ai de-a face cu mine!" Moldovan a ramas nedumerit...

Azi la miezul noptii se termina tragedia evacuarii si ocuparii Basarabiei. Maine la amiaza ma voi prezenta Regelui, ii voi spune "ma facon de penser" (modul meu de a gandi) si-mi voi da demisia. Am trecut hopul, pot sa plec. Cu omul acesta nu e nimic de facut!...

5 iulie

Sunt liber de raspunderi directe... dar nu si de griji! Miercuri seara, intre orele 7 si 8 ne-am intrunit din nou la Externe, Tatarescu, Vaida si cu mine sa discutam asupra situatiei. Tatarescu recunostea ca nu mai poate merge. Eu am marturisit ca varsta si sanatatea nu mi-ar permite sa-i iau, eventual, succesiunea. Si nu ma atragea nici oribila sarcina de a prezida la sacrificiile teritoriale ce ne vor mai fi desigur impuse, si nici perspectiva de a colabora cu un Rege de care nu ma mai leaga nimic. El zicea ca in afara de mine nu vede pe nimeni si ca ar primi sa fie vicepresedinte al Consiliului sub mine... Ramasese sa mai vorbim...

Ultimatumul lui Hitler

Intre timp, situatia noastra a fiecaruia se lamurise. Dupa cele intamplate la Camera (In sedinta de miercuri de la Camera era sa izbucneasca toti deputatii impotriva lui...) si la Senat, Tatarescu ne-a declarat ca nu mai putea taragana: trebuia sa lase altuia locul... Vaida a replicat numaidecat ca, daca nu-si da Tatarescu demisia, si-o da el, si a scos o hartie scrisa din buzunar; demisia era intemeiata pe nesocotirea sa si a Ardealului prin trimiterea lui Moldovan la Berlin si pe faptul ca excrocul Vornic fusese numit de Urdareanu, mare redactor al ordinelor si manifestelor semnate de dl sef de stat major al Partidului Natiunii...

Am declarat la randul meu ca fixasem ziua de joi pentru o rafuiala cu Majestatea Sa din care foarte probabil urma sa iasa demisia mea.

Am convenit sa renuntam, Vaida la demisie si eu la rafuiala, si sa mearga Tatarescu chiar in acea seara la Palat cu demisia intregului Guvern.

Ne-am dus fiecare la treburile noastre si sa ne culcam. Ieri-dimineata iau Universul si citesc cu mirare demisia lui Urdareanu din postul de sef de stat major(!) al PN-ului si numirea lui Gigurtu in locul lui... M-am intrebat: aruncare de lest si dizgratie pentru Urdareanu sau pregatire pentru un Guvern Gigurtu? Aceasta a doua ipoteza era cea adevarata...

Trebuie sa adaug ca miercuri seara, pe cand deliberam cu Tatarescu si Vaida, a venit Fabricius pentru o chestiune secundara; in realitate, cred eu, ca sa-mi spuna ca sosise raspunsul de la Berlin, la chestiunea pusa de Rege duminica cu atata indiscretie si cu atata insistenta: raspunsul era da, dar cu conditia sa ne intelegem intai cu Ungaria si cu Bulgaria, si sa dam raspunsul pana azi vineri, la amiaza... Nu era un ultimatum de razboi, dar unul de alianta militara, in speranta probabil ca sa spunem nu, si sa scape astfel de plictiseala cererii noastre, care in conjunctura actuala nu convenea deloc Guvernului german... Marturisesc ca nu ma mai indoiam de mult ca trebuie sa cedam ceva si Ungariei si Bulgariei, si socoteam ca era mai bine sa tratam acum, cat timp Germania avea nevoie de petrolul nostru... Primisem pe Fabricius intr-un mic cabinet, si ma rugase sa nu spun nimic lui Tatarescu si lui Vaida, caci trebuia sa comunice intai raspunsul Berlinului la Palat... Nici n-am spus nimic, asa incat destainuirea lui Fabricius n-a influentat hotararile noastre. Dar stirea de la Berlin a influentat adanc Sus, si a contribuit cred mult la hotararea de panica luata de Rege.

M-am imbracat si la ora 8:00 Tatarescu mi-a telefonat ca merge la Palat si ca de acolo vine la mine. A si venit pe la ora 9:00, si iata ce mi-a povestit. Fusese seara in ajun si expusese Regelui motivele pentru care se vede silit sa dea demisia Guvernului. Regele a mai vorbit de posibilitatea unei remanieri, dar si-a dat repede seama ca nu mai era nimic de facut si a primit in principiu demisia, spunand lui Tatarescu sa vina a doua zi la ora 9:00 (adica ieri, joi) si-i va da un raspuns definitiv, ca vroia sa se mai gandeasca. A adaugat, ca, daca ii va primi definitiv demisia, va merge la un Guvern de extrema dreapta, germanofil sadea. Tatarescu a mai stat sa-l convinga ca ar fi o greseala, dar Regele s-a inchis in sine insusi si n-a mai spus nimic.

"Sa fim multumiti ca e Gigurtu si nu e Horia Sima"

"Cand am plecat de la Palat - povestea Tatarescu - am avut impresia ca va face un Minister numai cu Garda de Fier..." ...Cand s-a inapoiat la ora 9 dimineta, Regele a spus lui Tatarescu ca ii primeste demisia, sa stranga Consiliul si sa vina la ora 11:00 cu hartia oficiala. A adaugat ca s-a hotarat sa formeze un minister prezidat de Gigurtu (!!!), cu un general ca vicepresedinte, cu trei gardisti: Horia Sima, Vasile Noveanu si Danulescu - , cu Leon la Finante, cu mine la Externe (!) si incolo numai generali... A rugat pe Tatarescu sa-mi ceara sa raman la Externe, ca un serviciu personal - si gata. Ascultam si nu-mi venea sa cred. Minister prezidat de Gigurtu, de acelasi Gigurtu socotit opt zile inainte incapabil sa fie ministru de Externe - cu acelasi Gigurtu pe care Legatia germana il caracterizase om de-a 7-a mana, si de numirea caruia nu se incantase deloc! Si din putoii de Garda de Fier sa faca ministri!

Si toate acestea, cand tara era in convulsii si inamicii ne pandeau pe trei granite! Innebunesc! Tatarescu pretinde ca Regele nu se culcase toata noaptea, ca era istovit, si ca nu era nimic de facut. Ba mai adauga: "Sa fim multumiti ca e Gigurtu si nu e Horia Sima...".

Am rugat pe Tatarescu sa spuna la ora 11:00, cand va merge cu demisia, ca nu putea fi vorba de acceptarea mea.

Pentru mine nu erau decat doua solutii, una buna si una rea. Cea buna: un Guvern cu reprezentantii tuturor curentelor noastre politice, cu oamenii experimentati ai tarii. Propuneam in fruntea acestui Minister (un fel de minister gen maresal Petain) pe maresalul Prezan si ma angajasem - daca aceasta formula ar fi primita - sa aduc consimtamantul lui Dinu Bratianu si al lui Maniu (Pe care acestia l-au si adus in persoana Regelui, cateva ceasuri mai tarziu) si sa conving Legatia germana sa primeasca pe Prezan cu aceeasi favoare cu care a primit in Franta pe Petain. Caci cu toate ultimatele pe care le primim, cam la Guverne de capitulare am ajuns si noi...

Situatia cea rea era multipla, era orice Guvern de panica. Din acestea, Regele a ales pe cea mai rea: una care, fara sa satisfaca pe nemti, va provoca pe rusi si va demoraliza tara. In acel moment marturisesc ca nu-mi inchipuiam inca ca va iesi si mai rau, cu un Priboianu, samsar veros, la armament, cu un Manoilescu la Externe, cu un Stan Chitescu in P.M...

La ora 10:00, Tatarescu ne-a intrunit pe ministri si ne-a anuntat oficial demisia Cabinetului.

La ora 11:00 a dus demisia la Palat.

La ora 12:00 vreo 12 oameni politici, cu Maniu si Dinu Bratianu in frunte, au depus la Palat un memoriu prin care aratau ca Regele duce tara la prabusire.

La ora 13:00, semnatarii memoriului au fost dusi la Palat, asa cum au fost gasiti, in vestoane si in dril, si au fost primiti in audienta colectiva (ceea ce nu s-a mai intamplat niciodata). Au fost acolo, pe langa Dinu Bratianu si Maniu, dr. Costinescu, Stelian Popescu, Virgil Madgearu, Mihai Popovici, Chirculescu si altii. Au vorbit numai cu Dinu Bratianu si Maniu. Dinu Bratianu a fost mai putin violent in forma ca Maniu, dar se spune ca mai darz. Regele schimba fete-fete. La sfarsit, si Bratianu si Maniu au declarat ca erau la dispozitia Coroanei, pentru un Guvern national. Rosu ca un rac, Regele a raspuns de sus ca era tot atat de bun roman ca dansii, ca n-avea nevoie de sfatul si de colaborarea lor.

va urma