După 5 milenii, Omul Zăpezilor îşi dezvăluie secretele

La aproape 20 de ani după descoperirea lui Oetzi, omul zăpezilor în Alpii italieni, şi la peste 5.000 de ani de la moartea acestuia, oamenii de ştiinţă au reuşit să descifreze enigmele conţinutului ADN al acestuia, secrete ce ar putea contribui la explicarea trecutului unor boli ereditare precum diabetul, hipertensiunea sau cancerul, conform publicaţiei britanice The Independent.

Descifrarea ADN-ului lui Oetzi, notează Agerpres, îi poate trimite pe cercetători până la descendenţii în viaţă ai omului zăpezilor care a trăit în urmă cu 5.300 de ani în Tirolul de Sud.

Oetzi, omul zăpezilor, ale cărui rămăşiţe mumificate sunt menţinute într-un container din sticlă la temperatura constantă de 7 grade Celsius şi într-o atmosferă cu umiditate controlată, este de departe cea mai veche mumie descoperită până în prezent, în condiţiile în care cele mai bătrâne mumii egiptene sunt cu cel puţin 1.000 de ani mai tinere.

Oetzi este expus la muzeul din oraşul Bolzano.

Oamenii de ştiinţă au putut extrage ADN din zona pelvisului mumiei şi au reuşit o secvenţiere completă a materialului genetic extras. După încheierea acestei etape importante din studiul lui Oetzi este declanşată următoarea etapă, cel puţin la fel de importantă - identificarea descendenţilor în viaţă ai omului zăpezilor şi a schimbărilor şi mutaţiilor genetice survenite din Neolitic şi până în prezent.

Dispunând de harta genetică completă a lui Oetzi, Dr Albert Zink, directorul institutului dedicat studierii lui Oetzi din Bolzano, alături de colegii săi, este de părere că ar putea identifica o serie de aspecte legate de ereditatea unor maladii precum diabetul, hipertensiunea sau cancerul.

"Există o serie de mutaţii genetice asociate cu aceste maladii şi dorim să aflăm dacă Oetzi avea aceste mutaţii sau ele au apărut mai devreme", explică Dr. Zink.

O serie de studii preliminare au reuşit decodarea ADN-ului mitocondrial al lui Oetzi, dar aceste secvenţe genetice, moştenite pe linie maternă, oferă informaţii limitate. Conform acestor informaţii, dacă Oetzi mai are încă descendenţi în viaţă în zona Alpilor, numărul acestora este extrem de mic.

"Pornind de la comparaţiile bazate pe ADN-ul mitocondrial, nu am reuşit să descoperim nici un descendent în regiune. Însă, dispunând de întregul genom, există o şansă importantă să descoperim pe cineva. Suntem la începutul unui proiect mare şi important şi cred că Oetzi ne va oferi o mulţime de informaţii de interes", a mai adăugat el.

Oetzi s-a dovedit o adevărată mină de aur pentru oamenii de ştiinţă de la descoperirea sa în zăpadă, la 19 septembrie 1991, la graniţa dintre Italia şi Austria, la o altitudine de 3.000 de metri. Antropologii au putut determina după gradul de uzură şi poziţionarea articulaţiilor că unii oameni din Neolitic, spre deosebire de ceea ce se credea despre ei, şi-au petrecut întreaga viaţă în mediul alpin.

Oetzi, care avea înălţimea de 1,67 m şi cântărea 59 de kilograme, avea probabil în jur de 45 de ani în momentul morţii şi a dus o viaţă destul de dură. Mumia avea trei coaste rupte şi vindecate, o tăietură foarte adâncă la mână, paraziţi intestinali şi purici.

Oamenii de ştiinţă au reuşit să recreeze şi echipamentul lui Oetzi - bustul său era îmbrăcat în piele de capră, purta jambiere din piele, o vestă din piele de capră pe deasurpa căreia purta ca o mantie din ierburi şi frunze, pentru izolare, ţesute cu intestine de animale. Încălţările sale erau din piele şi îndesate cu iarbă şi muşchi pentru a conserva căldura. Corpul lui Oetzi este acoperit cu aproximativ 57 de tatuaje formate din combinaţii de linii şi puncte, ce aveau probabil o funcţie rituală.

Felul cum a murit Oetzi a aprins de asemenea imaginaţia cercetătorilor. Iniţial s-a crezut că acesta a îngheţat, surprins de un viscol. Examenele medicale la care a fost supusă mumia au oferit însă o altă imagine a morţii. Oetzi a fost victima unei crime sau a unei lupte. În corpul său a fost găsit vârful unei săgeţi din silex care i-a părtuns prin umăr, oprindu-se la puţină distanţă de plămânul stâng. Rana a fost mortală pentru că i-a penetrat o arteră importantă a organismului care transporta sânge de la inimă spre mâna stângă, iar Oetzi a murit destul de repede, din cauza pierderii masive de sânge.

Urmele de sânge de la patru oameni diferiţi descoperite pe cuţitul lui Oetzi par să confirme ideea că acesta a murit în urma unei lupte, probabil acesta primind o săgeată în spate în timp ce încerca să fugă de adversari.

În absenţa tijei săgeţii, unul dintre cercetători, Dr Eduard Egarter Vigl, medic legist din Bolzano, a sugerat că arcaşul care a tras săgeata, a rupt singur tija pentru a-şi acoperi urmele şi a nu fi descoperit.