Să iasă Parlamentul din amorţire!

"Într-o ţară la ananghie, săracă şi îndatorată, s-a privatizat totul, iar statul nu confiscă prin nici una din instituţii ceea ce i-ar putea reveni de drept, de la nerespectarea destinaţiei şi condiţiilor de privatizare la averi exorbitante nejustificate! Evaziunea, eludarea legilor, aplicarea preferenţială a facilităţilor, contrabanda, munca la negru: iată arsenalul oligarhic stigmatizat doar formal, se pare, de preşedintele Băsescu, atât timp cât încă nu se face nimic - este vorba despre controale şi măsuri severe, inclusiv despre ridicarea autorizaţiilor! - nici atunci când bugetul ne jupoaie intern fiscal şi ne îndatorează secular!

L-am creditat pe preşedinte în anii trecuţi şi până acum câteva luni. Acum aşteptăm fapte, moralitate, echidistanţă, aplecare spre nevoi şi cetăţeni. Să elimine, printr-o colaborare responsabilă şi diplomatică cu celelalte două mari partide, şmecheria neocomunistă şi neosecuristă care s-a instalat ca o pecingine şi a învăluit mafiot structurile, instituţiile de vârf ale statului, acoperind de la energie în sus toate sectoarele.

Economia unei ţări porneşte de la preţurile energiilor primare! Aici s-au instalat cei care exploatează infrastructuri preexistente şi nu investesc nici în întreţinere, darămite în extinderi cât de cât! Iar Parlamentul să iasă din amorţire şi să dezbată probleme strategice precum scutul antirachetă, suprafiscalitatea, reformele structurale şi atragerea de finanţări, reducerea importurilor şi a îndatorării fără investiţii în tehnologii moderne şi producţie sau servicii, începerea irigaţiilor naţionale, încurajarea agriculturii şi zootehniei distruse în anii '90." (Maria)

 

Frustrările au rămas în România
"Frustrarea am simţit-o şi eu cât timp am fost în ţară. Am plecat... şi frustrările mele au rămas în România. Dacă străinii îmi oferă ceea ce ţara mea nu a putut, atunci pot să consider că mi-am găsit a doua patrie. Dezavantaje... grămadă, dar, punând totul în balanţă, este mai bine aşa. Este vreo soluţie? Nu întrezăresc nici una pe moment, românul a învăţat că sabia nu taie capul plecat, aşa că fiecare îşi adânceşte capul între umeri cât poate de mult." (Garcea)

"Exilul nu este o soluţie! Pentru că aici sunt alte frustrări! Dorul de casă şi de tot ce e legat de ţară şi obiceiuri... Cred cu tărie în puterea de schimbare şi reacţie a poporului român, pentru a trăi bine la el în ţară! Ceea ce au alţii putem avea şi noi. Şi ei au obţinut tot prin revolte, sindicat, greve, şi ei luptă tot timpul, deci hai să devenim activi şi să reacţionăm, să gândim şi să punem în fapte şi să alegem fericirea, şi nu suferinţa!" (Diaspora)

 

Muncim doar pentru noi
"România şi românul sunt aşa pentru că muncim doar pentru noi şi nu ne pasă de comunitate, pentru că vedem neajunsurile din sistem doar atunci când ne lovim de ele, pentru că, atunci când avem ceva în plus, preferăm să ţinem pentru noi, nu să ajutăm, facem curat doar în casa sau curtea proprie, dar aruncăm mizeria pe trotuar, avem BMW, dar scuturăm scrumiera la semafor, ne plângem că plătim multe taxe, dar nu ne plângem că banii publici se duc în buzunare greşite, continuăm să dăm şpagă ca să scăpăm de amenzi, dar nu ne corectăm atitudinea, vrem salarii europene şi le dăm tot timpul exemple, dar nu vrem taxe europene. (Am trăit în Olanda şapte ani - plăteam taxa de drum pentru un Opel Astra caravan 73 de euro/lună şi asigurarea medicală 114 euro/ lună).

Toţi ne dorim o ţară cu servicii bune, dar nu vrem să facem nimic pentru asta, nu vedem contrastele, iar dacă le vedem, le ignorăm. Asta înseamnă să fii român şi să trăieşti în România, bunicul meu spunea că o singură floare nu înseamnă primăvară, dar dacă ar fi mai multe flori, ar fi primăvară. Dacă noi, cetăţenii acestei ţări, ne-am da silinţa cu toţii să facem ceva şi pentru comunitate, atunci România ar arăta şi ar fi altfel.

Pentru moment, suntem doar un popor de egoişti, aroganţi, etnici, şpăgari şi cerşetori, un popor lipsit de responsabilitate şi de bun-simţ în ceea ce priveşte comunitatea." (C. Diana)

 

Ne plângem, dar nu facem nimic
"Şi totuşi, România este o ţară care există! Iar schimbarea ei în bine depinde de fiecare dintre noi. În orice caz, simplele afirmaţii şi tendinţa spre generalizări negativiste nu ajută la nimic. Unul dintre defectele evidente ale românilor este că se plâng, fără să facă nimic. Şi niciodată nu sunt dispuşi să îşi asume vreo vină personală... e mai comod să culpabilizăm istoria, conducătorii şi timpul probabil, nu?" (Margareta)

 

Ne zbatem în gol
"Sub o formă sau alta, un sistem de control mai sever al veniturilor cuvenite statului este necesar. O ţară în care evaziunea, munca la negru şi contrabanda şi alte infracţiuni concentrează în subteran 40% din PIB, nu poate avea viitor democratic, oricât şi-ar schimba faţa prin legi, instituţii şi reforme. Pentru că ele ar fi şi sunt formale, de vreme ce banii negri controlează tot atâtea cifre din totalul economiei. Se pot face redu-ceri ale administraţiei, îngheţări de salarii şi pensii în zadar, avantajul revine tot economiei subterane. Aceasta este ca un saprofit care încolăceşte copacul sănătos şi îi subtilizează seva până la uscăciune.

Numai că evaziunea este şi mai acerbă în alte domenii, precum: construcţiile, servicii de tot felul, în care rareori ţi se taxează legal plata, moteluri care la nivelul întregii ţări înseamnă imens. Altfel degeaba scoatem în şomaj. Ne zbatem în gol. Paralel cu economiile bugetare trebuie scos tezaurul, cât mai mult, de la întuneric la suprafaţă.

Fiindcă riscăm să devenim singura ţară sud-americană plasată din greşeală în periferia Europei. Vânzări de maşini ori stradale de orice fel, în bazaruri, parcările în toate municipiile cel puţin sunt doar câteva căi facile de aducţiuni serioase de bani la bugetul statului şi de echitate socială. Ce fac ministerele de resort în aceste direcţii?" (Baum)

 

Cutremurul, soluţia pentru Centrul Istoric
"În casele din Centrul Istoric nu stau numai ţigani, stau oameni care s-au născut acolo. Stau împreună cu părinţii, cu bunicii. Aceşti oameni au cumpărat în baza Legii 112 nişte case obosite care acum devin încet ruine şi au procedat aşa de teama de a nu fi evacuaţi. Acum este incert ce va fi în zona de centru care ar trebui să ne reprezinte ca oraş. Spun asta având în vedere proprietăţile mixte, stat plus proprietar, unde nici unul nu are bani de investit. Ca să nu mai vorbim că de un an de zile Guvernul încă nu a aprobat normele metodologice la Legea 1 din 2009/Legea Voiculescu, pentru că ar trebui să-i despăgubească pe foştii proprietari.

Aceste norme ar mai fi rezolvat nişte cazuri grave. Poate că ar fi bine, dar începeţi un fel de serial de articole punctual, pe străzi, imobile... În afară de politică, există o mulţime de alte subiecte care ar avea şi audienţă şi ar vinde şi ziarul. În Centrul Istoric, la ora asta, nu se mai dă căldură, curentul se întrerupe constant, casele se scurg o dată cu zăpada care se topeşte, rămânând în urmă schelete de clădiri cu câteva perdeluţe la geam, iar tot ce se scurge rămâne pe străzi într-o mizerie cruntă.

Ăsta este centrul? La doi paşi de Banca Naţională, de Primăria Capitalei, de Guvern. Probabil că reprezintă o suburbie a Casei Poporului. Sau se aşteaptă cutremurul care va rezolva şi problema clădirilor care ar cădea şi, o dată cu ele, şi a locatarilor care ar fi dedesubt." (Silvia)

 

Pleci din ţară ca să poţi trăi liniştit
"Fraţilor, trăiesc în America şi mi-e silă de ce văd în România. Săracii români care muncesc din greu să pună o pâine pe masă la copii sunt batjocoriţi şi hăituiţi. Zic că nu sunt bani, dar exemplul trebuie să-l dea ei, preşedintele, primul-ministru, miniştrii, deputaţii, senatorii, reducând salariile lor.
V-aţi gândit la asta? Ăsta ar fi exemplul. Păcat! Românul este batjocorit, nu se simte în siguranţă. Ruşine parveniţilor! Aici eşti om simplu, munceşti, dar simţi că trăieşti. Eşti respectat, copiii au ce învăţa. Păcat că trebuie să pleci din ţara ta să poţi trăi liniştit. România, trezeşte-te!" (Românul scârbit)

● Răspunderea pentru opiniile exprimate în această pagină aparţine exclusiv autorilor.