E clar, cel puţin mie mi-e, că-i necesară o abordare încă şi mai deschisă asupra vieţii sexuale. Mulţi par încă a nu fi priceput că asta-nseamnă ceva în plus faţă de dânsa dintr-însa. La fel de clar e că nu-i putem face pe toţi fericiţi cu părerile emise, dar e bine măcar pentru restul care se mai regăsesc şi care nu se mai simt apoi aşa nefericiţi în frustrările lor. Zic.
JENĂAşa-i cu sfioşii care citesc despre sfânta împerechere anatomică. Păi, cum să scrii despre aşa ceva? Şi dacă scrii, cum să-i zici sulii sulă? Zi-i şi tu altfel, mă fato, zi-i sceptrul puterii, zi-i baghetă magică a dorinţelor împlinite, zi-i subtil viermişor flexibil şi zglobiu ori strigă-l, dragă, falus, ca la Academie! Dar, zău, orice ai face nu mai trăncăni mizerii cu inşi fini ca noi (ei), care atunci când trec pe lângă vreun şantierist burduşit cu bere şi parizer remarcă plini de trufie intelectuală că persoana în cauză tocmai ce a flatulat într-un loc nepermis şi comiţând foarte mult zgomot, cu emisie excesivă de toxine. Nu-i aşa?...
Nu de mult ne refeream la swingeri. Ziceam c-ar fi cam duşi. Ori afectaţi, pentru eleganţă. Părerea multora era că să mai tac în aia a lor, pentru că bieţii oameni nu ucid, nu fură, nu etc. Doar se aia-n grupuri, cu partenerii oficiali de mânuţă. Ei şi ce? Cică ce am eu cu cucul ălora? Doamne iartă-mă, n-am nimic. Şi sper să nici n-am vreodată. Cred însă că ăia de se produc în comentarii au ceva nu doar cu cucul lor propriu (cum ar fi legătura naturală de proprietate), ci şi, într-adevăr, cu cucii altora.
De asemenea, cică de ce-s înverşunată împotriva lor? A, nu sunt, drăguţă, m-ai înţeles greşit. Doar că îmi repugnă. Apoi mă întreabă, cretin, de altfel, de ce nu mă răţoi şi la homosexuali. Adică, în mintea lui liberă de obligaţii intelectuale am voie să fiu împotriva unora - de-i vrea el -, da' nu şi împotriva altora - de nu-i vrea el.
CU-CU
Ca să ne lămurim, că eu personal m-am. N-am nimic cu cucu' nimănui, în afară de al ăluia care, când şi când, aşa cum putem şi noi - clar mai puţin ca voi - îi mai cântă privighetorii mele. Ce nu pricep însă mulţi e că nu întotdeauna când vorbim despre cuci şi privighetori ne referim strict la ce fac ei după perdele, ci şi la cum aleg ei să promoveze chestiunea în societăţile în care trăiesc, vor, nu vor, alături de alţii care fac altceva după perdelele lor.
Cu alte cuvinte, dacă eşti mai slab de înger sau ai o stare mai proastă, e posibil să vină un bou la tine să-ţi spună că dacă-ţi vinzi sufletul necuratului, n-o să mai fii nevoit să speli veceuri ca să mănânci. E bine deci, în cazul ăsta, să vină şi al doilea bou la tine, sau o vacă, aşa ca mine, şi să te tragă de atenţie că da, s-ar putea să nu mai mori de foame dacă faci asta, dar sigur o să ai un băţ în cur şi sufletul n-o să-ţi şadă-n Rai. Conform principiului că şi cu dânsa-n dos şi cu sufletul Sus, nu se prea poate. Atât.