x close

Cateodata, adevarul poate ucide

0
07 Iun 2004 - 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Inima nu asculta intotdeauna glasul ratiunii. Alexandru Odobescu a trait tradari si umilinte. A sperat insa ca intr-o zi va fi alaturi de Hortensia Racovita, femeia pe care o iubea. Cea care a incercat sa il ajute in iubirea sa a fost Sasa, sotia lui. Sfarsitul scriitorului a fost insa unul tragic. Uneori, iubirea si adevarul pot ucide.

CRISTIAN PETRU

Iubirea nu tine de varsta, de conditie sociala sau de familie. Toti cei atinsi de iubire au lasat totul pentru a-si trai povestea de dragoste. Dar nu intotdeauna finalul unei povesti este fericit. Nu intotdeauna cele doua personaje se casatoresc si traiesc fericite pana la adanci batraneti, asa cum se spune in povesti. Adeseori, o tragedie ia locul acelui "si-au trait fericiti...". Una dintre iubirile arzatoare ale sfarsitului de secol XIX a fost cea dintre Alexandru Odobescu si Hortensia Racovita. Dragostea lor n-a tinut seama de familie sau de diferenta de varsta. Scriitorul avea in 1891 (anul in care cei doi s-au intalnit) aproape 60 de ani, iar Hortensia era cu 30 de ani mai tanara. Iar printre cei care au incercat sa-l ajute pe Odobescu sa fie alaturi de femeia pe care o iubea nebuneste a fost chiar sotia lui, Sasa.

Spirit distins

Nascut in 1834, Alexandru Odobescu a fost dotat de soarta cu toate darurile: spirit elegant si distins, cunostinte istorice si arheologice, scriitor de mare talent. Era fiul faimosului general Odobescu de la 1848, avusese avere si pozitie sociala. Fusese ministru in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la o varsta cand altii abia incep. Insurat cu o femeie frumoasa, cu avere, toate le-a pierdut si le-a risipit ca sa ajunga la acel suprem dezgust de viata, din cauza, se poate spune, a doua funeste insusiri date de o zana vrajmasa: inima prea vulnerabila si nemasurata pofta de cheltuieli. Asa comentau contemporanii iubirea lui Odobescu, a carui sfasit i-a surprins dureros. Una dintre persoanele gasite vinovate a fost femeia, Hortensia Racovita. Persoana pentru care scriitorul a trecut peste toate convenientele sociale, foarte importante pentru sfarsitul secolului al XIX-lea.

Scrisori catre sotie

Trecut de jumatatea vietii, in anii 1891-1892, Odobescu traversa o perioada destul de dificila, marcata de dificultati financiare, de boala (suferea de guta) si de unele probleme in casnicie. Scriitorul locuia separat de sotia si de fiica lui. Cu amandoua insa intretinea corespondenta. Din scrisorile dintre Odobescu si Sasa, sotia lui, o parte dintre ele aflate in arhiva Muzeului National al Literaturii Romane, se poate deduce starea de spirit a scriitorului. "Din parte-mi, te rog, draga mea, ii scria el Sasei, in august 1892, sa nu grabesti nimic, sa lasam lucrurile sa-si urmeze cursul natural cata vreme nici un eveniment extraordinar nu ne obliga sa luam o hotarare neprevazuta. In orice caz, te rog, draga mea, buna si fidela prietena, sa crezi ca afectiunea, respectul, veneratia profunda pe care le am pentru tine nu se vor schimba niciodata. Pentru mine esti si vei ramane mereu mai mult decat o femeie; ai fost si esti si vei ramane un bun inger protector...", ii spunea scriitorul sotiei lui.

Singur, bolnav si fragil

In viata lui Odobescu apare, in 1891-1892 o raza de speranta. O femeie care ii dezmorteste sufletul imbatranit. O persoana pentru care inima lui reincepe sa aiba batai de adolescent. Prin intermediul unui prieten o cunoaste pe Hortensia Racovita, profesoara de geografie la Eternatul de fete numarul 2 din Bucuresti. Avea la activ o casatorie cu Alexandru Davilla, de care a divortase, si alta cu Dumitru Racovita, care a murit in 1991. Ea avea 30 de ani, iar el Odobescu aproape 60. A cunsocut-o in perioada in care el era inspector scolar. S-a folosit de locul lui de munca pentru a fi aproape de cea pentru care inima lui batea nebuneste. Inspectiile erau cel mai bun pretext pentru a-i face vizite adoratei sale. "Acest om, va marturisi mai tarziu profesoara, s-a apropiat de mine sub pretextul ca ajuta scoala unde activam... Comportamentul lui, scrisorile si florile ce-mi trimitea, lesne mi-au dovedit ca era prada unei mari pasiuni, care-l facea sa sufere amarnic." Dragostea il mistuia in acele momente pe rafinatul intelectual aflat in al saselea deceniu de viata. Iesit din lumea cartilor si a cercetarilor lui istorice, se trezea din nou la viata. La viata si dragoste, ca la un taram al refugiului din calea grijilor si a timpului. Stimulat de iubire, nutreste ganduri marete de implinire intelectuala, fara sa banuiasca, totusi, cat de fragile erau sperantele sale.

Patru ani de tradari si umilinte

Gelozia scriitorului era insa foarte puternica. Ion Luca Caragiale reda in Gazeta poporului din noiembrie 1895 o marturie facuta de catre Odobescu lui Anghel Demetriescu, prietenul prin intermediul caruia a cunscut-o pe Hortensia. "Pentru ea, Hortensia Racovita, m-am certat cu tine; pentru ca eram gelos de trecutul ei, pentru ca-mi inchipuiam ca tu ai fost amantul ei, si astfel nu te mai puteam suferi, te uram din toate puterile sufletului... Cu toata rautatea si trivialitatea acestei femei, o iubesc asa, incat sunt cu desavarsire convins ca fara amorul ei ar trebui sa mor; fara acest amor, viata n-ar mai putea avea nici un cuvant pentru mine. Sunt nenorocit, sunt adanc nenorocit." Pasiunea lui Odobescu pentru Hortensia l-a facut ca in cei patru ani de relatie sa suporte "certuri, pretentii de cheltuieli absurde, tradari peste tradari, toate fatise, minciuni si tertipuri injositoare, urmate toate de iertare si de reconciliere din partea femeii. Si iar de-a capul amagiri, lasitate si in fine un grosolan "daca-ti place..."!", scria autorul "Scrisorii pierdute".

Fosta sotie, petitoare

Odobescu traia totusi cu iluzia unei fericiri cu Hortensia. Inima lui batrana nu inceta sa spere ca, intr-o zi, adorata femeie va fi cu adevarat a lui. Orbit de iubire, scriitorul recurge la un gest extrem. Un gest pe care numai o persoana disperata il poate face. Astfel, Alexandru Odobescu s-a hotarat sa-i ceara mana adoratei sale, fiind sigur ca sotia lui legitima, Sasa, va respecta decizia lui de a divorta. Hortensia a acceptat, dar a pus totusi o conditie: sa aiba consimtamantul mamei sale. Pana la sosirea virtualei soacre din provincie, scriitorul s-a inteles cu Sasa nu doar sa divorteze, ci si ca aceasta sa o peteasca pe Hortensia. Sasa, din iubire pentru scriitor, din dorinta ca Odobescu sa fie fericit, a acceptat sa joace un rol desprins parca dintr-un roman.

Intalnirea fatala

Cele trei femei, Sasa, Hortensia si mama ei s-au intalnit intr-o camera, iar dintr-o incapere alaturata Odobescu auzea tot ce se discuta. Cu sufletul impietrit de durere, Sasa a tinut o tirada sublima din care reiesea ca dorea fericirea sotului ei si ca era dispusa sa divorteze imediat si sa se calugareasca, numai sa-l stie fericit alaturi de adorata inimii lui. Raspunsul viitoarei soacre a fost de o vulgaritate rar intalnita. Fiica ei, cum rezuma Ion Luca Caregiale, "fusese inselata, batjocorita, compromisa de un batran, care ar trebui pedepsit pentru infamiile sale, ca mama nu poate aproba casatoria fiicei sale asa de tanara cu un stricat, o cazatura".

A ales sinuciderea

Cutremurat de ce i-au auzit urechile, Odobescu n-a mai putut suporta si a iesit din camera din care incercase tainic sa asculte si a izbucnit: "Asa? Sunt un om stricat, o cazatura? Ma azvarliti acum, dupa ce pentru voi am facut atatea? Dupa ce m-ati exploatat, m-ati torturat, m-ati impins la ultima mizerie, nu mai sunt decat o carpa de aruncat? Sunteti niste infame, infame... Stiu ce-mi ramane de facut!". Si, "in culmea nebuniei, noteaza tot Caragiale, pleaca urmat de Sasa Odobescu, care nu stia cum sa-l mai mangaie". Ajuns acasa, Odobescu a luat o doza mare de laudanum (narcotic pe baza de opium) si a murit pe 10 noiembrie 1895. Inima lui nu mai suportat inca o dezamagire. A lasat in urma lui doua scrisori "recitite si prenotate in noaptea de 8-9 noiembrie 1895". Una era catre familie si alta pentru prietenul sau Anghel Demetriescu, la care obisnuia sa mearga in vizita, in fiecare an la 8 noiembrie.

Scrisoare catre sotie

In prima epistola, cea catre familie, scriitorul spunea ca, "in starea de neodihna in care traiam din cauza patimei nenorocite pe care cu totii o cunosc, moartea este cea mai mangaioasa odihna pentru mine. Deci voi primi-o cu placere. Numai durerea ce ea le va aduce lor ma face sa vad intr-insa unele fete intunecoase... Viata mea, precat o pot prevedea in viitor, mi se pare cu mult mai trista, mai anevoioasa. Deci sa primeasca toti cati ma iubesc a mea moarte ca o curmare a unor grele si nefericite chinuri... Sfarsesc aceste randuri cu urari de fericire pentru iubita mea sotie, pe care o rog sa-si caute de sanatate ca sa traiasca indelung si sa stea ca o paza buna langa Ioana noastra, langa barbatul ei Teodor si langa copilasii ce li s-ar putea naste".

"Nebun n-am fost"

Cea de a doua scrisoare probeaza luciditatea cu care scriitorul si-a gandit sfarsitul. Odobescu ii scria prietenului sau Anghel Demetriescu: "Cugeta, te rog, si spune tuturor ca nebun n-am fost, dar ca, cu inima mea peste fire simtitoare, am cazut prada usurintei si vulgaritatii simturilor unei fiinte fara inima, fara constiinta, lipsita chiar de acea patrundere de minte ce-ar fi facut dintr-insa o zana inspiratoare a mult-putinelor mele facultati intelectuale... A fost adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar si al vietii mele".

Chiar in acelasi an, Hortensia s-a recasatorit cu un profesor de geografie. Peste ani i s-a descoperit jurnalul intim, extrem de laborios si de interesant. Iar in ce priveste relatia cu Alexandru Odobescu gasim doar cateva fraze. Atat a insemnat Odobescu pentru ea.

Nota: Documentare: arhiva Muzeului National al Literaturii Romane, materialul "Nebun n-am fost, dar am cazut prada..." de Florentin Popescu, aparut in Magazin istoric, nr. din 4 aprilie 2001

INEDIT: SASA ERA COPIL DIN FLORI

Sasa Odobescu a fost fiica legitima a generalului rus Pavel Kiselev. In anul 1828, la izbucnirea razboiului ruso-otoman, Principatele Romane au intrat sub administratie rusa, iar apoi generalul rus Pavel Dmitrievici Kiselev a devenit presedinte plenipotentiar al divanurilor Moldovei si Tarii Romanesti, pana in 1834. Aici, generalul s-a indragostit de Alexandra, fiica cneazului Aleksei Kirilovici Bagration si sotie a banului Manoil Baleanu. In 1834, la plecarea lui Kiselev din Principatele Romane, Alexandra l-a insotit in Rusia. Chiar daca generalul Kiselev nu a putut sa divorteze si-a petrecut restul zilelor cu principesa Alexandra Bagration. Cei doi au avut sase copii. Unul dintre acestia era Sasa, sotia lui Odobescu.

CV - ODOBESCU

Alexandru Odobescu (1834- 1895) era fiul generalului pasoptist. A fost casatorit cu Sasa, fiica generalului rus Pavel Kiselev. Opera marelui Alexandru Odobescu cuprinde "Scene istorice din cronicile romanilor", "Mihnea Voda cel Rau", "Doamna Chiajna", "Cateva ore la Snagov", "Pseudo-Kynegetikos". Scriitorul a lucrat in administratie si magistratura, a fost director al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice pentru departamentul Valahiei, numit in aceasta functie in 1862 de Alexandru Ioan Cuza, ministru al Cultelor si Instructiunii Publice (1863), director al Teatrului National din Bucuresti (1874-1876), vicepresedinte al sectiei de istorie si arheologie. A fost membru corespondent al Institutului Arheologic din Roma, secretar al legatiei romane la Paris (1881-1885), membru al Societatii Academice Romane si intre 1891 si 1895 director al Scolii Normale Superioare. In aceasta perioada a cunoscut-o pe Hortensia Racovita.

MARTURIE

"Nebun n-am fost, dar, cu inima mea peste fire simtitoare, am cazut prada usurintei si vulgaritatii simturilor unei fiinte fara inima, fara constiinta. A fost adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar si al vietii mele" Alexandru Odobescu

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Iubirile celebre ale romanilor

Marea dragoste a unui sangeros voievod

Iubire regeasca pentru o domnisoara de onoare

Dragoste cu nabadai intre Ion si Maria

Cateodata, adevarul poate ucide

"Printesa iubita"si Enescu

"Vreau sa-mi gasesc un loc langa ea, in Rai"

Marga Barbu: "Il tot astept, si el stie"

„De 57 de ani, ne iubim ca-n prima zi"

Ilie Nastase, invins de „General"
Citeşte mai multe despre:   special,   viata,   saşa,   inima,   odobescu,   hortensia,   scriitorul,   hortensia racovita

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 1315


Mai multe titluri din categorie

Marius Tucă: Fuga din dragoste

Marius Tucă: Fuga din dragoste
 O să fugim unul de celălalt Şi cu asupra de măsură O să ne căutăm unul pe altul, De-acum ne ştim de când lumea, Ne vom întâlni mereu La jumătatea drumului Între da şi nu, între eu şi tu, Între da...

IRINA IORDĂCHESCU (re)cucereşte Lumea!

IRINA IORDĂCHESCU (re)cucereşte Lumea!
În România, biletele pentru spectacolele în care cântă se epuizează cu săptămâni înainte. Peste hotare, străinii se luptă să ne-o convingă să rămână la ei. Dar Irina Iordăchescu e a noastră, pentru...

Georges Chiriță, românul care a creat un stick de lux pentru Regina Angliei

Georges Chiriță, românul care a creat un stick de lux pentru Regina Angliei
Galerie Foto  După Revoluţie a plecat din ţară. A ales Parisul. Îşi aminteşte de camerele sărăcăcioase în care a înfruntat prima iarnă pe melaguri străine, chiar şi de maşina care i-a fost adăpost în nopţile...

București 555. „Biserica Vlădicăi” din „Țigănia Mitropoliei”

București 555. „Biserica Vlădicăi” din „Țigănia Mitropoliei”
Neofit Cretanul, ctitorul bisericii pierduteRecent, au văzut lumina zilei paginile de jurnal misionar ale Mitropolitului Neofit I Cretanul, întâistătător al Mitropoliei Ungro-Vlahiei în timpul lui Constantin...

La nouă ani, la facultate! Adolescenta care face ca România să fie remarcată în lume

La nouă ani, la facultate! Adolescenta care face ca România să fie remarcată în lume
Galerie Foto La vremea la care şcolarii mâzgălesc băncile cu zelul lor de începători, ea lua lecţii în băncile facultăţii. Cot la cot cu studenţi ce aveau dublul vârstei sale, şi mai mult. Ea, nouă ani! “Colegii”...

București 555. Cum s-a ridicat Biserica Săpunarilor

București 555. Cum s-a ridicat Biserica Săpunarilor
După legendă, a fost ctitorită de ciobanii bulgari, veniți în transhumanțăÎn spatele Spitalului Colțea se găsea odinioară, închipuit cu ulițe încurcate (să nu-și mai găsească vântul cel netrebnic din...

Document HALUCINANT. Orgii sexuale şi furie carnală - Scrisoarea NECENZURATĂ trimisă de FBI lui Martin Luther King

Document HALUCINANT. Orgii sexuale şi furie carnală - Scrisoarea NECENZURATĂ trimisă de FBI lui Martin Luther King
Publicația americană New York Times a publicat, în exclusivitate, conținutul necenzurat al unei scrisori trimise de FBI (Biroul Federal de Investigații) lui Martin Luther King, cu câteva săptămâni înainte ca...

Alina Bica la Paris, plătită de DIICOT

Alina Bica la Paris, plătită de DIICOT
Galerie Foto Cu câteva zile înainte de turul I al alegerilor prezidenţiale în presa românească exploda bomba voiajului Udrea-Bica la Paris generând un scandal în care au fost atrase şi serviciile secrete, prin acuzaţiile...

Dezastre naturale, amenzi simbolice

Dezastre naturale, amenzi simbolice
Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, în pericol din cauza tăierilor abuzive trecute cu vederea RomsilvaPădurile României dispar încet, dar sigur. Banii negri făcuţi din aurul verde sunt şi o sursă de...

Bucureşti 555. Hop! Apă! Oo!... Sacagiii din București

Bucureşti 555. Hop! Apă! Oo!... Sacagiii din București
Galerie Foto O meserie de pe vremea când apa nu curgea la robinetCum îndeletnicirea asta a dispărut de multă vreme din nomenclatorul meseriilor din România, se cuvine mai întâi să spunem ce e acela un sacagiu. Colonelul...

Ilie Stamate, mascota de 140 de ani a lui Ceauşescu. Un cioban român a cărui legendă a făcut înconjurul planetei

Ilie Stamate, mascota de 140 de ani a lui Ceauşescu. Un cioban român a cărui legendă a făcut înconjurul planetei
Galerie Foto Se spune că ar fi trăit în jur de 140 de ani! Conform datelor deţinute de unii, chiar mai mult. Însă important nu este neapărat dacă această vârstă a fost sau nu atinsă. Un bărbat parcă cioplit în...

București 555. „Cișmeaua celor trei popi” și alte fântâni bucureștene

București 555. „Cișmeaua celor trei popi” și alte fântâni bucureștene
De unde beau apă, în trecut, locuitorii Capitalei?În vremurile de demult, cu toate că Bucureștiul se afla pe cursul unei ape mari – Dâmbovița – în care se vărsau altele mai mititele (precum Colentina și...

Infidelitatea se plătea scump pe vremuri. Banditul Coroi şi-a potcovit la propriu iubita bănuind-o că a “călcat strâmb”

Infidelitatea se plătea scump pe vremuri. Banditul Coroi şi-a potcovit la propriu iubita bănuind-o că a “călcat strâmb”
Galerie Foto Potcoave noi ca pe vremea lui Coroi doar la meşterul Borcoi! Poveşti despre vestitul bandit al României spuse de ultimul potcovar al Iaşiului…Fierăria lui Borcoi din Podu de Piatră (Iaşi) nu are firmă la...

București 555. Biserica Doamnei Smaranda, de lângă „Casa de Priveală”

București 555. Biserica Doamnei Smaranda, de lângă „Casa de Priveală”
Galerie Foto Soție și mamă de voievod, ctitorița așezământului de la FoișorÎn familia Mavrocordaților au fost multe Smarande. Două dintre ele, chiar, doamne ale țării: cea de a treia soție a lui Nicolae Mavrocordat (de ...

Exclusiv. “Germania nu e chiar atât de perfectă cum o vedeţi voi, românii!”

Exclusiv. “Germania nu e chiar atât de perfectă cum o vedeţi voi, românii!”
Zilele acestea se sărbatoreşte împlinirea unui sfert de secol de la căderea Zidului Berlinului. Cu această ocazie e interesant să ascultăm şi vocea unui german de rând. Eroul nostru a dat Leipzigul nemţesc pe...