x close

Cateodata, adevarul poate ucide

0
07 Iun 2004 - 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Inima nu asculta intotdeauna glasul ratiunii. Alexandru Odobescu a trait tradari si umilinte. A sperat insa ca intr-o zi va fi alaturi de Hortensia Racovita, femeia pe care o iubea. Cea care a incercat sa il ajute in iubirea sa a fost Sasa, sotia lui. Sfarsitul scriitorului a fost insa unul tragic. Uneori, iubirea si adevarul pot ucide.

CRISTIAN PETRU

Iubirea nu tine de varsta, de conditie sociala sau de familie. Toti cei atinsi de iubire au lasat totul pentru a-si trai povestea de dragoste. Dar nu intotdeauna finalul unei povesti este fericit. Nu intotdeauna cele doua personaje se casatoresc si traiesc fericite pana la adanci batraneti, asa cum se spune in povesti. Adeseori, o tragedie ia locul acelui "si-au trait fericiti...". Una dintre iubirile arzatoare ale sfarsitului de secol XIX a fost cea dintre Alexandru Odobescu si Hortensia Racovita. Dragostea lor n-a tinut seama de familie sau de diferenta de varsta. Scriitorul avea in 1891 (anul in care cei doi s-au intalnit) aproape 60 de ani, iar Hortensia era cu 30 de ani mai tanara. Iar printre cei care au incercat sa-l ajute pe Odobescu sa fie alaturi de femeia pe care o iubea nebuneste a fost chiar sotia lui, Sasa.

Spirit distins

Nascut in 1834, Alexandru Odobescu a fost dotat de soarta cu toate darurile: spirit elegant si distins, cunostinte istorice si arheologice, scriitor de mare talent. Era fiul faimosului general Odobescu de la 1848, avusese avere si pozitie sociala. Fusese ministru in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la o varsta cand altii abia incep. Insurat cu o femeie frumoasa, cu avere, toate le-a pierdut si le-a risipit ca sa ajunga la acel suprem dezgust de viata, din cauza, se poate spune, a doua funeste insusiri date de o zana vrajmasa: inima prea vulnerabila si nemasurata pofta de cheltuieli. Asa comentau contemporanii iubirea lui Odobescu, a carui sfasit i-a surprins dureros. Una dintre persoanele gasite vinovate a fost femeia, Hortensia Racovita. Persoana pentru care scriitorul a trecut peste toate convenientele sociale, foarte importante pentru sfarsitul secolului al XIX-lea.

Scrisori catre sotie

Trecut de jumatatea vietii, in anii 1891-1892, Odobescu traversa o perioada destul de dificila, marcata de dificultati financiare, de boala (suferea de guta) si de unele probleme in casnicie. Scriitorul locuia separat de sotia si de fiica lui. Cu amandoua insa intretinea corespondenta. Din scrisorile dintre Odobescu si Sasa, sotia lui, o parte dintre ele aflate in arhiva Muzeului National al Literaturii Romane, se poate deduce starea de spirit a scriitorului. "Din parte-mi, te rog, draga mea, ii scria el Sasei, in august 1892, sa nu grabesti nimic, sa lasam lucrurile sa-si urmeze cursul natural cata vreme nici un eveniment extraordinar nu ne obliga sa luam o hotarare neprevazuta. In orice caz, te rog, draga mea, buna si fidela prietena, sa crezi ca afectiunea, respectul, veneratia profunda pe care le am pentru tine nu se vor schimba niciodata. Pentru mine esti si vei ramane mereu mai mult decat o femeie; ai fost si esti si vei ramane un bun inger protector...", ii spunea scriitorul sotiei lui.

Singur, bolnav si fragil

In viata lui Odobescu apare, in 1891-1892 o raza de speranta. O femeie care ii dezmorteste sufletul imbatranit. O persoana pentru care inima lui reincepe sa aiba batai de adolescent. Prin intermediul unui prieten o cunoaste pe Hortensia Racovita, profesoara de geografie la Eternatul de fete numarul 2 din Bucuresti. Avea la activ o casatorie cu Alexandru Davilla, de care a divortase, si alta cu Dumitru Racovita, care a murit in 1991. Ea avea 30 de ani, iar el Odobescu aproape 60. A cunsocut-o in perioada in care el era inspector scolar. S-a folosit de locul lui de munca pentru a fi aproape de cea pentru care inima lui batea nebuneste. Inspectiile erau cel mai bun pretext pentru a-i face vizite adoratei sale. "Acest om, va marturisi mai tarziu profesoara, s-a apropiat de mine sub pretextul ca ajuta scoala unde activam... Comportamentul lui, scrisorile si florile ce-mi trimitea, lesne mi-au dovedit ca era prada unei mari pasiuni, care-l facea sa sufere amarnic." Dragostea il mistuia in acele momente pe rafinatul intelectual aflat in al saselea deceniu de viata. Iesit din lumea cartilor si a cercetarilor lui istorice, se trezea din nou la viata. La viata si dragoste, ca la un taram al refugiului din calea grijilor si a timpului. Stimulat de iubire, nutreste ganduri marete de implinire intelectuala, fara sa banuiasca, totusi, cat de fragile erau sperantele sale.

Patru ani de tradari si umilinte

Gelozia scriitorului era insa foarte puternica. Ion Luca Caragiale reda in Gazeta poporului din noiembrie 1895 o marturie facuta de catre Odobescu lui Anghel Demetriescu, prietenul prin intermediul caruia a cunscut-o pe Hortensia. "Pentru ea, Hortensia Racovita, m-am certat cu tine; pentru ca eram gelos de trecutul ei, pentru ca-mi inchipuiam ca tu ai fost amantul ei, si astfel nu te mai puteam suferi, te uram din toate puterile sufletului... Cu toata rautatea si trivialitatea acestei femei, o iubesc asa, incat sunt cu desavarsire convins ca fara amorul ei ar trebui sa mor; fara acest amor, viata n-ar mai putea avea nici un cuvant pentru mine. Sunt nenorocit, sunt adanc nenorocit." Pasiunea lui Odobescu pentru Hortensia l-a facut ca in cei patru ani de relatie sa suporte "certuri, pretentii de cheltuieli absurde, tradari peste tradari, toate fatise, minciuni si tertipuri injositoare, urmate toate de iertare si de reconciliere din partea femeii. Si iar de-a capul amagiri, lasitate si in fine un grosolan "daca-ti place..."!", scria autorul "Scrisorii pierdute".

Fosta sotie, petitoare

Odobescu traia totusi cu iluzia unei fericiri cu Hortensia. Inima lui batrana nu inceta sa spere ca, intr-o zi, adorata femeie va fi cu adevarat a lui. Orbit de iubire, scriitorul recurge la un gest extrem. Un gest pe care numai o persoana disperata il poate face. Astfel, Alexandru Odobescu s-a hotarat sa-i ceara mana adoratei sale, fiind sigur ca sotia lui legitima, Sasa, va respecta decizia lui de a divorta. Hortensia a acceptat, dar a pus totusi o conditie: sa aiba consimtamantul mamei sale. Pana la sosirea virtualei soacre din provincie, scriitorul s-a inteles cu Sasa nu doar sa divorteze, ci si ca aceasta sa o peteasca pe Hortensia. Sasa, din iubire pentru scriitor, din dorinta ca Odobescu sa fie fericit, a acceptat sa joace un rol desprins parca dintr-un roman.

Intalnirea fatala

Cele trei femei, Sasa, Hortensia si mama ei s-au intalnit intr-o camera, iar dintr-o incapere alaturata Odobescu auzea tot ce se discuta. Cu sufletul impietrit de durere, Sasa a tinut o tirada sublima din care reiesea ca dorea fericirea sotului ei si ca era dispusa sa divorteze imediat si sa se calugareasca, numai sa-l stie fericit alaturi de adorata inimii lui. Raspunsul viitoarei soacre a fost de o vulgaritate rar intalnita. Fiica ei, cum rezuma Ion Luca Caregiale, "fusese inselata, batjocorita, compromisa de un batran, care ar trebui pedepsit pentru infamiile sale, ca mama nu poate aproba casatoria fiicei sale asa de tanara cu un stricat, o cazatura".

A ales sinuciderea

Cutremurat de ce i-au auzit urechile, Odobescu n-a mai putut suporta si a iesit din camera din care incercase tainic sa asculte si a izbucnit: "Asa? Sunt un om stricat, o cazatura? Ma azvarliti acum, dupa ce pentru voi am facut atatea? Dupa ce m-ati exploatat, m-ati torturat, m-ati impins la ultima mizerie, nu mai sunt decat o carpa de aruncat? Sunteti niste infame, infame... Stiu ce-mi ramane de facut!". Si, "in culmea nebuniei, noteaza tot Caragiale, pleaca urmat de Sasa Odobescu, care nu stia cum sa-l mai mangaie". Ajuns acasa, Odobescu a luat o doza mare de laudanum (narcotic pe baza de opium) si a murit pe 10 noiembrie 1895. Inima lui nu mai suportat inca o dezamagire. A lasat in urma lui doua scrisori "recitite si prenotate in noaptea de 8-9 noiembrie 1895". Una era catre familie si alta pentru prietenul sau Anghel Demetriescu, la care obisnuia sa mearga in vizita, in fiecare an la 8 noiembrie.

Scrisoare catre sotie

In prima epistola, cea catre familie, scriitorul spunea ca, "in starea de neodihna in care traiam din cauza patimei nenorocite pe care cu totii o cunosc, moartea este cea mai mangaioasa odihna pentru mine. Deci voi primi-o cu placere. Numai durerea ce ea le va aduce lor ma face sa vad intr-insa unele fete intunecoase... Viata mea, precat o pot prevedea in viitor, mi se pare cu mult mai trista, mai anevoioasa. Deci sa primeasca toti cati ma iubesc a mea moarte ca o curmare a unor grele si nefericite chinuri... Sfarsesc aceste randuri cu urari de fericire pentru iubita mea sotie, pe care o rog sa-si caute de sanatate ca sa traiasca indelung si sa stea ca o paza buna langa Ioana noastra, langa barbatul ei Teodor si langa copilasii ce li s-ar putea naste".

"Nebun n-am fost"

Cea de a doua scrisoare probeaza luciditatea cu care scriitorul si-a gandit sfarsitul. Odobescu ii scria prietenului sau Anghel Demetriescu: "Cugeta, te rog, si spune tuturor ca nebun n-am fost, dar ca, cu inima mea peste fire simtitoare, am cazut prada usurintei si vulgaritatii simturilor unei fiinte fara inima, fara constiinta, lipsita chiar de acea patrundere de minte ce-ar fi facut dintr-insa o zana inspiratoare a mult-putinelor mele facultati intelectuale... A fost adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar si al vietii mele".

Chiar in acelasi an, Hortensia s-a recasatorit cu un profesor de geografie. Peste ani i s-a descoperit jurnalul intim, extrem de laborios si de interesant. Iar in ce priveste relatia cu Alexandru Odobescu gasim doar cateva fraze. Atat a insemnat Odobescu pentru ea.

Nota: Documentare: arhiva Muzeului National al Literaturii Romane, materialul "Nebun n-am fost, dar am cazut prada..." de Florentin Popescu, aparut in Magazin istoric, nr. din 4 aprilie 2001

INEDIT: SASA ERA COPIL DIN FLORI

Sasa Odobescu a fost fiica legitima a generalului rus Pavel Kiselev. In anul 1828, la izbucnirea razboiului ruso-otoman, Principatele Romane au intrat sub administratie rusa, iar apoi generalul rus Pavel Dmitrievici Kiselev a devenit presedinte plenipotentiar al divanurilor Moldovei si Tarii Romanesti, pana in 1834. Aici, generalul s-a indragostit de Alexandra, fiica cneazului Aleksei Kirilovici Bagration si sotie a banului Manoil Baleanu. In 1834, la plecarea lui Kiselev din Principatele Romane, Alexandra l-a insotit in Rusia. Chiar daca generalul Kiselev nu a putut sa divorteze si-a petrecut restul zilelor cu principesa Alexandra Bagration. Cei doi au avut sase copii. Unul dintre acestia era Sasa, sotia lui Odobescu.

CV - ODOBESCU

Alexandru Odobescu (1834- 1895) era fiul generalului pasoptist. A fost casatorit cu Sasa, fiica generalului rus Pavel Kiselev. Opera marelui Alexandru Odobescu cuprinde "Scene istorice din cronicile romanilor", "Mihnea Voda cel Rau", "Doamna Chiajna", "Cateva ore la Snagov", "Pseudo-Kynegetikos". Scriitorul a lucrat in administratie si magistratura, a fost director al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice pentru departamentul Valahiei, numit in aceasta functie in 1862 de Alexandru Ioan Cuza, ministru al Cultelor si Instructiunii Publice (1863), director al Teatrului National din Bucuresti (1874-1876), vicepresedinte al sectiei de istorie si arheologie. A fost membru corespondent al Institutului Arheologic din Roma, secretar al legatiei romane la Paris (1881-1885), membru al Societatii Academice Romane si intre 1891 si 1895 director al Scolii Normale Superioare. In aceasta perioada a cunoscut-o pe Hortensia Racovita.

MARTURIE

"Nebun n-am fost, dar, cu inima mea peste fire simtitoare, am cazut prada usurintei si vulgaritatii simturilor unei fiinte fara inima, fara constiinta. A fost adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar si al vietii mele" Alexandru Odobescu

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Iubirile celebre ale romanilor

Marea dragoste a unui sangeros voievod

Iubire regeasca pentru o domnisoara de onoare

Dragoste cu nabadai intre Ion si Maria

Cateodata, adevarul poate ucide

"Printesa iubita"si Enescu

"Vreau sa-mi gasesc un loc langa ea, in Rai"

Marga Barbu: "Il tot astept, si el stie"

„De 57 de ani, ne iubim ca-n prima zi"

Ilie Nastase, invins de „General"
Citeşte mai multe despre:   special,   viata,   saşa,   inima,   odobescu,   hortensia,   scriitorul,   hortensia racovita

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 1242


Mai multe titluri din categorie

Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, la DNA

Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, la DNA
Fostul şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) Sorin Blejnar s-a prezentat ayi la Direcţia Naţională Anticorupţie, refuzând să spună în ce dosar a venit. Blejnar a afirmat doar că va face...

EXCLUSIV. Dr. Irvin Yalom: Raiul și reîncarnarea sunt un soi de consolare pentru frica noastră de moarte

EXCLUSIV. Dr. Irvin Yalom: Raiul și reîncarnarea sunt un soi de consolare pentru frica noastră de moarte
Lucrările sale de specialitate au devenit cărți de referință în domeniul psihiatriei, iar romanele sale, în care experiența ca terapeut se împletește cu pasiunea pentru filosofie, sunt best-seller în multe...

Prinţii lui Băsescu, regii revendicărilor

Prinţii lui Băsescu, regii revendicărilor
Cumătrul preşedintelui Traian Băsescu, prinţul Paul de România se luptă cu orice mijloace să pună mâna pe încă un teren de 40.000 hectare de pădure din Suceava. Comisia judeţeană de fond funciar i-a...

Brâncovenii Neamţului. Cei 15 membri ai familiei Popa din Roznov

Brâncovenii Neamţului. Cei 15 membri ai familiei Popa din Roznov
Galerie Foto Cel mic, Andrei are trei ani. Se pregăteşte pentru grădiniţă. Matei, la şase ani, deja se găteşte de şcoală. Emilian (8 ani), Paula (11 ani), Iuliana (14 ani) şi Mihaela (17 ani) sunt elevi în clasele a II-a,...

Marius Tucă: Ele sunt tot acolo

Marius Tucă: Ele sunt tot acolo
 Ele sunt tot acolo, Într-o livadă de meri înfloriţi Fiecare cu zâmbetul ei, Zâmbetul copilăriei şi al florii de măr, Contururile lor de puf Te fac să-ţi ţii respiraţia De teamă să nu le destrami,...

Până ce Sfânta îi va despărţi. Povestea rândului de la moaştele Cuvioasei Parascheva

Până ce Sfânta îi va despărţi. Povestea rândului de la moaştele Cuvioasei Parascheva
Galerie Foto Rândul se mişcă încet. Uneori prea încet. Şi noaptea e frig. Şi copiii plâng, şi câteva bătrânele leşină epuizate. Handicapaţi, oameni fără speranţe, bolnavi, norocoşi, cu toţii vin să sărute...

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2014, sub semnul binecuvântării Sfântului Constantin Brâncoveanu:

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2014, sub semnul binecuvântării Sfântului Constantin Brâncoveanu:
Galerie Foto “Voi (pelerinii - n. red.) sunteţi purtătorii duhului civilizaţiei creştine” - ÎPS TeofanPrim-ministrul României a pontat cu noroc încă o sărbătoare frumoasă la Iaşi, de Sfânta Cuvioasă Parascheva....

Cazul Adinei Motaş. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi"

Cazul Adinei Motaş. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi"
Galerie Foto “Mercy but murders, pardoning those that kill”. A scris-o William Shakespeare, în “Romeo şi Julieta”. Este şi crezul unui bătrân procuror criminalist, Nicolae Păuna, primul care a trimis în instanţă,...

De Sfânta Parascheva, negustorii dorm în corturi sau maşini şi se spală la lighean pe malul Bahluiului

De Sfânta Parascheva, negustorii dorm în corturi sau maşini şi se spală la lighean pe malul Bahluiului
Galerie Foto 10-15 octombrie 2014, Sărbătorile Iaşului. Pelerinii sosiţi cu miile din toate colţurile ţării stau şi câte o noapte întreagă la rând. Comercianţii încearcă să se descurce la faţa locului. Îşi întind...

Farsă marca Brunea Fox, prinţul reportajului: parlamentarii au purces la acordarea unei pensii…familiei eroului necunoscut!

Farsă marca Brunea Fox, prinţul reportajului: parlamentarii au purces la acordarea unei pensii…familiei eroului necunoscut!
Galerie Foto Politicienii şi presa, acum 100 de ani! Nu s-au schimbat foarte mult, cel puţin oamenii din parlament. “Şi-atunci senatorii erau cam bătrâni şi proşti, săracii de ei”. Şi asta o spune F. Brunea Fox,...

Dor de Gabi Dobre

 Dor de Gabi Dobre
Galerie Foto „Nu ştiu care este planul Lui cu mine, dar indiferent care va fi, îmi doresc să nu mă părăsească şi să îmi dea viaţă veşnică lângă El... Este clar pentru mine că, între a fi sănătos, dar fără...

Veste, poveste (33). Un monstru sacru în asfinţit

Veste, poveste (33). Un monstru sacru în asfinţit
Nu-i venea a crede: în faţa ei, pe plajă, stătea chiar el, marele actor. Întins pe şezlong, cu faţa acoperită de o carte. Nu-i vedea chipul, dar nu putea fi decât el. Părul castaniu întors de la ceafă...

A fost audiat Dorin Cocoş în dosarul Microsoft?

A fost audiat Dorin Cocoş în dosarul Microsoft?
 Cuplul format din Dorin Cocoş şi Elena Udrea au mari probleme cu justiţia în plină campanie electorală. Din declaraţiile martorilor date în dosarul Microsoft, instrumentat de Direcţia Naţională...

Marius Tucă: Domnişoara Fără Nume

Marius Tucă: Domnişoara Fără Nume
 Cine te-a trimis la mine?A cui eşti?Ce e cu aerul ăsta impenetrabil?Ai carne, amintiri, oase?De unde nepăsarea asta?Şi neobrăzarea asta rotundă?Răspunde, în numele meu,Al aroganţei ce te străbate,A...

Imunitatea lui Băsescu, marea minciună naţională

Imunitatea lui Băsescu, marea minciună naţională
Morar şi  Kovesi i-au oferit şefului statului protecţie absolută, blocându-i dosarele penale Trei decizii şi un aviz emise de Curtea Constituţională a României (CCR) după 2005 au statuat că imunitatea...