x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Constantin Lăcătuşu: Aventuri din tărâmul izolat al Groenlandei

0
Autor: Anca Alexe 02 Iul 2009 - 00:00
Constantin Lăcătuşu: Aventuri din tărâmul izolat al Groenlandei
Vezi galeria foto


După ce a curerit Everestul, în 1995, Constantin Lăcătuşu a urcat pe cel mai înalt vârf din Groenlanda. Ultima expediţie a alpinistului român, încheiată după jumătatea lunii iunie, i-a adus nu doar obstacole dar şi o serie de satisfacţii. Despre acestea din urmă, celebrul Ticu Lăcătuşu ne-a povestit cu drag.

Jurnalul Naţional: Aţi urcat pe cele mai înalte vârfuri continenatele, şapte la număr! Cum priviţi acum, de "la sol", această performanţă?

Constantin Lăcătuşu: A însemnat şi înseamnă mult pentru mine această realizare, deşi acum o privesc oarecum detaşat. Am fost al 66-lea om din lume ce a atins cele şapte vârfuri continentale şi încă sunt singurul român cu această performanţă. Între timp însă au fost alte provocari care mi-au oferit şansa de a reuşi chiar premiere absolute, ceea ce este mult mai plăcut şi chiar mai valoros fiindcă ţine de calitate şi nu de cantitate.

Dacă m-aş referi concret la TOP 7 (The Seven Summits) trebuie să recunosc că nici măcar după Everest nu credeam că voi atinge această performanţă în următorii cinci, şase ani, în primul rând datorită obstacolelor de ordin financiar. Etapa din Antarctica a fost foarte costisitoare dar am putut reduce din cheltuieli deoarece un alpinist american m-a solicitat ca ghid în acea expediţie. Aşa că, o parte din costuri s-au compensat.

 

Experienţele dumneavoastră sunt nenumărate. Mai mult ca sigur, fiecare şi-a spus la rândul ei povestea! Ce ne puteţi dezvălui despre această din urmă expediţie, pe tărâmul Groenlandei?

Groenlanda este mai puţin la modă ca destinaţie alpinistică. Este dificil de ajuns acolo. Logistica este deosebit de complexă iar informaţiile despre potenţialul alpinistic sunt greu sau chiar imposibil de procurat. Nu în ultimul rând, condiţiile arctice severe te iau în primire încă de la primul pas pe insulă; spre deosebire de Himalaya, de exemplu, unde ai şansa unui marş de apropiere treptat, cu iz mai turistic, printr-o zonă subtropicală.

Satisfacţiile oferite de o expediţie în cea mai mare insulă a lumii sunt însă imense. Te bucuri de şansa de a urca pe un vârf virgin, de plăcerea de a atinge cele mai înalte vârfuri din Arctica. Şi toate acestea integral prin eforturi proprii, fără corzi fixe, fără şerpaşi, fără alte expediţii pe lângă tine, fără maşini de teren care să te aştepte în tabăra de bază. A fost o expediţie reuşită, obiectivele au fost atinse şi chiar depăşite.

Am reuşit premiera mondială dorită, identificând chiar un pisc interesant, de 330 de metri, bine individualizat, complex din punct de vedere alpinistic şi chiar periculos. Mai ales că l-am urcat solitar. Apoi, nu am urcat doar cel mai înalt vârf al Groenlandei ci primele trei vârfuri din cea mai mare insulă a lumii, care sunt cele mai înalte şi din toată zona arctică (de la nord de Cercul Polar). Am mai reuşit a doua ascensiune a unui vârf de 3.256 de metri, urcat şi coborât pe schiuri.

 

Pe site-ul dumneavoastră aţi etalat o fotografie interesantă. Ţineţi o puşcă în mână iar în urma comentariilor am dedus că era vorba despre o pregătire pentru..."vânătoarea de urşi polari". Aţi întâlnit vreunul?

Ştiam de la început că ursul polar va fi unul din pericolele majore ale Groenlandei. Din acest motiv am avut cu noi o puşcă şi rachete luminoase speciale care l-ar fi putut speria puţin. Încă din avion am putut vedea urme de urs pe zăpadă. Apoi, chiar gheţarul pe care am stabilit tabăra de bază a expediţiei era traversat longitudinal de o urmă impunătoare de urs polar, unul din cele mai feroce animale din lume. Era o singură urmă într-un singur sens şi din fericire aşa a rămas până la final.

În deplasările pe care le-am făcut pentru recunoaştere şi aclimatizare, luam puşca cu noi. Nu înainte de a face mai multe exerciţii în tabăra de bază, la o ţintă improvizată. Trebuie menţionat că arma este obligatorie într-o astfel de expediţie, tocmai fiindcă e vorba de un pericol. Din statistici reiese că doar 10% din întâlnirile om - urs polar s-au soldat cu atacuri dar nu poţi şti niciodată în care procente te încadrezi.

Mai mult decât atât, chiar şi un cort rupt ne-ar fi pus mari probleme "existenţiale" fiind totuşi izolaţi pe un gheţar, în cea mai mare insulă a lumii. Am zburat o oră şi jumătate până aici cu un mic avion Twin Otter, echipat cu tren de aterizare pe schiuri şi am delocat de la o bază aeriană de pe coasta de est, Constable Point, administrată de Danemarca. 

În ultima zi a expediţiei, înainte de a reveni Twin Otterul pentru a ne transborda în lumea civilizată, au venit în tabăra de bază doi pescăruşi frumoşi, albi. Au fost singurele vieţuitoare întâlnite în cursul şederii noastre în Munţii Watkins.

Cum este să priveşti totul de la înălţime? Ce sentiment vă încearcă atunci când ştiţi că aţi mai marcat un punct important din geografia mondială?

Pentru un alpinist, priveliştea de pe vârf reprezintă bucuria supremă, un obiectiv sau chiar un vis atins. În Himalaya, în "marea de munţi" vizibilă din creşte puteai recunoaşte vârfurile celebre şi vederea oferită îţi era oarecum familiară. Ştiai cam la ce să te aştepţi. În Groenlanda a fost ceva cu totul nou. Munţi incredibil de spectaculoşi, pereţi de stâncă şi gheaţa de peste 1.000 de metri, peisaj măreţ şi undeva în zare o masă compactă albă, celebra calotă de gheaţă a Groenlandei. Cât priveşti cu ochii doar zăpadă, gheaţă şi stâncă. Nici un cătun sau măcar un fir de iarbă.

În această imensitate, undeva la 10 kilometri sub vârf erau doar cele şase corturi fragile din tabăra de bază. Între ele şi noi, o urmă continuă în zăpadă, de schiuri şi bocanci. Toate celelalte urme din zonă erau de urs polar. Am reuşit pe vârfurile urcate să facem fotografiile de rigoare şi chiar să filmez.

Totul însă cu mare dificultate datorită temperaturilor scăzute, sub minus 20 de grade, chiar şi în zilele senine. În câteva rânduri, temperatura a coborât sub minus 35 de grade, cădere amplificată de vânt sau de absenţă razelor solare directe. Camerele digitale şi-au atins limita cu mult înaintea noastră, lucru deosebit de frustrant.

 

Cine a stat în spatele acestei formidabile expediţii?

Expediţia a fost organizată în colaborare cu o companie britanică specializată, lider fiind Paul Walker. Acesta cunoaşte ca nimeni altul zona Watkins din Groenlanda şi deţine statisticile complete ale primelor ascensiuni, precum şi situaţia potenţialului alpinistic actual. Mai mult decât atât, dificultatea accesului în munţii Watkins a fost rezolvată tot de Paul, prin închirierea celebrului Twin Otter, capabil de aterizări sau decolări glaciare. Avionul a fost pus la dispoziţie de o companie islandeză. Echipa finală a inclus şase britanici, doi neo-zeelandezi, un italian, un ecuadorian şi un român.

Ascensiunile din munţii Watkins reprezintă doar prima etapă a unui proiect mai complex ce include şi o traversare integrală de la est la vest a Groenlandei, în echipă românească. Traseul propus are circa 600 de kilometru. Voi merge pe schiuri, cu sănii de 100 de kilograme trase de alpinişti, complet independent, fără sprijin exterior pe parcurs. Traversarea va fi şi mai complexă din punct de vedere logistic decât etapa ascensiunilor din iunie şi va fi organizată integral de Clubul Montan Român Piatra Neamţ.

Un asemenea proiect presupune un efort financiar şi logistic consistent, comparabil poate doar cu o mare expediţie antarctică, gen traversarea de la ţărm la Polul Sud sau traversarea completă ţărm - Pol - ţărmul opus. Necesarul financiar total este încă neacoperit, iar criza actuală ne pune piedici mai mari decât obstacolele Groenlandei.

Avem însă onoarea şi plăcerea de a fi sprijiniţi de câteva companii care au crezut în visul nostru, au pornit la drum alături de noi şi cărora le mulţumim: BAUMIX, MOLDOCOR şi -ca în majoritatea marilor mele expediţii - RIFIL. Echipamentul tehnic a fost furnizat de VAUDE Germania, GARMONT Italia, ROSSIGNOL România. Zilele acestea vom semna un parteneriat şi cu consiliul local Piatra Neamţ care, sperăm, alături de alte contracte dorite şi necesare, să contribuie la materializarea etapei din toamnă şi la finalizarea cu succes a întregului proiect.

 

Bine aţi venit! Vă transmit această urare din partea întregului colectiv al Jurnalului Naţional şi vă adresez o ultimă întrebare: cum simţiţi trecerea din vârf la baza terestră?

Vă mulţumesc! Întoarcerea din tărâmul izolat şi îngheţat al Groenlandei a fost ca o revenire din spaţiu. Din lumea sălbatică, pură, minerală, în lumea aşa zis civilizată. Emoţiile au fost maxime. Mai ales la decolarea Twin Otterului care a fost îngreunată de toate poverile noastre, de toate echipamentele şi resturile menajere ce au fost transportate înapoi în Europa.

Totul s-a terminat însă cu bine, chiar foarte bine dacă privim la bilanţ: o premieră mondială (vf. Petra Peak, 3.300 metri) şi patru premiere româneşti (cele mai înalte trei piscuri din Groenlanda/Arctica şi a doua ascensiune a unui alt vârf, Cappucino, de 3.256 metri).

Citeşte mai multe despre:   special,   varf,   groenlandei

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 3180


Mai multe titluri din categorie

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...
Serviciul de email marketing furnizat de