Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dan Voiculescu a acordat un interviu Jurnalului Naţional. După o campanie electorală pe care o consideră "indecentă", politicianul îşi fixează noi puncte de reper, doreşte să se plaseze acolo unde poate fi cât mai eficient în sprijinul oamenilor care au ales ca formă de protest... tăcerea.
· Jurnalul Naţional: Înainte de toate, aş vrea să ştiu de ce sunteţi "rar" la vorbă cu Jurnalul Naţional?
Dan Voiculescu: Aşa este, în ultimii cinci ani nu am dat un interviu, iar în 17 ani de existenţă ai Jurnalului au fost doar trei. Ultimul fiind acordat, dacă-mi aduc bine aminte, în... secolul trecut.
· E puţin! Cu alte publicaţii nu aţi avut reţineri.
Ei (zâmbeşte), putem recupera... Poate ar trebui să public o analiză săptămânală, pentru că am ce spune. De ce nu o fac - e o bună întrebare.
· Tocmai pentru că sunteţi scump la vorbă, mă bucur să vă revăd. Parcă aţi lipsit o vreme de pe scena politică...
Mai degrabă de pe scena publică, pentru că politic am fost activ. În primul rând în Senat, unde sunt în proceduri parlamentare proiecte de lege necesare: de la declararea de utilitate publică a Parcului Tineretului - care altfel ar ieşi din circuitul public, fiind retrocedat de instanţe - la compensarea TVA, astfel încât statul să nu mai producă blocaje în economie, uitând să restituie TVA. Sau de la o lege menită să asigure asistenţă la domiciliu pentru persoanele vârstnice, care nu se mai pot îngriji singure, până la neimpozitarea microîntreprinderilor în primii trei ani de la înfiinţare. Am lucrat şi în cadrul Alianţei PSD+PC, mai ales în zona de viziune macroeconomică şi de identificare a soluţiilor anticriză - acesta fiind domeniul care mi se pare cel mai important în actualul context. Dar, de acord, am încercat să fac toate aceste lucruri oarecum rezervat, fără o prezenţă mediatică sau electorală puternică.
· Totuşi, nu sunteţi o persoană timidă. Dimpotrivă. Atunci de unde vine "rezerva"?
Pentru că România ultimelor cinci luni a fost extrem de "strâmbă" şi de indecentă din punct de vedere electoral. Ştiam asta încă din vară - după cum ştiam că voi deveni o ţintă politică predilectă pentru Traian Băsescu, care trebuia să contrabalanseze cumva forţa editorială a Antenei 1 şi Antenei 3.
Şi mi-am propus să evit împroşcarea cvasigenerală. Să ies cu conştiinţa curată dintr-un an electoral foarte murdar. Am evitat să intru într-un joc al declaraţiilor cu actualul preşedinte, deşi cred că acesta m-a pomenit de vreo 100 de ori în câteva săptămâni. Am răspuns numai la acuzaţii punctuale, cum a fost fantezia cu "minele de sare", care mă interesează în egală măsură cu craterele de pe Lună.
· Aţi mai vorbit şi de o vizită a preşedintelui Băsescu. Ceva legat de o căciulă-n mână...
Da, dar nu uitaţi că am vorbit despre asta la câteva săptămâni după ce Traian Băsescu exasperase pe toată lumea vorbind de Guvernul făcut de Opoziţie la Grivco, cu mine în capul mesei. O săptămână, două, trei - după care am spus "stop, e suficient, tu ai făcut exact acelaşi lucru în urmă cu cinci ani". Şi de venitul cu căciula-n mână, după voturi, n-am vorbit eu, ci chiar Traian Băsescu.
· Vin mai la zi, cu o temă de interes imediat. Ştiu că în Partidul Conservator se vorbeşte despre un nou preşedinte.
E o discuţie în care nu mă implic, pentru moment. Colegii mei vor avea în curând un Consiliu Naţional, probabil vor adopta nişte decizii privind viitorul Partidului Conservator. Aştept să văd aceste decizii şi ulterior o să-mi spun punctul de vedere.
· Cum vă raportaţi la noul Guvern? Îi acordaţi credit?
Mi-aş dori să o fac, pentru că e un an foarte greu pentru România. Dar nu reuşesc să văd o minimă gândire strategică, mai ales în zona economică. Doar împrumuri externe şi interne, majorări de taxe şi plimbarea pripită a banilor de ici-colo, în funcţie de găurile ce apar în buget. Asta nu e strategie - strategia ia în calcul zone prioritare de creştere. Să se împrumute şi să crească taxele ar putea şi un elev de liceu economic, la limită. Ca să nu mai vorbim despre risipa de bani publici meniţi să stingă setea de căpătuială a unora. În bugetul pe acest an, de pildă, cheltuielile pentru întreţinerea drumurilor se apropie de cele pentru dezvoltarea lor. Înţelegeţi bine ce înseamnă asta...
· Vorbiţi de gândire strategică în economie. Ce presupune asta?
Existenţa unor principii ferme, pe care nu le schimbi de la o lună la alta şi care îţi ordonează coerent politicile publice. Eu, de pildă, cred cu tărie în ideea că trebuie să avem cât mai mulţi români care devin propriii lor stăpâni. Avem un număr extrem de mare de persoane asistate, care depind de stat - oameni admirabili, de altfel, care şi-au făcut datoria faţă de România într-o perioadă istorică, când iniţiativa privată era interzisă. Dar pentru trei sau patru persoane asistate există o singură persoană activă - şi dacă vom perpetua acest raport, sistemul va ceda. Iată de ce, pe termen mediu şi lung, strategic, trebuie să-i încurajăm şi să-i sprijinim pe cei capabili să creeze valoare, să-şi asume riscuri, să fie motoare active în economie. Tu, stat român, dacă ai un tânăr sau un fost bugetar care se decide să rişte în afaceri, să pună pe picioare o mică firmă, lasă-l să crească, oferă-i doi-trei ani facilităţi, nu sări imediat pe el cu taxe şi impozite. Stimulându-l la început, vei avea în curând un contribuabil serios, puternic, care absoarbe forţă de muncă din economie. Şi care reprezintă capitalul românesc! Pe când, dacă îl sufoci imediat după înfiinţare şi te bucuri la suta lui de lei abia strânsă, vei avea, din nou, un asistat. În statele dezvoltate şi prospere, IMM-urile hrănesc economia, îi oferă dinamism, pentru că implică aproape fiecare persoană activă în logica economiei de piaţă. Şi mai e ceva: fiscalitatea nu trebuie pusă în slujba susţinerii statului, ci a dezvoltării economiei şi societăţii.
· Un astfel de mesaj nu poate fi impus decât având în spate o forţă politică. Şi mă-ntorc cumva la prima întrebare, pentru că o vreme aţi dat impresia că cochetaţi cu retragerea: aveţi proiecte politice de viitor? Care?
N-aş spune că am cochetat cu retragerea. Ci că am căutat mereu să găsesc ipostaza din care să fiu cu adevărat eficient. Nu-mi place să ocup poziţii de dragul poziţiei, iar la sfârşitul zilei să observ că n-am realizat nimic. Dacă se întâmplă asta, renunţ şi caut o altă cale, mai bună. N-am reuşit în mandatul trecut să trec prin Parlament legi importante, precum neimpozitarea profitului reinvestit - prezentat acum de Guvern ca o descoperire magică - şi, în consecinţă, mi-am dat demisia din Senat. Dacă am simţit că viaţa internă de partid are nevoie de oameni cu "normă întreagă", m-am implicat mai rar în zona executivă din PC. Dar toate astea, repet, în scopul de a găsi o poziţionare cât mai eficientă.
"Nu-i sănătos pentru o societate să tacă cei mai buni şi să conducă cei mai gălăgioşi"
· Şi? Aţi găsit-o?
În linii mari, cred că da. Senzaţia mea e că sunt mai util şi mai productiv fiind pur şi simplu eu, Dan Voiculescu.
O mică "instituţie" autonomă, cum mi-a spus un cunoscut ziarist. Şi implicându-mă punctual în viaţa unor organizaţii atunci când e nevoie cu adevărat. Are Fundaţia Dan Voiculescu Pentru Dezvoltarea României un proiect solid prin care descoperă vocaţii speciale la vârste fragede? OK, perfect, poate conta pe mine, voi fi acolo cât e nevoie. Are un proiect de finanţare de afaceri? Excelent, îl voi susţine. Ştie Partidul Conservator să sprijine concret iniţiativa antreprenorială a tinerilor? Din nou perfect, va avea suportul meu. Şi aşa mai departe. Puţină lume ştie, de pildă, că am sprijinit o fundaţie - FACIAS -, menită să-i ajute pe cetăţeni în lupta cu abuzurile statului. Şi că această fundaţie a câştigat deja procese cu instituţii oficiale - unul chiar cu Guvernul - şi că a oferit consultanţă gratuită pentru mii de persoane ale căror drepturi sunt încălcate. Din nou, deci, o organizaţie care vine cu ceva concret şi care poate conta pe mine. Pentru că vreme de pierdut în zadar la prezidii şi tăiat de panglici nu mai vreau să am. Îmi ajung fie şi responsabilităţile de senator al celor din zona Berceni - Eroii Revoluţiei, unde încerc să-mi fac treaba pentru care am fost votat, deşi, firesc, oamenii au încă nevoie de lucruri foarte concrete: un gard, un semafor, un loc de parcare - lucruri de care au fost privaţi în ultimii zeci de ani.
· Să ne întoarcem la proiectele de viitor. V-am întrerupt...
Şi era partea cea mai interesantă! (râde) Pentru că am astfel de proiecte. Am înţeles în ultimele săptămâni, de pildă, că există în România o categorie amplă, poate majoritară, de oameni care au ales tăcerea. Fie ca formă de protest, fie din oboseală sau descurajare. Sunt oameni care nu mai văd un viitor pentru ei sau pentru copiii lor. Sunt oameni care aproape s-au resemnat când văd că nonvalorile ocupă cele mai importante poziţii. Oameni care sunt pe cale să accepte că România nu mai are nici o şansă. Această Românie tăcută mă preocupă, pentru că simt că e compusă din oameni de valoare, din oameni de cea mai bună calitate. Pe care îi pierdem în fiecare zi. Şi nu e sănătos pentru destinul nostru să tacă cei buni şi să conducă cei gălăgioşi. Vreau să aflu cum putem scoate din amorţeală, din descurajare aceşti oameni. Vreau să mă întâlnesc cu ei, să găsim împreună cele mai bune moduri de acţiune.
· Dar se mai poate? Nu-i prea târziu?
Există un "paradox românesc", care-i aproape un fenomen ştiinţific. Românii se mobilizează nu când le e greu, nu când le e foarte greu, ci abia atunci când pare prea târziu...
Citește pe Antena3.ro
