Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În septembrie, o fotografie cu trupul neînsufleţit al băieţelului sirian Aylan Kurdi în vârstă de trei ani descoperit pe o plajă din Turcia a schimbat modul în care europenii priveau refugiaţii care soseau la graniţele lor. Atunci, un simţ al datoriei umanitare a luat locul ostilităţii, scrie dr. Anne Hammerstad, expert în politică umanitară, strămutare şi conflict, într-un comentariu publicat vineri de Reuters.
Acum, o altă fotografie riscă să schimbe tonul: cea a unui paşaport uzat (şi posibil fals) sirian. Eliberat pe numele lui 'Ahmad Al-Mohammad', documentul a fost înregistrat la începutul lunii octombrie la un centru de primire a refugiaţilor de pe insula grecească Leros, situată la circa 70 de kilometri de Bodrum, în Turcia, unde a fost găsit corpul lui Aylan. Paşaportul a fost apoi înregistrat în Serbia, unde persoana care îl avea asupra sa a depus o solicitare de azil. Paşaportul a fost în cele din urmă recuperat de lângă cadavrul unuia dintre atacatorii sinucigaşi responsabili pentru uciderea a 129 de persoane vinerea trecută la Paris.
Mulţi politicieni ostili migranţilor şi comentatori din Europa s-au folosit imediat de chestiunea paşaportului. Unele guverne din Europa de Est au lăsat să se înţeleagă că s-ar putea retrage din acordul UE privind relocarea refugiaţilor sirieni, în timp ce Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional din Franţa, a cerut 'oprirea imediată' a imigraţiei.
Surprinzător, atacul cel mai virulent asupra refugiaţilor, şi anume că ar fi terorişti, nu a venit din partea partidelor de extremă dreapta din Europa, ci din partea unor proeminenţi politicieni republicani din Statele Unite. Mai mulţi guvernatori republicani şi candidaţi la preşedinţie au cerut stoparea reinstalării refugiaţilor sirieni în Statele Unite, în numele securităţii naţionale. Pentru preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Paul Ryan, faptul că majoritatea refugiaţilor sirieni sunt 'bărbaţi singuri, nu femei şi copii' pare o dovadă suficientă că aceştia nu reprezintă ceva bun.
Între timp, investigaţiile au arătat că cel puţin patru din cei şapte atacatori ucişi în Paris erau cetăţeni francezi, având legături puternice cu Belgia. Doi sunt încă neidentificaţi, în timp ce naţionalitatea atacatorului sinucigaş lângă care a fost găsit paşaportul sirian rămâne necunoscută. El poate fi sirian, însă la fel de bine poate fi unul dintre miile de luptători străini - printre care cetăţeni francezi şi belgieni - care au plecat în Siria să se alăture Statului Islamic.
Unii vor susţine că nu are nicio importanţă dacă paşaportul este fals şi, ceea ce contează cel mai mult, este faptul că un terorist a folosit probabil aşa-numitul 'traseu al migranţilor' pentru a intra pe teritoriul UE. Prin urmare, existenţa acestui traseu - şi oamenii care îl urmează - reprezintă o ameninţare la adresa securităţii europene. Însă, acest argument ignoră faptul că alţi atacatori din Paris au reuşit să ajungă din Europa în Siria şi înapoi fără a se înregistra ca refugiaţi.
Într-adevăr, traseul migranţilor nu are niciun sens pentru cineva care vrea să facă rău. În afară de pericolele fizice ale traversării Mării Egee într-o barcă, un potenţial terorist ar risca să fie prins la multele puncte de trecere a frontierei pe drumul prin Europa.
De ce, atunci, cu o astfel de dovadă neconvingătoare şi argumente slabe, paşaportul sirian găsit la Stade de France a provocat o reacţie violentă împotriva refugiaţilor? Istoria recentă ne poate oferi răspunsul.
În urmă cu 14 ani, ca răspuns la atacurile teroriste de la 11 septembrie din SUA, ministrul de interne britanic de la acea vreme, David Blunkett, a declarat în Camera Comunelor: 'Avem dreptul să spunem că, dacă oamenii încearcă să abuzeze de drepturile în materie de azil pentru a se putea ascunde în această ţară şi organiza acte teroriste, trebuie să luăm măsuri în această privinţă'.
Atunci, temerile au abundat în legătură cu un număr "de necontrolat" de sosiri care ameninţă securitatea economică şi identitatea culturală. Atentatele de la 11 septembrie au funcţionat în acest sens ca un factor facilitator: prin etichetarea solicitanţilor de azil ca potenţiale ameninţări teroriste, politicienii au putut adopta măsuri draconice pentru a-i împiedica şi reţine - măsuri pe care, în mod normal, societăţile democratice ar trebuie să le evite, cu excepţia cazului în care sunt justificate în numele securităţii naţionale.
Astăzi asistăm la o reacţie similară. Teama de terorism se suprapune peste alte temeri şi prejudecăţi: temeri că migranţii economici ocupă locuri de muncă şi pun presiune asupra programelor de ajutor social; temeri legate de refugiaţii musulmani care subminează cultura şi identitatea europeană. Însă, din moment ce aceste alte temeri sunt tulburi şi vagi, şi trebuie să concureze cu sentimentul puternic de datorie umană al europenilor de a le oferi un adăpost refugiaţilor, paşaportul sirian fals este o mană cerească pentru cei care doresc să oprească afluxul de refugiaţi sirieni. Cine se poate pune cu securitatea naţională? Cine ar îndrăzni să garanteze că niciun refugiat, vreodată, nu va comite un atentat terorist?
Pedepsirea colectivă a refugiaţilor sirieni pentru crimele teroriştilor ar fi exact în interesul Statului Islamic, al cărui obiectiv declarat este acela de a crea o animozitate de tip 'noi versus ei' între occidentali şi musulmani, şi ar pregăti terenul pentru ca tineri europeni nemulţumiţi având rădăcini arabe să poată fi radicalizaţi.
În schimb, dacă dorim să învăţăm atât din istorie, cât şi din atacurile de la Paris, ar trebui să ne concentrăm eforturile pe eficientizarea şi creşterea cotelor pentru relocarea refugiaţilor sirieni. Aceasta ar contribui la stabilizarea vecinilor Siriei, care se află sub povara afluxului mare de refugiaţi. În plus, s-ar reduce condiţiile haotice ale traseului urmat de migranţi prin Europa, care nu este în beneficiul nimănui în afară de grupurile de criminalitate organizată şi ofiţerii de poliţie corupţi.
Ajutorarea refugiaţilor este o datorie umanitară. Şi, a face un bine, este de asemenea în interesul securităţii Europei, notează autorul articolului. AGERPRES
