AVERTISMENT: A venit vremea să luăm în seamă ameninţarea catastrofelor naturale

Nimeni nu este la adăpost, până şi ultratehnologizata Japonie a fost îngenunchiată
Catastrofele naturale au devenit mai frecvente şi mai distrugătoare, iar numărul persoanelor vulnerabile a crescut şi el (între 50.000 şi 60.000 de persoane în plus sunt afectate în fiecare deceniu, din 1970 încoace). Cel puţin jumătate dintre victimele acestor catastrofe sunt copii. Iar lucrurile nu se vor îmbunătăţi, dată fiind încălziarea climatică. Este, deci, important să reacţionăm pentru a limita înmulţirea dezastrelor, comentează 7sur7.be.

Consecinţe incalculabile
Schimbările climatice, despăduririle şi deşertificarea terenurilor arabile sunt doar câteva dintre fenomenele care joacă un rol în amplificarea fenomenelor naturale de care se fac responsabili chiar oamenii. Aceste catastrofe naturale au uneori un impact pe care nu-l putem bănui. În Sri Lanka, de exemplu, valul tsunami a deplasat sute de mine antipersonal care vizau rebelii din mişcarea Tigrilor Tamili. Odată deplasate, aceste mine au devenit un adevărat flagel pentru populaţia locală, în special pentru copii.

Un alt element de luat în calcul: suprapopularea. Când valul tsunami s-a abătut asupra coastelor din 14 ţări, 230.000 de vieţi au fost spulberate. În alte vremuri, numărul n-ar fi fost la fel de mare, pentru că şi creşterea demografică face ca în caz de catastrofă naturală să fie în pericol.

Estimări UNICEF
UNICEF estimează că 756 de milioane de copii trăiesc în primele zece ţări în funcţie de vulnerabilitatea la schimbările climatice, iar în următorii 10 ani, 175 de milioane de copii vor fi afectaţi anual de dezastrele legate de climat.

Totuşi, este posibilă prevenirea acestor catastrofe sau în orice caz să diminuăm impactul lor, când este vorba despre uragane, erupţii vulcanice, inundaţii, tsunami. Suntem în măsură să luăm deciziile necesare pentru a le diminua efectul.
În 2009, guvernele lumii s-au angajat să furnizeze 100 de miliarde de dolari anual până în 2020 pentru a lupta contra schimbării climatice şi pentru a preveni catastrofele cauzate de schimbările climatice. Pentru că zilnic, fiecare la nivelul nostru, agravăm poluarea aerului, apei, iar alegerile noastre au un impact chiar dincolo de mediul nostru apropiat, dar influenţează viaţa a milioane de alte persoane, uneori la mii de kilometri distanţă de noi.

Lecţia japoneză
Liderii politici şi asociaţiile umanitare din lumea întreagă s-au reunit zilele trecute în nord-estul Japoniei pentru a trage învăţăminte din seismul urmat de valul tsunami care au devastat această regiune în martie 2011. "Numeroase ţări în curs de dezvoltare creează azi infrastructuri, fără să-şi facă griji pentru prevenirea catastrofelor naturale”, a explicat Kazushige Taniguchi, reprezentant al Băncii Mondiale în Japonia. "Vreau să împărtăşesc cu lumea întreagă învăţămintele pe care le-am tras din această catastrofă”, a declarat la rândul său ministrul japonez al Reconstrucţiei, Tatsuo Hirano.

Chiar şi o ţară atât de pregătită precum Japonia nu se află la adăpost, a adăugat el, estimând că termenul de "absolut” nu există în materie de prevenţie. Proba? Sistemul de alertă pentru tsunami a dat greş anul trecut, după ce a mers bine ani de-a rândul: el a prevăzut un tsunami de 3 metri înălţime, iar acesta a atins şi 20 de metri în unele locuri. Trebuie, deci, să învăţăm să reacţionăm la o situaţie mai rea decât cea pe care o aşteptam.

Sinistraţi
Sendai este capitala Prefecturii Miyagi, cea mai afectată de seismul cu magnitudinea 9 şi de valul gigantic tsunami care au devastat nord-estul ţării la 11 martie 2011, ucigând 18.684 persoane. Un accident nuclear a avut loc imediat după aceea în Prefectura vecină Fukushima. La 17 luni după catastrofă, 329.000 de persoane trăiesc încă în locuinţe provizorii, din prefabricate. "Suntem departe de reconstrucţie aici”, comentează o femeie în vârstă de 58 de ani, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, de teamă că va avea neplăceri cu autorităţile municipale, notează un reporter al agenţiei France Presse. O prietenă de-ale ei, şi ea în vârstă de 60 de ani, mărturiseşte că încă plânge nopţile, pe ascuns. Casa sa a dispărut, ea şi soţul ei sunt sufocaţi financiar de creditele făcute de copiii lor. "În aparenţă, cei care au supravieţuit par că sunt bine, dar în sinea lor sunt cu toţii trişti şi îngrijoraţi în legătură cu viitorul”, spune ea.

Studiul Băncii Mondiale
Săptămâna trecută, Japonia şi Banca Mondială au dat publicităţii un studiu vizând tragerea de învăţăminte din această încercare teribilă. Printre cele 32 de lecţii evocate, autorii sugerează distribuirea de hărţi ale principalelor zone de risc şi punea în funcţiune a unor sisteme de alertă precoce în caz de dezastru iminent.
Ei sfătuiesc să fie acordată atenţie şi lanţurilor de aprovizionare, a căror scurtcircuitare în Japonia, după dezastru, a blocat o parte din producţia mondială de automobile timp de mai multe săptămâni.

Studiul subliniază de asemenea utilitatea reţelelor sociale de pe Internet pentru sprijinirea operaţiunilor de căutare, salvare şi colectare de fonduri şi importanţa construirii rapide de locuinţe temporare şi a menţinerii fostelor venituri ale sinistraţilor, cel puţin într-o primă fază. Recomandările au fost date publicităţii pe site-ul Băncii Mondiale, la adresa: wbi.worldbank.org/wbi/megadisasters#