Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cornelius Gurlitt, posesorul renumitei “comori naziste” decedat în mai, şi-a lăsat moştenire colecţia de opere de artă adunate de tatăl său, un renumit negustor de artă din perioada nazistă, Muzeului de Artă din Berna, Elveţia. Muzeul, însă, nu a spus nici până acum dacă acceptă “cadoul otrăvit”, căci se teme că va avea de tras din cauza operelor care fac parte din colecţie şi asupra cărora planează suspiciunea că ar fi fost spoliate de la proprietarii lor, evrei. Lovitura de teatru, însă. Doi membri ai familiei lui Gurlitt se opun predării moştenirii muzeului elveţian, revendicând-o. Este vorba despre verii lui Cornelius, Dietrich, în vârstă de 95 de ani, şi Uta, de 86 de ani.
Argumente medicale
Ambii sunt moştenitori legali, dar nu au drept la colecţie, potrivit ultimei dorinţe exprimate de Cornelius înainte de deces, scrie cotidianul elveţian La Tribune de Geneve. Uta Werner este cea care a lansat bătălia, pentru că vărul sau nu era în deplinătatea facultăţilor în momentul redactării testamentului, adaugă şi Tages-Anzeiger.
Verişoara lui Cornelius se bazează pe concluziile trase de Helmut Hausner, expert în psihiatrie şi jurist, care este de părere că fiul lui Hildebrand Gurlitt, negustorul de artă preferat al regimului nazist, şi cel care a reuşit să adune peste 1.500 de tablouri semnate de mari maeştri ai lumii, precum Picasso, Chagall, Matisse, Renoir etc, suferea de “demenţă uşoară, de tulburări de personalitate schizoide şi delirante”.
Expertul a scos la iveală o scrisoare din partea mamei lui Cornelius, care îşi exprima îngrijorarea în legătură cu mania persecuţiei de care suferea fiul său. Cornelius ar fi fost convins că era ţinţa unei “reţele naţional-socialiste care dorea să pună mâna pe operele sale”. Ceea ce l-ar fi împins spre a alege Berna pentru a-şi pune operele de artă la adăpost.
Procedură complicată şi îndelungată
Expertiza de 48 de pagini a fost trimisă deja instanţei pentru succesiuni de la Munchen, care urmează să decidă dacă există posibilitatea contestării testamentului. Procedura nu este limitată în timp, iar verişorii, sau mai degrabă descendenţii lor, ar putea să fie nevoiţi să se lupte ani buni până să-şi vadă luate în calcul pretenţiile.
Iniţial, Uta Werner a acceptat testamentul, pentru ca ulterior să revină asupra deciziei sale, ca urmare a sentimentului de satisfacţie exprimat în Germania când s-a aflat că, potrivit testamentului, colecţia va pleca la Berna. Ea vrea să dovedească faptul că familia sa se poate ocupa de moştenire, pentru a stabili dacă operele spoliate fac sau nu parte din aceasta.
Disputa juridică s-ar putea eterniza, cred specialiştii, dar Wolfgang Seybold, avocatul Utei Werner, vrea mai întâi să stea de vorbă cu Muzeul de Artă din Berna. Acesta dispune, la rândul său, de o altă expertiză, realizată de un neurolog care l-a tratat pe Cornelius Gurlitt cu puţin timp înaintea decesului acestuia. Şi care a stabilit că octogenarul german era în toate facultăţile mintale.
Muzeul din Berna ar trebui ca pâna la 26 noiembrie să spună dacă acceptă sau nu colecţia de opere de artă lăsată moştenire de Gurlitt. Muzeul se află în faţa unei alegeri dificile. Să accepte colecţia de artă spoliată de nazişti şi care i-a fost lăsată moştenire şi care fusese confiscată de autorităţile germane, ca urmare a descoperirii sale absolut întâmplătoare, în toamna lui 2012? Şi, dacă o face, şi se trezeşte cu o avalanşă de solicitări de restituire?
De fapt, numărul operelor de artă descoperite în apartamentul dintr-un bloc din oraşul Munchen, din Germania, dar şi în căsuţa pe care o deţinea în oraşul austriac Salzburg, nu a fost confirmat niciodată oficial, observă publicaţia franceză Le Nouvel Observateur. Ar fi între 1.240 şi 1.650. Nu se ştie nici dacă ramele goale găsite dosite la el în casă au conţinut alte tablouri, pe care acesta le-ar fi vândut de-a lungul anilor, cu complicitatea pieţei de artă.
Citește pe Antena3.ro
