Muzeul din Berna a acceptat “comoara nazistă”

Cea mai controversată colecţie de artă din lume a fost lăsată moştenire muzeului de către Cornelius Gurlitt, un octogenar german care a dosit-o de la război până în 2012
Colecţia de artă cea mai neaşteptată, şi cea mai controversată din istoria recentă, botezată de presă “comoara nazistă”, va găsi găzduire în Elveţia. Preşedintele Kunstmuseum din Berna, Christoph Schaublin, a semnat, luni, la Berlin convenţia prin care acceptă moştenirea lăsată de colecţionarul german Cornelius Gurlitt, care a decedat în mai anul acesta. Muzeul, conştient de importanţa şi complicaţiile acestei moşteniri, a solicitat, la moartea octogenarului german, să beneficieze de şase luni de reflecţie până decide dacă acceptă sau nu “cadoul otrăvit”.

Convenţie
Textul convenţiei a fost parafat de ministrul german al Culturii, Monika Grutters, şi de ministrul bavarez al Justiţiei, Winfried Bausback. “Prin această convenţie, Statul federal şi Landul Bavaria îşi asumă responsabilitatea istorică faţă de tratarea nedreptăţilor comise de regimul naţional-socialist la adresa proprietarilor operelor de artă din succesiunea Gurlitt, care au fost furate de nazişti”, explică cei trei semnatari într-un comunicat. “Kunstmuseum din Berna îşi asumă şi el responsabilitatea care îi revine prin acceptarea moştenirii de la Cornelius Gurlitt”, se mai arată în comunicat.

Termenii acordului
Cele trei părţi au dat asigurări că vor să respecte litera şi spiritul Acordurilor de la Washington, semnate în 1998 de 43 de ţări, printre care Germania şi Elveţia. Semnatarii acestei convenţii acceptă să susţină restituirile către proprietarii victime ale nazismului sau către descendenţii lor, chiar după expirarea termenelor de prescripţie, şi chiar dacă vânzarea a fost legală din punctul de vedere al legilor naziste, care, unele dintre ele, sunt încă neabrogate, în special cele referitoare la artă. “Operele de artă furate şi cele care sunt suspectate că ar fi fost furate vor rămâne în Germania”, a declarat Christoph Schaublin. Istoricii de artă care s-au ocupat de comoară de la descoperirea acesteia până în prezent estimează că 499 dintre tablourile din colecţie sunt de origine dubioasă, iar 480 sunt opere catalogate drept “artă degenerată”, retrase din muzeele germane pentru că nu erau conforme cu ideologia nazistă şi revândute la preţuri de nimic, pentru a umple vistieria celui de-al Treilea Reich. Pentru aceste opere, Republica Federală Germană va asigura cheltuielile legate de identificarea eventualilor proprietari şi de restituirea lor. Muzeul din Berna nu îşi asumă responsabilitatea decât pentru operele pe care le acceptă în colecţiile sale.

Solicitantul-surpriză
Restul colecţiei, adică jumătate dintre totalul de peste 1.600 de tablouri şi desene pe care le poseda Gurlitt la Munchen şi Salzburg în proprietăţile sale, va putea ajunge în Elveţia rapid. Plângerea depusă de o verişoară de-ale lui Cornelius Gurlitt, Uta Werner, în vârstă de 86 de ani, dezmoştenită prin testamentul lăsat de octogenarul german, nu va schimba nimic din acest aranjament. Plângerea se bazează pe un certificat psihiatric care pune sub semnul întrebării capacitatea bătrânului – care nu avea moştenitori direcţi – de a redacta un testament în deplină cunoştinţă în ultimele luni de viaţă, din cauza “obsesiilor paranoiace” de care suferea.

Restituiri
Muzeul elveţian şi autorităţile germane respectă, astfel, termenii acordului pe care Gurlitt însuşi l-a încheiat în aprilie 2014 cu statul federal german şi cu Landul Bavaria. Acest acord deschidea uşa către restituirea imediată a tabloului “Femeie şezând”, semnat de Henri Matisse, aparţinând nepoatei colecţionarului de artă Paul Rosenberg, dar şi a tabloului “Călăreţi pe plajă”, semnat de Max Liebermann, care aparţinea colecţionarului David Friedmann, identificate ca a fi fost furate de nazişti de la proprietarii lor.
Decesul colecţionarului, în luna mai, a împiedicat începerea restituirilor, care ar fi trebuit să aibă loc “cât mai rapid posibil”, a explicat Christoph Schaublin. Un al treilea tablou, reprezentând o femeie la pian, semnat Carl Spitzweg, urmează să le fie redat moştenitorului editorului muzical Henri Hinrichsen, asasinat la Auschwitz în 1942.

Secretomanie
Prin acordul încheiat luni la Berlin, cei trei parteneri îşi iau angajamentul de a da dovadă de transparenţă. Acest pas era apreciat drept indispensabil de mulţi observatori, iritaţi de secretul întreţinut până în prezent de autorităţile germane în jurul acestei colecţii fabuloase. Revista germană Focus a dezvăluit acest caz după doi ani şi jumătate de la descoperirea întâmplătoare a “comorii naziste” aflate în posesia octogenarului german. Nici până în prezent nu a fost dată publicităţii o listă integrală a operelor lui Gurlitt. Grupul de lucru instituit de Berlin pentru a stabili originea lucrărilor de artă descoperite a lucrat până în prezent în cea mai mare discreţie.
Acelaşi grup de lucru a decis să prezinte rapid operele de origine dubioasă pe site-ul oficial lostart.de, pentru a le permite eventualilor proprietari sau descendenţi ai acestora să se manifeste. În Germania urmează să fie organizate expoziţii în acest scop.