Octogenarul Gurlitt şi-a făcut site, să-şi apere “comoara nazistă”

Avocaţii lui încearcă să explice publicului că bătrânul nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit
Posesorul celei mai râvnite colecţii de opere de artă din lume, Cornelius Gurlitt (81 de ani), are de duminică propriul său site: gurlitt.info, editat în limbile germană şi engleză. Încă de la lansare, Gurlitt însuşi se adresează cititorilor. “Colectionarul Cornelius Gurlitt a luat cuvântul personal via Internet. Pe o nouă pagină de internet, avocaţii săi actualizează informaţii despre acest caz. Motivul ar fi faptul că avocaţii s-au săturat să fie asaltaţi de presă şi obligaţi să dezmintă fiecare speculaţie apărută pe această temă”, comentează jurnaliştii de la Focus.

Comunicatul lui Gurlitt
“Stimate doamne şi domni, dragi interesaţi de artă, s-au întâmplat foarte multe lucruri în ultimele săptămâni, chiar luni, şi continuă să se întâmple. Eu am vrut doar să trăiesc cu operele mele, în pace şi linişte. Acum doi ani mi-a fost confiscată colecţia, iar din luna noiembrie a anului trecut se discută public foarte mult despre asta. Multe lucruri dintre cele relatate despre mine şi colecţia mea nu sunt adevărate sau nu sunt complet adevărate. De aceea vreau ca avocaţii mei, mandataţi de mine, să lămurească aici anumite informaţii pentru a apăra persoana mea în discuţiile despre mine şi colecţia mea”, semnează Gurlitt cu scris de mână o postare (editată pe computer) datată în 16 februarie 2014.

Clarificări
Într-o postare separată, avocaţii lui Cornelius Gurlitt doresc să clarifice poziţia acestuia faţă de situaţia creată. “Cornelius Gurlitt consideră că este misiunea sa să redobândească şi să protejeze colecţia tatălui său. În acelaşi timp, Cornelius Gurlitt îşi asumă răspunderea istorică. Nu există nici o solicitare juridică de cedare a operelor suspectate a fi parte din arta degenerată sau confiscată în perioada nazistă. În cele mai multe cazuri, Cornelius Gurlitt deţine titluri de proprietate asupra operelor din colecţie”, notează avocaţii lui Gurlitt în comunicat. “Armata” de avocaţi care-l reprezintă pe Gurlitt a apărut brusc, în ultimele săptămâni, relativ la scurt timp după dispariţia fizică din peisaj a lui Gurlitt însuşi, care ar fi fost trimis la tratament într-un loc care nu a fost dezvăluit presei. De altfel, presa nu mai are cunoştinţă despre Gurlitt însuşi, ci tratează doar declaraţii ale unor oficiali germani, ale reprezentanţilor Parchetului din Augsburg care se ocupă de dosarul său, ale avocaţilor săi, ale membrilor echipei însărcinate cu evaluarea celor circa 1.500 de tablouri descoperite în locuinţele lui Gurlitt din oraşul german Munchen şi oraşul austriac Salzburg. Stephan Holzinger, specialist în comunicare de criză, este cel care a luat cuvântul în ultimele zile, aducând detalii despre tablourile găsite în locuinţa lui Gurlitt din Salzburg, devenind purtătorul de cuvânt al octogenarului, iar avocatul munchenez Christoph Edel este cel însărcinat cu asigurarea tutelei lui Gurlitt.

Faptele s-au prescris
“În acelaşi timp, acuzaţiile privind posesia unor astfel de opere de artă s-au prescris de multă vreme, în condiţiile în care codul civil a stabilit o prescriere după 30 de ani a faptelor. Această lege se aplică şi în cazul întregii colecţii a domnului Cornelius Gurlitt. El a fost permanent convins că a moştenit de la tatăl său o colecţie compusă din artă degenerată dobândită din proprietatea statului german din diverse muzee şi colecţii publice. Domnul Gurlitt nu a ştiut că în colecţia sa se află unele cazuri singulare ce pot fi calificate drept artă confiscată. După redobândirea integrală a colecţiei, dacă planează suspiciuni asupra unor opere din colecţie, el este dispus, prin intermediul Oficiului Vamal şi a Procuraturii Augsburg, să permită verificarea provenienţei lor, iar dacă există solicitări întemeiate, legale şi calificate din partea unor urmaşi ai proprietarilor evrei, el susţine găsirea de comun acord a unei soluţii legale şi corecte. Această autoasumare fundamentată moral a domnului Gurlitt se referă doar la puţine opere din colecţia descoperită în apartamentul din cartierul munchenez Schwabing, actualmente aproximativ 3% din totalul de 1.280 de opere confiscate. Cât priveşte colecţia de la Salzburg, nu există nici o suspiciune de artă confiscată, deoarece nici o operă nu se regăseşte pe vreo listă de artă dată dispărută. Pentru colecţia din Salzburg, domnul Gurlitt deţine o arhivă de provenienţă calificată la nivel ştiinţific”, subliniază avocaţii colecţionarului.

Statul german să plătească
“Pentru operele din colecţie catalogate drept artă degenerată există deja solicitări de redobândire din partea anumitor muzee germane de stat. Domnul Cornelius Gurlitt este dispus să verifice valoarea de piaţă şi condiţiile legale ale acestora. Această procedură corespunde adevărului istoric că dr. Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius Gurlitt, a dobândit aceste opere prin mijloace legale în cadrul programului celui de-al Treilea Reich de cumpărare şi schimb a artei degenerate. În condiţiile în care dreptul de proprietate a fost securizat de tatăl său, nu există alternativă decât răscumpărarea operelor de către muzeele germane”, se mai arată în comunicatul postat pe site.

Germania caută soluţii
Zguduită de scandalul descoperirii “comorii naziste”, Germania vrea să se doteze cu o lege care să faciliteze restituirea operelor de artă furate în timpul celui de-al Treilea Reich, pentru a se face dreptate, la circa 70 de ani de la sfârşitul războiului. Acest proiect de lege a fost elaborat după ce s-a anunţat descoperirea celor 1.406 opere de artă la domiciliul lui Gurlitt, în Munchen. Iar scandalul este departe de a se fi stins, pentru că paiele pe foc le reprezintă cele 60 de noi opere descoperite la Salzburg.
Botezat “Lex Gurlitt” de către presa germană, proiectul de lege propune în special abolirea prescrierii de 30 de ani, dincolo de care proprietatea unei opere de artă nu mai poate fi contestată, dacă deţinătorul este considerat a nu fi de bună credinţă, adică dacă acesta cunoştea provenienţa obiectului în momentul achiziţionării sale.”În principiu, acest proiect de lege este un semnal pozitiv. Acesta arată că sunt pe cale să se trezească nişte conştiinţe politice în Germania, după lacunele din trecut. Pentru că Gurlitt a făcut să se mai mişte nişte lucruri”, a declarat Markus Stotzel, avocat al moştenitorilor lui Alfred Flechtheim, evreu german şi mare negustor de artă din secolul al XX-lea.