Un faliment care a băgat Planeta în criză: Lehman Brothers. Prăbuşirea financiară declanşată în 2008, un tsunami cum se întâlneşte doar la 100 de ani

Un faliment care a băgat America în criză, şi, o dată cu ea, întreaga planetă. Prăbuşirea gigantului Lehman Brothers a provocat un adevărat tsunami bancar, iar criza financiară declanşată în 2008 continuă şi azi, afectând întreaga comunitate internaţională.
“Criza financiară declanşată în 2008 a fost o 'furtună' cum se întâlneşte doar odată la 100 de ani, iar nimeni dintre cei implicaţi nu a mai văzut aşa ceva”, a declarat fostul şef al Trezoreriei SUA Hank Paulson, la cinci ani de la falimentul băncii Lehman Brothers.

Decizia lui Bush
La 15 septembrie 2008, preşedintele american de atunci, George W. Bush, a decis să nu salveze banca Lehman Brothers. O lovitură în lumea financiară, şi începutul unei crize fără precedent în istorie. Criza s-a extins rapid din SUA la nivel global şi a determinat cea mai puternică recesiune de după Al Doilea Război Mondial. Era startul celei mai grave crize financiare şi economice după Marea Depresiune din anii 30, pornită şi ea, tot din America.

Miliarde de dolari pierderi
Astăzi, cele mai dezvoltate ţări ale lumii se zbat încă să iasă din dezastrul economic adus de recesiune. Cât despre pierderi, ele sunt de ordinul a mii de miliarde de dolari. În pofida măsurilor ample luate de Guverne şi Bănci Centrale din întreaga lume, investitorii nu şi-au recăpătat nici până acum încrederea în sistemul financiar. Criza bancară s-a transformat rapid într-una economică, mii de afaceri dând faliment, iar milioane de oameni pierzându-şi locurile de muncă. Din cauza crizei au căzut Guverne, iar electoratul din mai multe ţări şi-a îndreptat speranţele către populişti, extremişti şi naţionalişti, apreciază analiştii.

Politicienii români ignorau dezastrul
Nimenu nu bănuia la momentul respectiv că situaţia românilor se va schimba atât de dramatic în urma crizei financiare. Şi nu doar a românilor. Numai că pe atunci omul de rând de la noi, ba chiar şi mai-marii politici se întrebau ce legătură avem noi cu un faliment din America. Atunci, premierul Călin Popescu Tăriceanu ne trimitea în America să cumpărăm case mai ieftine, iar preşedintele Traian Băsescu dădea vina, clasic, pe presă, afirmând că “Apocalipsa” e doar la televiziuni.
Numai că, prin efectul de contagiune, criza a ajuns în toate băncile importante ale lumii, inclusiv la noi. În ciuda afirmaţiei preşedintelui, că “sistemul bancar este solid”.

Efectele crizei
La nici trei luni de la declaraţiile premierului de atunci, creditarea a îngheţat şi românii nu au mai putut să-şi cumpere case nici măcar în Ferentari. Companiile au ramas fără lichidităţi, creşterea economică s-a topit, iar ţara a intrat în recesiune.
La începutul lui 2009, politicienii noştri au înţeles însă că nu mai pot ignora criza. “Aţi găsit vreo afirmaţie de-a mea în care să spun că nu este criză în România?”, întreba preşedintele. “Spun doar că manifestarea crizei în România nu va fi la fel de puternică, aşa cum se manifestă ea în alte ţări”, adăuga el. Numai că 2009 s-a încheiat cu minus 7,1% creştere economică. În 2009 şi 2010, şomajul a crescut, iar salariile din sectorul public au fost tăiate.

Lagarde a ştiut
La 15 septembrie 2008, cînd şi-a declarat falimentul, Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii din lume, avea datorii de aproximativ 630 de miliarde de dolari, aproape cât economia Elveţiei.
Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, actualul director al FMI, Christine Lagarde, a ştiut, încă de la 15 septembrie 2008 că falimentul Lehman Brothers era doar primul trăsnet dintr-o furtună financiară ce răvăşeşte şi astăzi economia mondială.
Marea problemă este că oficialii americani, în frunte cu conducerea Rezervei Federale a SUA, nu au înţeles imediat că eram cu toţii pe marginea prăpastiei. Nu s-au consultat cu alte Guverne, pentru că nu au realizat că unda de şoc se va transmite în toată lumea.
Hank Paulson, fost preşedinte şi director al băncii Goldman Sachs, a condus Trezoreria SUA în timpul crizei şi a contribuit la lansarea programului de 700 de miliarde de dolari gândit de SUA pentru a împiedica prăbuşirea sectorului financiar. "Am interacţionat în timpul crizei cu mulţi directori ai firmelor importante. Unii dintre aceştia erau mai capabili decât alţii. Cred că erau cu toţii bine intenţionaţi şi se confruntau cu o criză cum nu mai întâlniseră în toată viaţa lor. Era o furtună cum are loc doar odată la 100 de ani. Excesele erau acumulate de mulţi ani. Majoritatea dintre ei s-au descurcat bine sub presiune şi au făcut tot ce au putut pentru a coopera", a spus Paulson, într-un interviu acordat CNBC.

Administraţia Bush a ştiut
Banca Lehman Brothers rula credite de 600 de miliarde de dolari, peste tot pe glob. Când a intrat în incapacitate de plată, s-a produs dezastrul. Preţurile caselor s-au prăbuşit, ipotecile au crescut, iar stâlpii sistemului financiar american - băncile de investiţii, fondurile de economii, ca Washington Mutual sau asiguratorul AIG, precum şi giganţii ipotecari Fannie Mae si Freddie Mac au căzut ca piesele de domino.
A ieşit la iveală că Administraţia Bush şi marii finanţişti de pe Wall Street au ştiut despre criza fără precedent de la Lehman Brothers.
Cu doar o săptămână înainte de declararea falimentului, acţiunile Lehman băncii înregistrau pierderi colosale, de 80 la sută. Trezoreria Statelor Unite şi marile bănci de investiţii au încercat în ultimul ceas să cumpere o parte din acţiuni, ca să oprească avalanşa, dar era prea târziu.
Pentru a stopa hemoragia financiară care ameninţa tot sistemul bancar, Washingtonul a instituit un fond de ajutor pentru bănci, de 50 de miliarde de dolari. Între timp, Lehman Brothers a ieşit din faliment în martie 2012 şi a început să îşi plătească datoriile. Până acum, creditorii au recuperat doar o zecime din sumele datorate de bancă.

Costurile crizei pentru economia SUA
Criza financiară a costat economia americană între 6.000 de miliarde de dolari şi 14.000 de miliarde de dolari, iar pagubele ar putea fi de peste două ori mai mari, dacă economia îşi revine prea lent, potrivit unei estimări a Rezervei Federale (Fed) din Dallas, citate de Mediafax.
Printre pagubele pe termen lung aduse economiei SUA, Rezerva Federală identifică şomajul ridicat, precum şi oportunităţile pierdute din cauza sprijinirii sectorului financiar cu 12.600 de miliarde de dolari, se arată în analiza băncii centrale, publicată la cinci ani de la prăbuşirea Lehman Brothers. Pagubele economice sunt echivalente cu 40-90% din PIB al SUA, sau cu 50.000-120.000 de dolari pentru fiecare gospodărie.
Deşi intervenţia financiară de proporţii a statului în economie a împiedicat un colaps, ajutoarele acordate companiilor au reprezentat o formă incorectă şi netransparentă de transfer a poverii asupra contribuabililor, potrivit Fed.
Societatea trebuie să rezolve acum probleme precum deficitul federal ridicat, lichidităţile masive injectate de Fed în piaţa financiară şi reglementarea mai strictă a activităţii economice, se arată în analiza băncii.

Adrian Vasilescu:”Criză mondială, peste o criză internă”
După cinci ani de criză, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a declarat, duminică, la un post de televiziune, că momentul în care a debutat criza economică mondială nu a fost 15 septembrie 2008, ci 9 august 2007, când s-a prăbuşit piaţa imobiliară americană.
În opinia sa, “în România, criza mondială s-a aşezat peste o criză internă care dura poate de 50 de ani”. Conform lui Adrian Vasilescu, România se află în acest moment la o răscruce, după ce a ieşit din recesiune, dar nu şi din criză.