Cârdășii politice în procesul „Așezământul Brătianu”

Așezământul Ion I.C.Brătianu, donat în integralitate Academiei Române prin voința fondatorilor, a fost confiscat printr-o decizie arbitrară de statul autoritar în 1948. Până în 1989, patrimoniul imobiliar și cultural al acestui ansamblu a fost hăcuit și împărțit între diverse autorități, cu scopul evident de a fi șterse urmele raptului executat prin naționalizarea forțată și abuzivă din 1948. Prin aceste acțiuni erau totodată acoperite și meritele omului politic care a avut o contribuție determinantă în acțiunile politico-militare din perioada 1914 – 1922, când s-a realizat la 1 decembrie 1918 visul de secole al Marii Uniri, consolidat în Tratatul de Pace de la Paris. Aruncarea statuii lui Ion I.C.Brătianu de pe soclul din incinta Așezământului, complex imobiliar și cultural construit și dezvoltat de donatori, este sinteza acestui proces dirijat de falsificare a cărții de istorie a României Mari.

Revoltător este că demolarea mitului Ion I.C.Brătianu este continuată și după 1989. Starea de confuzie întreținută chiar de instituțiile statului român privind statutul Așezământului Brătianu a fost adâncită de aranjamente juridice menite să zădărnicească revenirea acestora la proprietarul de drept. Clădirile au fost împărțite între Biblioteca Națională, Uniunea Artiștilor Plastici şi Primăria Capitalei. Zeci de apartamemte din Strada Biserica Amzei nr. 5-7 au fost vândute înainte ca Academia Română să-și poată revendica drepturile de proprietate în anul 2003, demersul în Justiție fiind împiedicat de legislație restrictivă. Faptul că statuia marelui bărbat politic a revenit în 1992 pe locul de unde fusese scoasă în 1948 conține un fals argument folosit de unii judecători cu ochelari de cal pentru a trunchia drepturile de proprietate ale Academiei Române. În 1938, statuia lui Ion I.C.Brătianu, opera marelui sculptor Ivan Mestrovic, era plasată în curtea Așezământului. Acum, statuia este pe același loc din 1938, în parcul public Brătianu, rezultat din furtul de teren de la adevăratul proprietar.

Sarabanda proceselor începe cu Băsescu

În 2003, Academia Română depunea la Tribunalul București cererea de chemare în judecată a pârâților Primăria Capitalei și Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar (AFI). Băsescu Traian era primarul general al Capitalei și, prin succesiunea de funcții, până în 2014, a putut urmări sarabanda proceselor care aveau ca obiect cererea Academiei de a intra „în deplină proprietate și posesie asupra imobilului din București, str. Biserica Amzei nr. 5-7, sector 1, cunoscut sub numele de Așezământul Brătianu, imobil compus din teren, în suprafață de 4.144 mp, și 4 corpuri de construcție”. Academia adaugă la cerere, în iunie 2003, și chemarea în judecată a Bibliotecii Naționale a României pentru restituirea fondului de carte ce a aparținut Așezământului Brătianu (hărți, manuscrise, cărti rare), precum și imobilul din str. Biserica Amzei pe care îl ocupa.

Prima soluție favorabilă pentru Academie după 57 de ani!

Curtea de Apel București, prin decizia civilă 907/A/24.05.2005, face un prim pas reparatoriu după 57 de ani de la naționalizarea Așezământului Brătianu. A admis „în parte acțiunea de revendicare formulată de reclamanta Academia Română și a obligat pe pârâtul Municipiul București să restituie în deplină proprietate și posesie imobilul din București, str. Biserica Amzei nr. 5-7, compus din teren suprafață de 970 mp – curte imobil – și cele patru corpuri de clădire”, și a respins cerea de intervenție principială formulată de Biblioteca Națională. Cum minunile, chiar și cele mici, țin puțin, și decizia Curții de Apel București a fost întoarsă de recursul declarat de pârâta Primărie a Municipiului București. Adriean Videanu luase ștafeta de la Traian Băsescu, ajuns președinte al României.

Fiscul intră și el în dosarul Așezământului

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursul Primăriei Capitalei. Videanu nu putea accepta o soluție care îl punea și pe Băsescu în poziție de perdant. În  plus, AFI, care vânduse chiriașilor apartamentele Așezământului Brătianu, luate cu japca în 1948, avea un cârlig la președintele Băsescu, și el făcut proprietar cu scandal de aceeași instituție în strada........În acest ghem de interese politico-mercantile, Academia avea puține șanse în fața Justiției. În 11 octombrie 2006, judecătorii supremi casează sentința 907/A/24.05.2005 Curții de Apel București și trimite cauza spre judecare aceleiași instanțe. În motivare, ÎCCJ reține ca valabile drepturile de proprietate ale Academiei Române prin donațiile legale înregistrate la Tribunalul Ilfov asupra întregului patrimoniu imobiliar și cultural al Așezământului Brătianu, dar trece peste actul samavolnic al naționalizării din 1948. Invocă faptul că bunurile respective au fost introduse în domeniul public al statului și nu pot fi retrocedate. În plus, mai introduce un actor puternic în proces: Ministerul Finanțelor, pus să apere proprietăți care nu au fost trecute abuziv în proprietatea statului. La Curtea de Apel, aflată în situația să-și nege propria hotărâre 907, judecătorii pasează prin declinare cauza instanței inferioare. După cinci ani, procesul se întoarce în 31 martie 2008 de unde pornise, la Tribunalul București. Punct și de la capăt. Între timp, Așezământul Brătianu, cu atâția stăpâni de pripas, dar niciunul sigur, se degradează văzând cu ochii.