Toate persoanele cu dizabilități și asociațiile care le apără drepturile s-au revoltat după ce Guvernul a tăiat ajutoarele acordate acestora. Banii pe care îi dă statul sunt oricum puțini și nu acoperă, în multe situații, nici 5% din coșul minim de consum, nici terapiile de care sunt dependente persoanele cu dizabilități, dar statul a tăiat acum și facilitățile acordate în trecut acestor români – scutirile de taxe și impozite, sprijinul pentru membrii familiilor acestora etc. Fără aceste ajutoare minime din care Guvernul Bolojan vrea acum să colecteze mai mulți bani la bugetul statului, persoanele cu dizabilități nu vor mai putea să supraviețuiască, dar nici să muncească pentru a nu sta la „mila statului”. O studentă nevăzătoare de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași i-a explicat premierului Ilie Bolojan ce efecte devastatoare au deciziile Guvernului asupra persoanelor cu dizabilități care până acum au depus eforturi supraomenești pentru a se integra în societate și pe piața forței de muncă.
Maria Cătălina Strechie este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihopedagogie Specială din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind complet nevăzătoare. Cu puținul ajutor acordat de stat, tânăra a reușit să facă performanțe deosebite, iar în contextul tăierilor de fonduri și facilități pentru persoanele cu dizabilități, Maria a documentat și a scris o motivare a nevoii de a se aloca în continuare fondurile necesare pentru sprijinirea tuturor acestor persoane, inclusiv prin scutirea de taxe și impozite, care îi ajută măcar să poată supraviețui.
Maria s-a afirmat în societatea civilă prin activitățile pe care le-a făcut, încercând să-i ajute mereu pe ceilalți. „În primul an de facultate am făcut voluntariat, atât cu copiii cu autism, cât și cu adulți și am colaborat cu Asociația nevăzătorilor din Iași la proiectul „Muzeul în întuneric”. Iașiul nu e atât de deschis pentru astfel de activități și, din ce am observat eu, multe sunt mai mult pentru imagine, dar unde am făcut voluntariat, pot spune că am avut noroc, pentru că am avut parte de o echipă care m-au ajutat foarte mult. În anul doi de facultate am fost voluntar câteva luni la Salvați Copiii Iași, apoi am încercat în continuare să colaborez cu mai multe asociații de voluntariat”, a explicat Maria, pentru Jurnalul.
Studenta nevăzătoare i-a trimis premierului Ilie Bolojan o scrisoare deschisă pe care o va transforma în petiție pe care o semnează deja persoanele cu dizabilități și asociațiile pentru apărarea drepturilor acestora.
„Vă scriu această scrisoare nu din revoltă și nu pentru a crea tensiuni. Vă scriu dintr-o poziție pe care o cunosc din interior: aceea de persoană cu dizabilitate, cetățean al României, beneficiar al unor drepturi recunoscute de lege, dar și martor direct al modului în care aceste drepturi sunt, treptat, puse sub semnul întrebării. În spațiul public, ați afirmat că persoanele cu dizabilități trebuie tratate egal cu restul societății și că facilitățile fiscale acordate acestora reprezintă o problemă pentru buget. Această afirmație, repetată în diverse forme, pornește de la o confuzie serioasă între egalitate și echitate, o confuzie care riscă să aibă consecințe reale asupra unei categorii deja vulnerabile”, i-a transmis Maria Cătălina Strechie premierului.
Guvernul încalcă legislația românească și europeană
Studenta a făcut o documentare foarte amănunțită, extrăgând din legislație argumente pentru susținerea reintroducerii facilităților tăiate de Guvern, în contextul măsurilor de austeritate. Ilie Bolojan este informat de studenta de la Iași de conținutul legislației românești pe care Guvernul o încalcă, prin eliminarea acestor facilități votate de Parlament, așa cum încalcă și toate principiile care stau la baza legislației Uniunii Europene privind incluziunea socială și egalitatea de șanse: „Ce spune legea României România nu acordă drepturi persoanelor cu dizabilități din întâmplare, ci pentru că are obligații clare, stabilite prin lege. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este foarte clară. ➡️Articolul 2 stabilește că persoanele cu dizabilități beneficiază de protecție specială pentru a se putea bucura de șanse egale în viața socială. ➡️ Articolul 6 prevede explicit principiile: egalitatea de șanse; nediscriminarea; incluziunea socială; respectarea demnității umane. ➡️Articolul 26 și articolele următoare prevăd măsuri de sprijin financiar, facilități și compensații, tocmai pentru a reduce dezavantajele obiective pe care dizabilitatea le produce. Aceste facilități nu sunt privilegii, ci măsuri care încearcă să echilibreze realitatea. Ele nu creează inechitate, ci o diminuează”, se menționează în scrisoarea pentru premier.
Realitatea financiară ignorată
Maria a analizat inclusiv impactul economic pe care îl au deciziile Guvernului, în raport cu persoanele cu dizabilități, demonstrându-i premierului că măsura este ineficientă. „Indemnizația de handicap în România este, în medie, aproximativ 100–150 de euro pe lună, în funcție de grad. Acești bani nu reprezintă un venit obișnuit. Sunt bani necesari pentru: medicamente, dispozitive asistive, transport, terapii, adaptări, cheltuieli suplimentare pe care o persoană fără dizabilități nu le are. A elimina scutiri de impozit și a introduce obligații fiscale suplimentare fără nicio formă reală de compensare, înseamnă, în termeni concreți, să luați de la cei care trăiesc la limită. A spune că toți trebuie să contribuie la fel fără a ține cont de posibilitățile reale nu este egalitate. Este o aplicare rigidă a unor reguli într-o realitate inegală”, se mai precizează în scrisoarea deschisă.
În plus, prin decizia luată, Executivul calcă în picioare principiile comunitare ale echității, oferindu-i premierului o lecție de civism aplicat și de interpretare a principiilor care stau astăzi la baza UE. „Egalitatea înseamnă aplicarea acelorași reguli. Echitatea înseamnă să recunoști că nu toți pornesc de la același nivel. Un student fără dizabilități poate ajunge singur la cursuri. Un student în scaun rulant poate să nu ajungă deloc, din cauza lipsei de accesibilitate. Un student cu deficiențe de vedere poate să nu aibă materiale adaptate. Un student cu deficiențe auditive poate să nu aibă interpret mimico-gestual. A cere același efort tuturor, într-un sistem care nu oferă aceleași condiții, este nedrept. Statul român nu a asigurat încă: accesibilitate reală, servicii de sprijin suficiente, autonomie funcțională. În aceste condiții, a vorbi despre tratament egal, doar la nivel fiscal, este o abordare incompletă”, explică Maria, în scrisoarea către premier.
Maria îi cere premierului să respecte legea
Întrebarea firească pe care Maria o adresează retoric în scrisoare este „De ce tocmai persoanele cu dizabilități?”, propunându-i premierului să ia în calcul mai întâi celelalte surse posibile de colectare a mai multor bani la bugetul statului: „Dacă problema este deficitul bugetar, întrebarea firească este: De ce nu se intervine asupra pensiilor speciale? De ce se începe cu cei care au deja cel mai puțin? A lua de la cei mai vulnerabili este o decizie ușor de luat, dar profund nedreaptă”, mai scrie studenta, amintind și de faptul că dizabilitatea nu este o alegere, iar persoanele cu dizabilități nu cer tratament preferențial, ci doar condiții corecte.
„Dizabilitatea nu este o alegere. Costurile ei nu sunt teoretice. Iar viața cu dizabilitate în România este deja suficient de dificilă, chiar și fără măsuri suplimentare. Domnule prim-ministru, o reformă adevărată nu începe prin a lua de la cei care au cel mai puțin. O reformă adevărată începe prin a înțelege că egalitatea fără echitate duce la excludere. Vă cer, nu ca favor, ci ca responsabilitate: să reconsiderați măsurile care afectează direct persoanele cu dizabilități, să respectați cadrul legal existent, să înțelegeți că incluziunea nu se face prin declarații, ci prin decizii care țin cont de realitate”, se mai arată în scrisoarea deschisă.
Maria a stat de vorbă și cu președinți ai asociațiilor de nevăzători, pentru a se documenta în vederea redactării scrisorii către premier, iar astfel a aflat că în vara anului trecut, Ilie Bolojan a avut mai multe întâlniri cu aceste asociații, oferindu-le asigurări că nu se vor face tăieri de la bugetele alocate pentru sprijinul acestora, dar nu s-a ținut de cuvânt. Reprezentanții asociațiilor nu înțeleg de ce Executivul a luat o astfel de decizie care afectează grav atât persoanele cu dizabilități, cât și toate activitățile economice pe care acestea le puteau face, în sprijinul comunității și a celor care au nevoi speciale, scutind sume foarte mari din banii de la bugetul statului, doar cu ajutorul facilităților acordate până acum.
Persoanele cu dizabilități nu sunt o problemă bugetară. Sunt cetățeni ai României. Aceasta nu este o solicitare și nu este o rugăminte. Este o poziționare clară în raport cu obligațiile statului român. Persoanele cu dizabilități nu beneficiază de facilități, ci de drepturi recunoscute, prin constituție și prin tratate internaționale la care România este parte. Reducerea sau eliminarea acestora, fără măsuri compensatorii reale, nu reprezintă egalitate, ci o încălcare a principiului echității și o formă de discriminare indirectă.
Maria Cătălina Strechie, studentă nevăzătoare
Un stat care își echilibrează bugetul luând de la cei mai vulnerabili nu aplică reforme. Aplică presiune asupra celor care au cel mai mic spațiu de apărare. Responsabilitatea guvernării nu înseamnă să uniformizezi realități profund inegale, ci să le corectezi. Orice altă abordare nu este justă, nu este legală și nu este sustenabilă.
Maria Cătălina Strechie, studentă nevăzătoare
Un caz emblematic pentru situația fără precedent care a fost creată de Guvernul Bolojan, în goana după colectarea mai multor bani la bugetul statului, este clubul creat de fotbalistul Mihai Neșu – care acum trebuie să plătească taxe și impozite de peste 36.000 de euro pe an pentru activitățile care-i ajută pe românii cu dizabilități locomotorii.
Mihai Neșu (42 de ani) este un fost fotbalist care a suferit un accident, în anul 2011, iar după o recuperare dificilă, a devenit un model de inspirație prin înființarea unei fundații pentru copii cu dizabilități, „Mihai Neșu Foundation”, care a deschis și un centru de recuperare, transformând tragedia personală într-o misiune socială.
De 10 ani, centrul de recuperare administrat de fostul fotbalist îi ajută pe copiii și adulții cu dizabilități, dar fostul fotbalist se așteaptă ca activitatea să le fie afectată de decizia Guvernului, de a elimina scutirea persoanelor cu handicap de la plata impozitului pe clădiri, terenuri și autovehicule, lăsând decizia la nivelul fiecărei UAT.
Astfel de situații sunt în toată țara, iar persoanele cu dizabilități nu vor mai avea nici posibilitatea de a face terapii pentru recuperare. Măsura va afecta inclusiv întreprinderile de economie socială, create pe baza cerințelor Uniunii Europene, chiar cu scopul de a integra în societate și pe piața forței de muncă persoanele cu dizabilități.


