Cine a „livrat” CSM serviciului secret?

Protocoalele care au pus instanţele româneşti sub tutela seviciului secret şi au transformat procurorii în inchizitori care livrau judecătorilor probe filtrate de SRI sunt doar în prima fază de evaluare. Şocul desecretizării protocolului CSM-SRI răstoarnă şi bruma de credibilitate a acţiunilor celor care, în perioada 2011-2016, au fost desemnaţi prin vot de magistraţi să formeze forul cu rolul central de „garant al independenţei justiţiei”. Vocea magistraţilor, prin Dana Gârbovan, preşedinte UNJR, întreabă cine poartă răspunderea pentru eşecul total al misiunii fostului CSM?

Protocolul de colaborare SRI-CSM pentru „îndeplinirea sarcinilor” era semnat în 7 martie 2012 din partea magistraţilor de celebrul tandem Alina Nicoleta Ghica - Oana Schmidt Hăineală, preşedinte şi, respectiv, vicepreşedinte CSM. Cu o zi înainte, actul fusese semnat de şefii SRI, Maior şi Coldea. Perioada era tulbure din punct de vedere politic. Guvernul MRU se afla la mijlocul perioadei lui efemere de existenţă: învestit în februarie 2012, avea să fie demis prin moţiune de cenzură în 27 aprilie. Nici Băsescu nu se simţea prea bine, miile de manifestanţi cereau suspendarea lui, procedurile urmând să se deruleze în vârtejul din iulie-august. Sistemul, care avea temelia în sufrageria lui Oprea (descoperită abia după 8 ani), era deja rodat după mai bine de doi ani de funcţionare. Lipseau câteva „piese” pentru ca angrenajul să meargă uns în perioada grea care se anunţa. Protocolul, în esenţă, trecea înfăptuirea justiţiei de la instanţe într-o acţiune de cooperare dintre SRI şi CSM. Informaţiile despre magistraţi, mapele lor profesionale, de care depindea cariera, erau la dispoziţia serviciului secret care devine „cadristul-şef” al justiţiei.

Bătălia pentru plasarea tandemului Ghica-Hăineală

Pentru a o impune pe Ghica în poziţia de semnatară a protocolului, „sufrageriştii” au făcut manevre al căror sens îl înţelegem abia acum. Judecătoarea de la Curtea de Apel Bucureşti, care făcuse din 1998 naveta între instanţe şi parchete, ajunge membru al CSM după proceduri parlamentare complicate şi decizii ale CCR pentru a invalida mandatul lui Dan Lupaşcu şi a vacanta un loc pentru fetiţa blondă. Dintre cei aleşi de magistraţi în 2010, cei incomozi - Adrian Toni Neacşu, George Bălan - vor fi scoşi din CSM de procurorii Codruţei Kovesi cu mandate de siguranţă naţională, iar Mona Pivniceru se retrage la Ministerul Jusiţiei după ce i se „aranjează” prezoanele de la roţile maşinii, ca avertisment. Hăineală, rodată şi verificată de sistem, era „garantată” de Monica Macovei prin date biografice din familie. Protocolul trecut la ,,strict secret” este aplicat cu sfinţenie şi după ce Hăineală face rocada cu Ghica la şefia CSM. Pentru a fi alese pe rând la şefia CSM în 2012 şi 2013, Ghica şi Hăineală au sprijinul lui Băsescu. Sistemul, recunoscător, o ajută pe Ghica să-şi păstreze funcţia de membru CSM, alături de Vasilică Dănileţ, ambii suspendaţi de magistraţii care i-au ales, sancţiuni invalidate la ÎCCJ, unde domnea Livia Stanciu-Rarinca.

Vorbe goale pentru acoperirea protocolului strict secret

Stâlp al sufrageriei, Codruţa Kovesi trasa sarcinile pentru CSM înainte de validarea protocolului. În calitate de procuror general, avea deja în aplicare un asemenea act de colaborare cu SRI, pe care îl semnase în 2009. „Pentru 2012 mi-aş dori o mai bună coerenţă în comunicare din partea CSM. Opinia CSM trebuie să fie unică, să reflecte opinia majorităţii membrilor”, spune Kovesi cu tâlc abia acum înţeles. Alina Nicoleta Ghica raportează în adunarea de bilanţ pe anul 2012 că şi-a îndeplinit sarcinile: CSM a demonstrat că este o instituţie matură, care a dovedit toleranţă zero faţă de atacurile la independenţa justiţiei. Băsescu, prezent la şedinţa de plen din 4 ianuarie 2013, se declară satisfăcut că „CSM a rămas în picioare”. Hăineală, care pusese umărul la anularea suspendării lui Băsescu, ştia ce sarcini are de rezolvat la şefia CSM după înscăunare. Planul de acţiuni comune cu SRI avea ca ţintă şi „trusturile media care reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale”. Culoarele Justiţiei pentru sancţionarea adversarilor lui Băsescu erau bine conturate şi represiunea putea începe.

Alegeri CSM 2010 pe banii SUA. Fundaţiile Soros, lipite de USAID

130 milioane $ în reforma Justiţiei

Pentru alegerea unui CSM care să întărească statul de drept, aşa cum îl gândeau pentru România partenerii strategici, au fost depuse din partea acestora eforturi financiare importante. Proiectul ,,Alegeri CSM 2010” a fost derulat în parteneriat de Frederich Ebert Stiftung, Konrad Adenauer Stiftung şi Iniţiativa pentru o Justiţie Curată, finanţat de Ambasada SUA prin programul Granturile pentru Democraţie. Un raport detaliat la finalul proiectului este redactat în iulie 2011 de judecătoarea Lavinia Lăscărache, care va fi promovată după câteva luni la Înalta Curte. Aflăm că „proiectul a fost susţinut de Ministerul Public prin furnizarea sistemului video-conferinţă în vederea organizării dezbaterilor”. Aşadar, Kovesi, şefa Ministerului Public, putea să vadă în direct cum decurg dezbaterile şi să „filtreze” prin mijloace specifice şansele candidaţilor pentru CSM. Date de ansamblu privind finanţările destinate reformei sistemului de justiţie românesc sunt greu de evaluat. Banca Mondială ar fi direcţionat 130 de milioane de dolari pentru România, într-un program aprobat în 22 noiembrie 2005. Statele Unite finanţează prin USAID şi firme contractoare programe destinate unor ONG-uri dedicate, aflăm din lucrarea The Rule of Law as Morality, publicată de Finnish Yearbook of International Law (vol. 23).  Aceeaşi sursă menţionează că societatea civilă din România a primit în perioada septembrie 2005 - decembrie 2007 suma de 4,8 milioane de dolari, din care ONG-urile agreate, 2,4 milioane de dolari. Banii care veneau prin reţeaua Soros s-au împletit cu finanţări care veneau sub firma State Department şi USAID. Investigaţii începute după instalarea Administraţiei Trump caută să evidenţieze fondurile publice americane folosite pentru promovarea agendei personale a lui Soros în ţările din Estul Europei şi Balcani sub „umbrela” reformei Justiţiei şi luptei anticorupţie.