Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marius Pachiţariu, olimpicul matematician de geniu, laureat cu aur la Balcaniadă, plin de diplome şi de premii la concursurile internaţionale, a renunţat la cea mai "tare" universitate la nivel mondial şi s-a inscris direct in anul II la "Matematică", in cadrul Universităţii "Al.I. Cuza".
Marius Pachiţariu, olimpicul matematician de geniu, laureat cu aur la Balcaniadă, plin de diplome şi de premii la concursurile internaţionale, a renunţat la cea mai "tare" universitate la nivel mondial şi s-a inscris direct in anul II la "Matematică", in cadrul Universităţii "Al.I. Cuza".
După un an printre geniile lumii s-a intors să studieze la Iaşi. Şi-a propus să absolve doi ani intr-unul singur şi deja a parcurs materia pentru anul II. A preferat şcoala romănească de matematică, deşi in campusul Universităţii Princeton a călcat pe urmele laureatului Premiului Nobel John Nash. Matematicianul care a inspirat scenariul peliculei "A beautiful mind" este incă activ şi locuieşte acolo. In umbra lui Andrew J. Wiles, un alt matematician strălucit, care in 1993 a completat demonstraţia ultimei teoreme a lui Fermat (una dintre marile probleme ale veacului), se simţea aproape de descifrarea tainelor Universului. Acum bate la porţile Observatorului Astronomic din Copou. In SUA nu s-a adaptat depărtării de casă şi incorsetării academice presupuse de programul incărcat. Profesorii scorţoşi, colegii tocilari şi individualişti, dar mai ales lipsa libertăţii de exprimare l-au adus acasă.
DRUMUL. Marius Pachiţariu s-a remarcat incă din gimnaziu, cănd, fiind elev la Colegiul Naţional din Iaşi, a fost recrutat in lotul olimpic şi a participat la Balcaniada de matematică. A luat medalia de aur la prima sa prezenţă in concurs. Au urmat in timpul liceului zeci de participări la concursuri internaţionale, unde a fost de mai multe ori incununat cu premii, medalii de argint şi de bronz. Făcănd parte dintre olimpici, in ultimul an de liceu a trimis, ca şi ceilalţi colegi, documentaţia de inscriere la Princeton. Dosarul i-a fost acceptat imediat. In toamna lui 2006 a ajuns la Princeton. "Mare parte din costurile studiilor sunt acoperite de Princeton. Este poate cea mai bogată universitate din SUA, situată pe primul loc in lume din punct de vedere academic. Cei de acolo nu se uită la bani, iţi oferă căt ai nevoie, dar şi tu trebuie să dai ce ai mai bun. Majoritatea studenţilor fie rămăn să facă cercetare, fie se angajează pe bani grei in marile corporaţii", povesteşte Marius, care n-a fost incăntat de toate acestea.
VIAŢÃ... RECE. La Princeton sunt acceptaţi la studii puţini tineri străini. "E un anumit procent, toţi care vin au rezultate la nivel internaţional. Se dau mai multe teste, unul este şi la engleză, şi eşti acceptat in funcţie de activitatea anterioară." Marius nu a avut probleme cu nivelul noţiunilor predate, ci cu viaţa din campus. "Viaţa in campus este foarte inchisă şi neprimitoare. Patru ani intr-un loc in care toată lumea are foarte mult de invăţat. Sunt zile ale săptămănii cănd eşti nevoit să lucrezi pănă a doua zi dimineaţă ca să termini ce ai de făcut. In afară de asta, mai sunt şi oamenii, in mare parte americani, foarte diferiţi de noi, mai reci, mult mai inchişi, in sensul că sunt mai puţin sinceri. Cu toate că sunt politicoşi, totul se rezumă doar la acest lucru", povesteşte Marius. Dotarea Universităţii Princeton este una foarte bună, cu laboratoare cu aparatură de ultimă generaţie, săli de curs moderne, o sală in care poţi să practici orice sport doreşti. "Puteam să merg la gimnastică, mai participam la diferite serbări de-ale lor, in care eram serviţi inclusiv cu vestitul curcan american, dar pănă la urmă totul era rece, fără viaţă, chiar şi in mediul academic, de studiu", explică tănărul Pachiţariu faptul că nu a putut să lege nici o prietenie, nici măcar pe linie de studii.
După un an printre geniile lumii s-a intors să studieze la Iaşi. Şi-a propus să absolve doi ani intr-unul singur şi deja a parcurs materia pentru anul II. A preferat şcoala romănească de matematică, deşi in campusul Universităţii Princeton a călcat pe urmele laureatului Premiului Nobel John Nash. Matematicianul care a inspirat scenariul peliculei "A beautiful mind" este incă activ şi locuieşte acolo. In umbra lui Andrew J. Wiles, un alt matematician strălucit, care in 1993 a completat demonstraţia ultimei teoreme a lui Fermat (una dintre marile probleme ale veacului), se simţea aproape de descifrarea tainelor Universului. Acum bate la porţile Observatorului Astronomic din Copou. In SUA nu s-a adaptat depărtării de casă şi incorsetării academice presupuse de programul incărcat. Profesorii scorţoşi, colegii tocilari şi individualişti, dar mai ales lipsa libertăţii de exprimare l-au adus acasă.
DRUMUL. Marius Pachiţariu s-a remarcat incă din gimnaziu, cănd, fiind elev la Colegiul Naţional din Iaşi, a fost recrutat in lotul olimpic şi a participat la Balcaniada de matematică. A luat medalia de aur la prima sa prezenţă in concurs. Au urmat in timpul liceului zeci de participări la concursuri internaţionale, unde a fost de mai multe ori incununat cu premii, medalii de argint şi de bronz. Făcănd parte dintre olimpici, in ultimul an de liceu a trimis, ca şi ceilalţi colegi, documentaţia de inscriere la Princeton. Dosarul i-a fost acceptat imediat. In toamna lui 2006 a ajuns la Princeton. "Mare parte din costurile studiilor sunt acoperite de Princeton. Este poate cea mai bogată universitate din SUA, situată pe primul loc in lume din punct de vedere academic. Cei de acolo nu se uită la bani, iţi oferă căt ai nevoie, dar şi tu trebuie să dai ce ai mai bun. Majoritatea studenţilor fie rămăn să facă cercetare, fie se angajează pe bani grei in marile corporaţii", povesteşte Marius, care n-a fost incăntat de toate acestea.
VIAŢÃ... RECE. La Princeton sunt acceptaţi la studii puţini tineri străini. "E un anumit procent, toţi care vin au rezultate la nivel internaţional. Se dau mai multe teste, unul este şi la engleză, şi eşti acceptat in funcţie de activitatea anterioară." Marius nu a avut probleme cu nivelul noţiunilor predate, ci cu viaţa din campus. "Viaţa in campus este foarte inchisă şi neprimitoare. Patru ani intr-un loc in care toată lumea are foarte mult de invăţat. Sunt zile ale săptămănii cănd eşti nevoit să lucrezi pănă a doua zi dimineaţă ca să termini ce ai de făcut. In afară de asta, mai sunt şi oamenii, in mare parte americani, foarte diferiţi de noi, mai reci, mult mai inchişi, in sensul că sunt mai puţin sinceri. Cu toate că sunt politicoşi, totul se rezumă doar la acest lucru", povesteşte Marius. Dotarea Universităţii Princeton este una foarte bună, cu laboratoare cu aparatură de ultimă generaţie, săli de curs moderne, o sală in care poţi să practici orice sport doreşti. "Puteam să merg la gimnastică, mai participam la diferite serbări de-ale lor, in care eram serviţi inclusiv cu vestitul curcan american, dar pănă la urmă totul era rece, fără viaţă, chiar şi in mediul academic, de studiu", explică tănărul Pachiţariu faptul că nu a putut să lege nici o prietenie, nici măcar pe linie de studii.
Matematicianul preferă Europa
Marius Pachiţariu a găsit şi in Romănia un avantaj. Dacă la Princeton ar fi terminat facultatea in anul 2010, in Romănia va primi licenţa la sfărşitul anului universitar in curs, apoi se va putea inscrie la master şi va incepe programul de cercetare pe care este hotărăt să-l realizeze de-a lungul timpului. Inclină să facă masterul la o universitate europeană de top, după care se va intoarce din nou in ţară. "Cănd spui că vei deveni sau ai devenit licenţiat in matematică, toată lumea se uită mirată la tine.
Intr-adevăr, o diplomă Princeton deschide multe uşi, dar pănă la urmă ceea ce ştii contează", spune fără regrete Marius.
Intr-adevăr, o diplomă Princeton deschide multe uşi, dar pănă la urmă ceea ce ştii contează", spune fără regrete Marius.
Pachiţariu, "transferul secolului"
In Romănia, Marius deja a inceput să meargă la şcoală, dar nu va putea ajunge la toate laboratoarele şi seminariile, avănd in vedere că urmează doi ani odată. "Unu şi cu unu nu inseamnă neapărat matematică. Matematica e ceva ce nu poate fi transmis prin viu grai, este ceva ce se intămplă in mintea fiecăruia. Cel mai mare progres il faci lucrănd singur şi inaintănd in necunoscut in mintea ta. Sunt zile in care lucrez 24 de ore sau sunt 24 de ore in care nu lucrez nimic", explică Marius. Conducerea Universităţii "Al.I. Cuza" este incăntată de noul student, pe care insuşi rectorul l-a numit "transferul secolului".
