Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O anchetă la nivel mondial, realizată de cotidianul britanic The Guardian, în colaborare cu programul BBC1 ''Panorama'' şi ''International Consortium of Investigative Journalists'' - o reţea globală de reporteri din peste 60 de ţări care colaborează la investigaţiile ce trec de graniţele naţionale, fondată în 1997 ca proiect al ''Center for Public Integrity'', o organizaţie non-profit din Washington - a descoperit o industrie offshore în plină expansiune, care lasă calea deschisă atât pentru evaziune fiscală cât şi pentru ascunderea de active.
"Aplicăm software de specialitate pentru a examina literalmente sute de mii de entităţi offshore şi a căuta tipare. Comparăm constatările noastre cu interviuri de la insideri-cheie, care pot furniza contextul ulterior privind această lume puţin cunoscută şi slab reglementată. Suntem mulţumiţi că informaţia pe care o avem este autentică", a declarat Gerard Ryle, directorul ICIJ, potrivit Agerpres.
Ryle crede că proiectul global ICIJ, atunci când va fi finalizat anul viitor, va aduce la lumină un sistem financiar din umbră estimat că ascunde circulaţia în lume a trilioane de dolari.
Guvernul britanic spune că astfel de abuzuri au fost descoperite cu mult timp în urmă, dar ancheta comună dezvăluie oamenii care se află în spatele companiilor anonime.
Peste 21.500 de companii au fost identificate cu ajutorul unui grup de 28 de directori fictivi. Aceştia joacă un rol esenţial în păstrarea secretă a sute de mii de tranzacţii comerciale. Ei fac acest lucru vânzându-şi numele pentru utilizare în documentele oficiale ale unor companii, folosind adrese din locaţii obscure din întreaga lume.
Acest lucru nu este ilegal, conform legislaţiei din Marea Britanie, iar uneori, directorii au un rol legitim. Dar dovezile autorilor anchetei sugerează că acest grup special de directori se prefac că controlează companiile pe care îşi pun numele. Companiile sunt adesea înregistrate anonim offshore în Insulele Virgine Britanice (BVI), dar şi în Irlanda, Noua Zeelandă, Belize şi chiar Marea Britanie. Peste 20 de agenţii britanice vând companii offshore, multe dintre acestea ajutând la furnizarea de directori fictivi.
Un cuplu de britanici, Sarah şi Edward Petre-Mears, care au migrat din Sark în Channel Islands, în insula din Caraibe Nevis, şi-au vândut serviciile unui număr de peste 2.000 de entităţi, numele lor figurând pe activităţi care merg de la achiziţionări ruseşti de proprietăţi de lux la pornografie şi cazinouri.
În 1999, guvernul a susţinut că industria directorilor fictivi din Marea Britanie a fost "efectiv scoasă în afara legii", după ce judecătorul Justice Blackburne a declarat că instanţa nu va tolera "situaţia în care cineva preia conducerea unui număr atât de mare de companii iar apoi îşi abrogă total responsabilitatea". Dar constatările investigaţiei comune arată că nu s-a efectuat un control.
În spatele numelor fictive se află o mare varietate de proprietari reali, inclusiv cei care sunt perfect legali, de la oligarhi ruşi la speculatori discreţi de pe piaţa imobiliară britanică. Singurul lor factor comun este dorinţa de secretizare.
Unii dintre proprietarii identificaţi sunt: Vladimir Antonov, cumpărătorul miliardar rus stabilit la Londra al Portsmouth FC, care în prezent se confruntă cu o cerere de extrădare din Lituania, unde a controlat o bancă. Yair Spitzer, un inginer de software din nordul Londrei, care a cumpărat şi vândut la Londra apartamente. Hackmeys, o familie israeliană înstărită, care a folosit o companie din BVI pentru a cumpăra un bloc de 26 de milioane de lire din Londra. Nicholas Joannou, al cărui ''Armstrong Group'' a vândut acţiuni de la o adresă din Berkeley Square, din centrul Londrei. SP Trading, care a fost legată în 2009 de un om de afaceri kazah şi de un scandal de vânzare de arme către Iran.
Într-o anchetă paralelă, programul Panorama de luni al BBC1 va prezenta un agent dintr-o companie care se oferă să acorde asistenţă unui reporter sub acoperire pentru a scăpa de fisc. Agentul, James Turner, de la compania ''Turner Little'' din York, oferă nume de directori din Belize şi spune: "Nu vor şti nici măcar că sunt directori, sunt doar plătiţi".
Unui reprezentant al unei a doua companii, ''Atlas Corporate Services'', i se cere confidenţialitate maximă. El explică faptul că mulţi dintre directorii fictivi nu ştiu nici măcar că numele lor sunt folosite. Jesse Hester, care conduce ''Atlas Corporate Services'' din Mauritius, este văzut asigurând un potenţial client că este puţin probabil ca Marea Britanie să-l descopere. "Autorităţile fiscale nu au resursele necesare pentru a-i descoperi pe toţi. Ei consideră că există o astfel de probabilitate ca la câştigarea la loterie", spune el.
Aceste dezvăluiri lansează o serie de articole ce vor apărea timp de o săptămână pe site-ul The Guardian, proiectate să scoată din anonimat companii offshore, aspectul cel mai întunecat al sectorului financiar din Marea Britanie. Insulele Virgine Britanice sunt un loc de refugiu cu un succes deosebit, datorită secretului excepţional oferit. Acest teritoriu din Caraibe, controlat de Marea Britanie, a vândut peste un milion de entităţi offshore deţinute anonim de la lansarea sa în 1984 ca paradis fiscal.
Cumpărătorii sunt adesea oameni care, dintr-o varietate de motive, unele perfect legitime, nu doresc să facă publicitate legat de modul în care dispun de averea lor. ICIJ şi-a propus însă să identifice, ţară cu ţară, miile de adevăraţi proprietari.
The Guardian a colaborat cu ICIJ, analizând mai multe ''gigabytes'' de date britanice. În această săptămână, cotidianul şi-a propus să dezvăluie numele mai multor proprietari. Publicaţia nu sugerează că aceştia ar fi comis delicte penale. Printre cei pe care i-a contactat, nu toţi au mers până acolo încât să folosească directori fictivi. Unii insistă că nu au făcut nimic ilegal şi că profită doar de facilităţi fiscale legale sau de oportunitatea de intimitate. Criticii spun însă că sistemul insulelor poate fi deschis comiterii de abuzuri, din cauza lipsei sale de transparenţă.
