Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un veşmânt sacru ce face legătura cu străbunii... O modalitate de a cuprinde pe pânză minuni din minunile lumii... Aceasta este IA românească, o cămaşă cu puteri apotropaice care, prin simboluri misterioase, prin semnele “înscrise”, şopteşte, tainic, poveşti cosmogonice. “În asemănare cu cromatica altor popoare, cea românească reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică, în sensul că e măsurată discret... Prin funcţia pozitivă a golului, a câmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta populară românească reprezintă în răsărit o insulă de duh european... duh al măsurii", sublinia Lucian Blaga în “Trilogia Culturii”.
Cu pricepere şi măiestrie artistică, tânăra Ana a cusut, cu migală, pe o pânză fină, de marchizet, fiecare floare... A aşezat pe IE un buchet al cărui parfum te învăluie dintr-o simplă privire: trandafiri în nuanţe delicate, fine, asemenea vârstei ei fragede. Odată ce a încheiat stanii de pânză cusută, trandafirii au căpătat, prin farmec, în urma acului, menirea de a duce, generaţiilor următoare, un mesaj pe care nu-l poate descifra oricine. E scris pe pânza translucidă şi izvorât din sufletul nemuritor al unei fete tinere care, la fiecare împunsătură de ac, a brodat în chip nevăzut, alături de flori, şi zâmbetul şi dragostea ei... IA i-a memorat gândurile şi îi duce istorisirea mai departe...
Această frumoasă IE îi aparţine astăzi Dariei Tucă şi îşi spune frumoasa poveste în cadrul expoziţiei “IA. Poartă spre infinit”, proiect cultural realizat de Galeria de Artă şi Design Galateca, aflat sub înaltul patronaj al E.S. Dna. Ulla Väistö, Ambasador al Finlandei în România şi inspirat de comunitatea La Blouse Roumaine, eveniment ce se desfăşoară până la 12 iulie la Galateca. “Am început să colecţionez ii vintage în urmă cu câţiva ani. Pe unele le-am primit de la bunica mea, Gina, pe altele le-am găsit în galerii şi târguri de antichităţi. Le iubesc şi le preţuiesc pe fiecare în parte, iar atunci când am ocazia, le port. Am ales să vă prezint această ie dintr-un motiv simplu, dar care pe mine mă emoţionează. A fost cusută de străbunica mea, Ana, când avea vârsta pe care o am eu acum. Un selfie al sufletului unei adolescente din secolul trecut. În satul Islaz, acolo unde Oltul îşi amestecă valurile cu Dunărea, acum aproape o sută de ani o fată scria pe pânza translucidă de marchizet o poezie despre delicateţe, frumuseţe şi puritate”, mărturiseşte Daria Tucă.
Dacă aveţi o ie a cărei poveste vreţi să o împărtăşiţi puteţi să trimiteţi gândurile voastre pe adresa de e-mail iaestitu@gmail.com. Până pe 12 iulie, şi IA ta poate fi una dintre ele, pentru că, în fiecare zi, în expoziţia “IA. Poartă spre infinit”, cea de-a douăsprezecea ie va fi alta.
