Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JURNAL DE TAXIMETRIST
Intr-o statie de RATB oameni stand "ciorchine" asteapta... Opresc langa. Chiar nimeni nu-i dispus sa ma ocupe? Doar am tarif social! In masina este cald. Vad ochi invidiosi atintiti spre mine. Ma relaxez intr-o pozitie de 40°C. Imi deschid geaca. Dinspre "ciorchine" ... nimic. Ce oameni "zgarciti", prefera sa se inghesuie unuâ intr-altuâ, aparandu-se de frig. Iau o revista si incep sa-mi fac vant cu ea. Uf, foarte cald. Se pare ca metoda folosita da rezultate. O pereche se desprinde de grup, indreptandu-se spre mine. Bingo. Ma simt ca un pescar norocos.
Cunosc omul care ia taxiul doar
atunci cand are absoluta nevoie. Clienta mea, o sexagenara amarata, mi se plange ca din fata spitalului unde are internata o ruda a luat un taxi care a tepuit-o cu vreo 500.000 lei. Cunosc problema. In fata spitalelor intotdeauna exista cateva "taxiuri", adica niste hiene fara nimic sfant a caror deviza este "nici o zi fara un fraier". Pentru ei nu conteaza absolut nimic din ce-i uman si sunt priviti cu dezgust de toti taximetristii.
Monologul interminabil al unei doamne psiholog despre cum isi face ea meseria incepe sa ma exaspereze:- Stiti, doamna, eu consider...
- Dar e simplu, in situatia data manifestarile...
- Doamna, daca-mi permiteti, as vrea sa devin putin grosolan!
- Sigur. Iar cand terapia nu da rezultate...
