Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Proporţiile victoriei lui Liviu Dragnea în cursa pentru şefia PSD sunt, cu atât mai surprinzătoare, cu cât situaţia dinainte de votul din Comitetul Executiv pentru noul preşedinte al partidului îi era nefavorabilă dintr-o serie lungă de considerente.
Rezultatul de 65 de voturi pentru Dragnea şi doar 18 pentru Rovana Plumb reprezintă un vot clar de blam pentru premierul Victor Ponta, care a susţinut-o pe Plumb. Şederea prelungită în Turcia şi demisia intempestivă de la şefia partidului au iritat suficient de mulţi lideri ai partidului, astfel încât cuvântul lui Ponta a cântărit mai puţin decât se estima în desemnarea succesorului său. Debandada din ultima vreme din interiorul partidului a dat impresia că acesta a fost neglijat în favoarea activităţii guvernamentale. În aceste condiţii, liderii locali au trecut peste temerile pe care le aveau legate de modul în care se vor aloca banii în teritoriu la apropiata rectificare bugetară şi s-au aliniat în spatele lui Dragnea, cel care i-a susţinut întotdeauna. Un moment de cotitură l-a reprezentat episodul paharului de vin pe care Dragnea l-a băut în compania lui Gabriel Oprea, preşedintele UNPR. Sprijinul obţinut de la Oprea a eliminat temerea multor fruntaşi pesedişti, potrivit căreia Liviu Dragnea ar intenţiona să scoată partidul de la guvernare cu speranţa că asta i-ar rezolva problemele din justiţie şi a dat garanţii că fricţiunile din coaliţia de guvernământ vor înceta. În mod paradoxal, o parte deloc neglijabilă a succesului lui Dragnea i se datorează lui Ion Iliescu, care i-a influenţat pe indecişi. Acesta a dovedit că nu este un ins ranchiunos, deşi avea toate motivele să fie supărat pe Liviu Dragnea, cel care, după alegerile prezidenţiale, i-a cerut lui Iliescu să apară mai rar în public, întrucât eşecul lui Ponta în faţa lui Iohannis s-ar fi datorat şi percepţiei de partid comunist pe care o avea PSD-ul.
L-am susţinut pe Liviu Dragnea pentru motive clare: pentru talentele sale organizatorice necesare în această perioadă.
Ion Iliescu
Revolta baronilor
De la alegerea sa ca preşedinte al PSD, Victor Ponta a condus cu fermitate partidul, uneori impunându-şi deciziile liderilor locali şi promovând oameni tineri în funcţii importante. Nemulţumirile s-au ampli¬ficat, iar la Comitetul Executiv au avut ocazia să-l susţină pe unul provenit din rândurile lor. Ca prestigiu printre şefii de filiale, doar Marian Oprişan putea rivaliza cu Dragnea. Iniţial, preşedintele CJ Vrancea o sprijinea pe Rovana Plumb, despre care spunea într-o şedinţă că „este femeia noastră”. Lovitura dată de Dragnea prin acordul cu Oprea privind continuarea împreună a guvernării l-a determinat şi pe Oprişan să schimbe tabăra pe ultima sută de metri, invocând faptul că trebuie separată decizia politică de cea guvernamentală, făcând trimitere ironică la planul lui Ponta de a reduce puterea baronilor prin separarea funcţiilor politice de cele administrative. „Multă vreme, am crezut că în PSD trebuie să separăm decizia politică de decizia guvernamentală. Nici acum nu mă părăseşte acest gând şi m-am gândit ar fi fost ilogic ca preşedintele Consiliului Naţional să fie, în acelaşi timp, şi preşedintele partidului”, a spus Oprişan.
