Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Retrocedarea unui ansamblu imobiliar din centrul Sibiului, aflat pe strada Magheru 1-3, către Forumul Democrat al Germanilor din România – FDGR este un caz revoltător, arată ancheteonline.ro.
Acest impozant imobil situat în centrul oraşului este un monument istoric renovat din bani publici şi a fost revendicat în instanţă în 1993, invocându-se că FDGR ar fi succesorul de drept al unei fundaţii de caritate care a funcţionat până la instaurarea regimului comunist. Nu există absolut niciun act la dosarul de retrocedare depus în instanţă care să probeze faptul că FDGR are dreptul juridic de a fi declarat oficial continuatorul acestei fundaţii. Primăria Sibiu şi Consiliul Local nu au întreprins niciun demers pentru a apăra domeniul public al sibienilor, susţinând în instanţă că nu se opune acestei retrocedări.
Acest imobil a fost rechiziţionat de Grupul Etnic German, organizaţie hitleristă care a funcţionat în România, între 1940 şi 1944. Conform unui Decret Regal din 8 octombrie 1944, consfiinţit prin documente internaţionale după cel de-al doilea război mondial, statul român a devenit proprietarul clădirii, mai arată jurnaliştii de la ancheteonline.ro.
Toate legile interne şi internaţionale din 1945 încoace statuează că imobilele care au aparţinut organizaţiilor fasciste, hitleriste sau colaboratoare ale regimului nazist sunt confiscate şi trec în proprietatea statului. Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul din str. Magheru 1-3 care a fost naţionalizat de drept şi nu abuziv înainte de 6 martie 1945. Cu toate acestea, monumentul istoric a ajuns în proprietatea FDGR, statul fiind păgubit cu peste 1,5 milioane de euro.
FDGR, urmaş al baronului?
Baronul sas Von Reissenfels a înfiinţat o fundaţie care să-i administreze averea imobiliară după moartea sa. Această fundaţie a funcţionat până în 1940 când, după înfiinţarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizaţii hitleriste.
Ancheteonline.ro mai arată că toate bunurile care au aparţinut comunităţii săseşti, inclusiv imobilele din centrul Sibiului, au ajuns în posesia Grupului Etnic German în urma unui decret semnat în 1940, dar şi a unui acord încheiat de Grupul Etnic German cu Biserica Evanghelică în 1942. În 1944 s-a decis confiscarea tuturor bunurilor care au aparţinut organizaţiilor ce au colaborat cu Germania nazistă, iar imobilele din strada Magheru 1-3 au intrat în proprietatea statului. FDGR s-a înfiinţat imediat după Revoluţie ca reprezentantă a saşilor şi şvabilor România şi s-a autodeclarat continuatorul fundaţiei care administrează Fondul baronului von Reissenfels.
Tribunalul Sibiu îi recunoaşte acest drept în 1993 printr-o sentinţă absurdă, pentru că FDGR nu are nimic în comun cu această fundaţie şi nici cu administrarea averii lăsate moştenire de baronul sas. Tot în 1993, FDGR a devenit proprietarul imobilului din Magheru 1-3. Trebuie precizat că Fundaţia Reissenfels a funcţionat ca o asociaţie familială de caritate, în timp ce FDGR este o organizaţie politică, având acelaşi statut ca şi UDMR. Cele două organisme au funcţionat în perioade diferite, având scopuri şi obiective diferite. Fundaţia Reissenfels s-a ocupat de ajutorarea nevoiaşilor din Sibiu, indiferent de etnie sau religie. În schimb, FDGR reprezintă exclusiv interesele comunităţii germane, nu numai din Sibiu, ci din toată ţara.
Abuzurile lui Iohannis
FDGR şi reprezentanţii săi, cum ar fi primarul Klaus Iohannis, au luat decizii discreţionare, alungând oameni sărmani din casele lor, mai arată ancheteonline.ro. În testament, baronul Reissenfels cerea ajutorul Primăriei Sibiu pentru a pune în aplicare măsurile sociale de ajutorare a celor nevoiaşi.
Ce a făcut însă primăria Sibiu, reprezentată de Iohannis, şeful FDGR, succesorul Fundaţiei Reissenfels?
După ce locatarii de la adresa Magheru nr.5 (imobil legat de sediul Forumului German) şi-au cumpărat apartamentele în baza Legii 112/1995, FDGR în complicitate cu Primăria, prin abuz, i-au alungat pe oameni în stradă. Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al FDGR şi de primar al Sibiului, nu a ţinut cont de o eroare din Cartea Funciară, eroare recunoscută chiar de Forum în 1993, ci a profitat de situaţie pentru a-i alunga pe oameni din casele lor. Oamenii s-au dus în audienţă la primarul Iohannis care le-a arătat pumnul şi i-a ameninţat cu un proces nemţesc.
Cel care a condus FDGR în perioada în care statul român pierdea prin înşelătorie imobilul din Magheru nr. 1-3 este Paul Philippi, un apropiat al lui Klaus Iohannis. Philippi s-a înrolat voluntar în 1942 în structurile Wehrmacht şi a luptat pe frontul de răsărit. După 1944 s-a refugiat în Germania, dar a fost arestat de americani, care l-au internat 30 de luni într-un lagăr pentru “denazificare”.
După 1989 a venit în ţară şi a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2000, primarul Klaus Iohannis i-a conferit lui Philippi ordinul “cetăţean de onoare al Municipiului Sibiu”.
Imobile retrocedate către Forumul Democrat al Germanilor din România:
Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu (str. Berăriei nr. 2), Fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu (transformat în restaurantul Hermania – str. Filarmonii nr. 2), Serviciul Judeţean Ambulanţa Sibiu (str. Funarilor nr. 1), sediul FDGR din Piaţa Mare, dar şi multe alte clădiri din centrul istoric.
Grupul Etnic German este dizolvat prin decret regal
În octombrie 1944, Grupul Etnic German este dizolvat prin decret regal şi toate bunurile sale au fost confiscate. Ca urmare, mai arată ancheteonline.ro nu se poate vorbi de o naţionalizare abuzivă a sediilor şcolilor din Sibiu în anul 1948, care ar fi dat dreptul de retrocedare către Biserica Evanghelică, ci de o confiscare a bunurilor, în urma colaborării cu regimul nazist. Forumul Democrat German şi Biserica Evanghelică au solicitat retrocedarea tuturor bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German, iar primăria, reprezentată prin edilul Klaus Ionahnnis (preşedintele al FDGR), a restituit cam tot ce a fost revendicat. Scopul urmărit de Klaus Iohannis şi de liderii saşilor a fost să pună mâna pe clădirile din Sibiu. Aşa s-a ajuns ca cele mai importante imobile să fie retrocedate “in integrum” fie FDGR, fie Bisericii Evanghelice. Nu o puteau face fără sprijinul Bucureştiului. L-au obţinut la momentul potrivit, mai ales în perioada guvernării liberale (2005-2009), graţie prieteniei la cataramă a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu. În 2007, Ingrid Zaarour, preşedintele Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor a emis o horărâre “privind completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv în perioada martie 1945 – 22 decembrie 1989”. Acest document a deschis calea retrocedărilor controversate din zona Ardealului, către urmaşii grofilor unguri declaraţi criminali de război în urma colaborării cu regimul hortyst şi către succesorii Grupului Etnic German, grup declarat ca fiind colaborator al regimului hitlerist. Este de fapt o
decizie politică luată fără să se ţină cont de faptul că aceste proprietăţi au fost consfiscate de statul român înainte de 6 martie 1945.
