Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După dezertarea din PSD, relaţiile progresiştilor din UNPR cu social – democraţii au fost înţesate de răzbele şi ironii. Ei voiau să corijeze eşecul stângii reprezentate de PSD care, spuneau membrii UNPR, a determinat o dominaţie politică a dreptei. Totuşi, în mod surprinzător, UNPR a devenit principalul aliat al PSD după dispariţia USL. În 2016 PMP-ul lui Băsescu ia UNPR sub aripă, dar Băsescu vrea acum să alunge progresiştii din PMP. În tot acest timp, foştii membrii UNPR, care susţineau cu surle şi trâmbiţe amurgul PSD în 2010 au fost marginalizaţi sau scoşi din politică de dosarele penale.
Gabriel Oprea a avut o ascensiune politică veritabilă înainte de a deveni liderul UNPR: fost general, ministru al Apărării Naţionale şi ministru de Interne. Cariera i-a fost curmată atât de acuzaţia de plagiat, cât şi de erori fără tăgadă. În octombrie 2015, pe timp de ploaie, Bogdan Cosmin Gigină, poliţist ce făcea parte din coloana oficială ce îl escorta pe Gabriel Oprea, a murit într-un accident de circulaţie. Astfel, în februarie 2016, procurorii DNA au început urmărirea penală a lui Gabriel Oprea. În prezent, Oprea este în continuare cercetat de DNA pentru ucidere din culpă în dosarul în care se investighează decesul poliţistului Gigină. Totodată, Gabriel Oprea este judecat într-un dosar privind cheltuieli nejustificate ale DIPI. Neculai Onţanu a fost timp de 4 mandate primar al sectorului 2, membru al Partidului Socialist al Muncii, apoi al PSD şi apoi al UNPR. Nici Onţanu n-a scăpat de DNA. În iunie 2016, Neculai Onţanu a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită, fiind acuzat că a acceptat promisiunea unor foloase materiale de la Cristi Borcea, beneficiar al unor drepturi litigioase, pentru ca în schimb să faciliteze procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri ce totalizau 83.500 mp, situate pe raza sectorului 2. În iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a decis să înceteze procesul penal împotriva lui Onţanu, pe motiv că faptele s-au prescris. Recent Onţanu a anunţat că după această „promenadă” de la un partid la altul, se leapădă de partidele dominante şi-şi face formaţiune politică. Titulatura aleasă de Onţanu e heirupistă „Ader la Democraţie, Educaţie şi Reconstrucţie” (ADER). Dacă Oprea şi Onţanu au fost răzuiţi din politică de dosarele penale, a rămas pionul Valeriu Steriu, fost preşedinte al UNPR după ce a început urmărirea lui Oprea, să ducă mai departe practica politică oportunistă a progresiştilor. În iulie 2016, ca urmare a fuziunii dintre UNPR, şi PMP, condus de fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, Valeriu Steriu devine preşedinte executiv al PMP. În august 2016, după alegeri interne, Valeriu Steriu este ales şi preşedinte al organizaţiei PMP Bucureşti.
Fostul ministru al justiţiei în guvernul Năstase şi ministru de externe în guvernul Emil Boc din partea PSD Cristian Diaconescu a fost preşedinte de onoare al UNPR, însă în 2012 devine consilierul lui Băsescu, apoi unul dintre fondatorii PMP. Apoteotic, Diaconescu anunţă că va candida la preşedinţie din partea PMP în 2014, dar demisionează din partid înainte de prezidenţiale, după ce PMP a preferat-o pe Udrea.
Nicolicea s-a salvat
Între 2004 şi 2008 a fost preşedinte al PSD Mehedinţi. Nicolicea a plecat din PSD, urmându-l pe Gabriel Oprea. Deşi a fost adversar politic al lui Victor Ponta în perioada 2009 - 2011, când spunea despre acesta că a trăit la Paris "ca un aurolac", a fost uns ministru în 2014 în Guvernarea Ponta III. În 2016, Nicolicea, considerat „aghiotantul” lui Gabriel Oprea, s-a întors în PSD-ul de unde a plecat, dar nu la Mehedinţi, ci unde putea fi primit cu ospitalitate, în organizaţia PSD Buzău.
Un partid cameleonic
Citește pe Antena3.ro
În 2010, un grup de transfugi din PSD, aflaţi sub protecţia epoleţilor fostului ofiţer Gabriel Oprea, a fondat UNPR. „Discursul şi practica politică de stânga sunt nereformate şi tributare unei viziuni radical conservatoare care prelungesc sărăcia şi slăbesc statul”, declara cvartetul “ctitorilor” partidului în 2010, compus din Marian Sârbu (care ulterior a ieşit din politică pentru un post călduţ la ASF), Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu şi Neculai Onţanu. Au fost la guvernare alături de PD-L şi UDMR, dar au trecut de partea USL determinând căderea guvernului Ungureanu. În 2012 după alegerile locale, UNPR şi PSD au format ACS – Alianţa de Centru Stînga. UNPR ar fi trebuit să fuzioneze cu PSD în 2012, dar fuziunea nu s-a produs din cauza ranchiunei unor social-democraţi faţă de Oprea. Abia în 2015 s-a materializat o contopire, căci UNPR a fuzionat prin absorbţie cu resturile Partidului Poporului – Dan Diaconescu. Două dosare penale s-au năpustit în 2016 asupra preşedintelui partidului, Gabriel Oprea, iar UNPR-ul şi-a început declinul. Pe cât de uşor a colectat traseiştii altor partide, pe atât de repede i-a pierdut. Cei care nu au reuşit să schimbe tabăra au decis să fuzioneze cu partidul lui Băsescu, în pofida opoziţiei fondatorului Oprea şi a unui grup de contestatari, în frunte cu fostul senator Marian Vasiliev, care au reuşit să îngreuneze în instanţă finalizarea fuziunii.
