Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Desigur, acum nu a mai fost vorba să alegem între doi foști comuniști, de data aceasta fiind puși să alegem, dintre două rele, răul cel mai mic. Adică între un Călin Georgescu, trâmbițaș al unor sloganuri populiste, multe dintre acestea provenind din repertoriul de sinistră amintire al ideologie legionare, care se împăunează cu niște înalte funcții pe care le-a avut (de fapt nu le-a avut!) la ONU sau la Clubul de la Roma, și Elena Lasconi,o persoană cu o prestație publică mediocră și incertă care nu a făcut decât să îi pună în evidență lipsa unor elementare cunoștințe în materie de politică externă și relații internaționale.
Așa încât, decizia Curții Constituționale care a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale și a impus reluarea de la zero a procesului electoral ne-a scos, practic, din acest impas și ar trebui să ne dea șansa ca la viitoarele alegeri să dăm votul acelui candidat care va veni cu cel mai bun proiect de țară pentru România Europeană și Euroatlantică. O precizare se impune din capul locului: decizia CCR ne-a scos din impas, dar nu a și rezolvat problemele de fond care au făcut să ajungem aici!
Este,așadar, de așteptat ca în intervalul de timp pe care îl au la dispoziție, probabil până în martie 2025, partidele politice să nu se limiteze la niște ajustări de fațadă, ci să facă o analiză aprofundată a acelor probleme care au generat așteptări și nemulțumiri din partea unor diverse segmente de populație, implicit de electorat, dar cărora strategii respectivelor partide nu le-au acordat atenția cuvenită. Lăsând, în acest fel, ca ele să fie confiscate și manipulate de către promotori ai unor ideologii extremiste și șovine. De la Aur la Călin Georgescu! Una dintre acestea fiind, cu siguranță, locul și rolul României în Uniunea Europeană. Mă refer la anumite situații în care țara noastră a fost tratată ca membru de rangul 2 sau 3 al construcției europene, fiind supusă unor tratamente discriminatorii și abuzive din partea unor parteneri din structurile uniunii, Ținerea țării noastre, ani întregi, în afara Spațiului Schengen, din cauza unor jocuri de interese care nu au nimic în comun cu spiritul de solidaritate, de încredere și de susținere reciprocă care trebuie să definească relațiile dintre toate statele membre ale uniunii, fiind unul dintre principalele motive de nemulțumire și de relativă, dar reală, diminuare a încrederii opiniei noastre publice față de politicile Uniunii Europene. Numai că de aici și până la un Roexit( sau cum i-or spune în limbajul neoș –gardist Călin Georgescu et comp) este cale lungă. Edificator ar fi ca, dacă tot este atacat subiectul, să se facă referiri la obiect despre cum resimte acum Regatul Unit efectele drastice ale Brexitului. Ori, timiditatea(ca să îi spun așa) de care au dat dovadă și în campania electorală unele partide și liderii lor atunci când ar fi putut să profite de ocazie și să facă un bilanț obiectiv și argumentat, ca și o demarcare clară între pierderile reale, incontestabile pe care ni le-au pricinuit asemenea accidente de parcurs și suma câștigurilor pe care le-au avut și le au România și românii pentru că suntem stat membru al UE a fost de natură să îi ajute și pe Călin Georgescu să lanseze sloganul ieșirii României din Uniunea Europeană ca soluție de primă urgență după câștigarea alegerilor prezidențiale. Bineînțeles, fără a face și necesara estimare a pierderilor și câștigurilor care ar rezulta de aici.
Bine ar fi fost, de asemenea, ca în dezbaterea publică să se fi făcut referiri punctuale, la obiect, la demersurile unor europarlamentari români care, în forurile de la Bruxelles și Strasbourg, au apărat și au promovat Interesul Național al României Europene. Aceștia având de înfruntat- lucru care iarăși este puțin discutat și în campania electorală din acest an- jalbele în proțap cu care au venit, mai ceva decât la Înalta Poartă, unii europarlamentari trimiși tocmai de către votanții din scumpa noastră patrie.
Pornind de aici și, prin extensie de sferă, am putea să ajungem și la o discuție pe un alt subiect fierbinte și anume cel al sferei și conținutului ideii de suveranitate națională într-o lume a interdependențelor. Subiect care este și el confiscat și exploatat în interes partizan- politicianist de către doctrinari extremiști din Occident sau de pe alte meridiane și continente. Nu au făcut-o, din păcate, la noi, partidele pro europene, în schimb au furat startul propagandiștii extremismului naționalist și au aruncat subiectul în derizoriu. Bravo lor, rușine nouă!
O precizare se impune înainte de a pune punct acestor notații: m-am referit aici la câteva teme care cred că ar fi fost foarte bine să se regăsească în dezbaterile din campania electorală. După cum bine ar fi fost ca ele –și nu numai ele!-să se fi aflat în dialogul pe care mediul nostru politic l-a avut sau ar fi trebuit să îl aibă cu cetățenii în toți acești patru ani care au trecut de la precedentele alegeri.
Aceasta este, vrem sau nu vrem, acum situația, așa că bine ar fi ca, valorificând oportunitățile pe care le oferă campania electorală pentru alegerea viitorului președinte al României, clasa noastră politică să înscrie pe agenda dialogului lor public aceste subiecte atât de complexe și intens controversate. De la sine înțeles că lista lor poate și trebuie să fie extinsă, incitante subiecte fiindu-ne sugerate de către Adrian Năstase într-o analiză publicată, astăzi, pe blogul său. Am făcut deloc întâmplător trimitere la Adrian Năstase, domnia sa fiind premierul în al cărui mandat România a purtat și a încheiat cu succes foarte dificilele și sinuoasele negocieri de aderare la Uniunea Europeană și sper că cititorul de bună credință va înțelege de ce am ales să fac, în mod expres, această mențiune.
Citește pe Antena3.ro
S-ar prea putea, nu neg, să existe și cititori ai modestelor mele însemnări care să îmi răspundă cu postări de tipul/teapa ,,Năstase, patru case’’ și cam atât. Situație în care îmi cer, de pe acum scuze că am greșit destinatarul mesajului…
