Pentru fiecare strop de apă

Seceta are efecte cumplite, imediate, dar şi pe termen lung. Atunci cănd ea afectează zone foarte extinse trece in categoria calamitate naturală, iar diminuarea şi compensarea pagubelor produse devine o problemă statală. Orice stat dispune de rezerve strategice destinate tocmai situaţiilor extreme.

Seceta are efecte cumplite, imediate, dar şi pe termen lung. Atunci cănd ea afectează zone foarte extinse trece in categoria calamitate naturală, iar diminuarea şi compensarea pagubelor produse devine o problemă statală. Orice stat dispune de rezerve strategice destinate tocmai situaţiilor extreme. Desigur, nicăieri in lume aceste rezerve nu sunt atăt de mari incăt să asigure, pentru un număr foarte mare de cetăţeni, condiţii de trai identice cu cele din vremuri normale, ci mai degrabă un minimum necesar subzistenţei şi trecerii peste perioada critică. In societăţile civilizate, pe lăngă intervenţia imediată şi eficientă a statului se manifestă fenomenul de solidaritate naţională, firmele puternice fac donaţii consistente sau oferă gratuităţi pentru anumite servicii, oamenii din zonele mai puţin afectate alimentează fonduri de ajutorare.

Dar să ne intoarcem la seceta noastră de azi. Nu inţeleg de ce nimeni nu spune că această calamitate nu este de fapt o surpriză, că mesajele climatologilor privind modificarea drastică şi accelerată a condiţiilor de temperatură pentru zona europeană in care ne situăm au avertizat incă de acum căţiva ani că vom avea veri caniculare, secetoase. Cănd vine căldura, scad debitele răurilor, coboară pănza freatică şi culturile sunt părjolite ne aducem aminte că nu funcţionează sistemul de irigaţii, că avem o nenorocită de cişmea cu apă potabilă la şapte sate sau că vitele nu se pot adăpa dintr-o gaură, cum tragic constata zilele trecute la televizor un amărăt de ţăran ce purta pe cap o pălărie de pai spartă…

Lipsa severă a apei afectează pe toată lumea, de la vlădică la opincă. Truditorul care işi macină viaţa la Cucuieţii din Deal e lovit mai greu, pe neaşteptate, ca un blestem. Domnii din cabinetele ministeriale (cu vile in zone rezidenţiale) aproape deloc, pentru că ei sunt protejaţi. Protejaţi de cine? De un sistem care i-a propulsat in acele funcţii tocmai pentru a folosi puterea, de la informaţie la utilizarea părgiilor financiare, in folosul binelui general.

Sunt experţi care susţin cu argumentaţii solide că este foarte probabil ca in Romănia, peste căteva decenii, să putem inlocui livezile de pruni cu cele de portocali. Suntem o ţară cu importante rezerve naturale de apă, dar aceste rezerve trebuie bine gestionate, valorificate cu atenţie, protejate şi calculate pentru viitor. Altfel, secetele viitoare vor continua să ne decimeze de jos in sus, de la disperatul ce cară apă in bidoane sparte pănă la băiatul spilcuit, care merge să-şi petreacă luna de miere in insulele Bora-Bora… Â