Doamnelor şi domnilor... şi voi cei mici... ştiţi ceva? Mă simt persecutat. Ei bine, da! De ce, vă întrebaţi voi, şi pe bună dreptate de altfel. Păi, Ana, mătuşa mea, de când a fost la nişte cursuri de mâncare crudă (adică a învăţat acolo că omul poate trăi şi doar servind la masă mâncare crudă), tot încearcă să mă îndoape şi pe mine cu aşa ceva, de parcă aş fi un curcan. A aflat ea că e bine să mănânci multe fructe şi legume crude, salate, sosuri, chiftele sau mai ştiu eu ce, preparate crude. Apoi... cum să mănânci chiftele crude, domnule?
Simplu, îmi zice ea. Pregăteşti amestecul din legume rase şi, după ce le-ai modelat le pui într-un deshidratator sau la soare. Stau aşa şi mă uit lung la ea... şi iar mă uit... oare pe ce lume crede ea că se află? Păi la ce frig e afară, la cum ninge... unde vede ea soarele? Unde să usuc eu la soare chiftelele alea? Poate la vară! Bine, dar până atunci...eu ce mănânc??? Tot uitându-ne prin nişte cărţi cumpărate de ea, tot cu mâncare crudă, bineînţeles, am zărit o reţetă cu avocado. Ciudat fruct... sau legumă? Încă nu mă lămurisem, aşa c-am zis să aprofundez subiectul, căci îmi plăcea cum arăta.
Am aflat că avocado e un fruct ce conţine mai mulţi nutrienţi decât oricare altul (adică vitamine, cum ar fi vitaminele A, D, K, C şi E, fibre, potasiu, niacină, riboflavină, acid pantoteic), grăsimi mononesaturate, adică grăsimi bune, care ajută oamenii mari să scape de colesterolul rău (oare ce o fi colesterolul... un baubau mare?). Poate cel mai important lucru aflat de mine (nu că acestea nu ar fi importante) este că avocado este foarte bun pentru copii, ajutându-i să crească mari, frumoşi şi voinici.
Îmi plăcuse mie cum arăta, dar după ce am citit şi aceste lucruri m-am hotărât imediat să prepar ceva cu el, că tot aveau vreo trei-patru bucăţi prin frigider, cumpărate cu vreo două zile în urmă de mami. M-am gândit să fac o salată de fructe, căci ieri nu am vrut să-mi mănânc fructele, optând pentru o bucăţică de peşte la cuptor. Bun de altfel şi foarte săţios... cred c-ar fi mers cu avocado. Aşa că am deschis frigiderul, am scos fructele de avocado şi nişte mere... ba chiar şi o pară. Ca să fac o mică glumă, am scos şi un castravete verde. Căci cine o să îşi dea seama pe moment ce am pus eu în salată?
Am spălat fructele şi castravetele, le-am curăţat de coajă (nu chiar de tot, căci îmi place să văd culoare în mâncare) şi le-am tăiat bastonaşe micuţe. Le-am amestecat într-un bol cu suc de lămâie verde şi puţină miere, apoi am adăugat pulpa de la avocado tăiată mărunt. Am amestecat din nou şi... nu mi-a plăcut ce-a ieşit. Îmi părea rău să le arunc, aşa că am deschis din nou frigiderul şi mă tot întrebam ce-aş putea să mai pun ca să o „repar”, să-mi fie pe plac. O să râdeţi, dar am ales un borcănel cu muştar în care seminţele se vedeau ca nişte mici ochişori sau icre de peşte colorate. Am pus puţin muştar, am adăugat puţină sare şi piper, ba chiar şi pătrunjel tocat. Ce pot să spun... de data aceasta a ieşit o salată minunată.
Pentru că încă nu aruncasem cojile de avocado, am zis că mai bine le folosesc pe post de castronele. Le-am umplut cu grijă, le-am aşezat pe farfurii şi le-am decorat cu frunze de pătrunjel. Nu a mai rămas decât să le mâncăm... cu poftă.
Salată de avocado dulce-acrişoară
Ingrediente: 2 bucăţi avocado, un castravete verde mic, două mere mari, o lămâie verde, o linguriţă cu miere, o linguriţă muştar cu boabe, 4 g sare, 3 g piper, 100 g miez de nucă, o lingură cu pătrunjel tocat.
Preparare: Merele şi castravetele verde se spală, se curăţă de coajă sau se lasă cu coajă şi se taie bastonaşe subţiri micuţe. Se pun într-un bol împreună cu mierea, sucul de lămâie verde, muştarul cu boabe, sarea şi piperul. Se presară pătrunjel tocat, miezul de nucă prăjit uşor în cuptor, apoi tocat mărunt, pulpa de avocado tăiată cubuleţe şi se amestecă totul. Se umplu cojile de avocado cu salată şi se servesc imediat.