Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Februarie 1987 a fost o luna extrem de geroasa. Temperaturile coborasera sub - 15 grade Celsius. "Era un frig ingrozitor si multe calorifere din camin crapasera. In seara respectiva a picat si electricitatea la caminele din Codrescu. Era bezna. Sobolanii de pe holuri si de la baie erau singurii care se simteau in largul lor. Lumina era numai la cantina", isi aminteste Nicoleta Turliuc, pe atunci studenta in ultimul an la Facultatea de Filosofie a Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi, acum conferentiar dr. la Facultatea de Psihologie a aceleiasi universitati.
"Satui sa traiasca in camine murdare, fara lumina, apa calda si caldura, studentii ieseni au avut curajul acum 19 ani sa iasa in strada. A fost o revolta spontana, care a luat autoritatile comuniste prin surprindere. La 16 februarie 1987, studentii de la Iasi par sa fi dat startul manifestatiilor anticeausiste. Dupa ei au urmat in toamna muncitorii de la Brasov. Cei care au avut curajul sa se ridice impotriva regimului au dat socoteala Securitatii. Dupa ceva timp de la greva, la Judeteana de Partid a venit o directiva de la Bucuresti care anula pedepsele. "Se zvonea ca Nicu Ceausescu ar fi fost cel care le-a sugerat celor de la Iasi sa renunte la sanctiuni", rememoreaza conferentiar Nicoleta Turliuc.
