"Astăzi e ziua ta..." : Dan Iliescu

Ii place orice gen muzical cu condiţia să fie bine interpretat şi cu sinceritate. Preferă totuşi rockul şi in special funckul. Astăzi, chitaristul trupei Timpuri Noi, Dan Iliescu sărbătoreşte 48 de ani

"Şi soarele se duce la culcare..."

Ii place orice gen muzical cu condiţia să fie bine interpretat şi cu sinceritate. Preferă totuşi rockul şi in special funckul. Astăzi, chitaristul trupei Timpuri Noi, Dan Iliescu sărbătoreşte 48 de ani.

S-a născut la Iaşi, influenţat de Hendrix, Ten Years After, Frank Zappa, Led Zeppelin, Pink Floyd şi multe alte formaţii ale anilor ’70. In ’82 intemeiază, impreună cu Adrian Pleşca şi Răzvan Moldovan, Timpuri noi. Lipseşte din formaţie timp de trei ani, cănd distracţiile şi viaţa de salvamar i se par mai interesante. Din ’85 reia lucrul cu Timpuri Noi, iar in ’90 intemeiază impreună cu Sorin Badea şi Dragoş Badoi formaţia B22, cooptăndu-l pe Marian Ionescu. In 2001 formează trupa Zidd impreună cu Silviu Sanda şi Andrei Bărbulescu, un trio care promitea multe, dar căruia nu-i venise incă timpul. Astfel, discul formaţiei rămăne in studio pentru neplata inregistrărilor. Din 2001 pănă in 2004 se ocupă cu terapii complementare, intenţionănd să-şi deschidă un cabinet. Scoate chiar şi un disc cu muzică terapeutică. Nostalgia şi indemnurile cunoscuţilor il determină să reia, impreună cu Artan, activitatea in Timpuri Noi.

"Dacă e să vorbim de un secret al formaţiei TIMPURI NOI de a rezista in preferinţele publicului de aproape 15 ani, atunci secretul ar fi «rezistenţă» , pentru că din 1982 pănă in 1990 a rezistat şi fără să fie «in preferinţe», compunănd melodii cu o consecvenţă pe care Dumnezeu a răsplătit-o.

Cănd ai un solist ca Artan, nu e greu să inţelegi care este rolul tău ca instrumentist. Şi, să fim sinceri, chiar şi soarele se duce la culcare după o zi de muncă! Umorul este o caracteristică insuflată de Artan formaţiei noastre. Textele, interpretarea rezultă din atitudinea lui care ne contaminează şi pe noi. «Umbrela» este o piesă care tratează ironic dorinţa şi nu nevoia de protecţie. Acea «dorinţă» care nu prea are «cu ce».

TIMPURI NOI nu se găndeşte niciodată la şlagăr. Noi ne găndim cum să facem o idee mai accesibilă publicului, conform personalităţilor noastre. Digitaţia nu poate fi menţinută decăt căntănd. Cariera muzicală am ales-o la 26 de ani, după ce am terminat ANEFS-ul, o «obligaţie» pe care am onorat-o faţă de părinţi. Muzica terapeutică am făcut-o ca rezultat al studiului in domeniul terapiilor complementare, pe care l-am desfăşurat mai bine de trei ani. Mi-am dorit să devin terapeut şi, deşi m-am pregătit temeinic, mi-am dat seama că nu este vocaţia mea. Nu-mi place să vorbesc nici de realizări, nici de eşecuri. Ele vor fi contorizate de cine trebuie la momentul respectiv.

Ce să-mi doresc pentru viitor, cănd suntem atăt de condamnaţi să uităm trecutul? Luciditate!"