"Astazi e ziua ta..." - Doru Stanculescu

A fost membru fondator al Cenaclului Flacara, facand parte din grupul de seniori ai folkului. Astazi, Doru Stanculescu implineste 55 de ani.

"Poate ca am fost prea linistit, prea cuminte"

"Trecerea unui an inseamna pentru mine ceea ce cred ca inseamna pentru orice om: un an in minus care ma face poate mai intelept. Ma simt cateodata mai bine, cateodata mai rau, cu ale tineretii valuri, ca la 55 de ani, ca atata fac. Nu sunt cucoana sa ma feresc sa imi spun varsta. Voi aniversa in familie, cum se aniverseaza normal. Se asaza oamenii la masa, mananca, beau, vorbesc, de preferat sa nu vorbeasca insa cu gura plina... Nu mi se pare nimic iesit din comun ca timpul trece, sunt si eu un om ca toti oamenii, asupra caruia timpul lucreaza tot asa, ca asupra tuturor oamenilor. Cu cat inaintezi in varsta, cu atat ti se pare ca timpul devine mai scurt. Aduceti-va aminte ce lungi erau serile cand erati copii si iernile ce frumoase erau...
De ziua mea nu am avut parte de petreceri-surpriza, am avut parte de alte surprize; in momentul in care am implinit 50 de ani, spre dimineata, nevasta-mea m-a intrebat daca dau si eu ceva dulce, in loc sa imi fi facut ea un tort. Acum, de ziua mea, imi doresc sanatate si contul cat mai gros in banca. Atunci cand esti tanar, altfel te joci, altfel te distrezi. Cand eram tanar dansam, acum imi place sa stau la masa, la un pahar de vorba, mai linistit. Asta e, si banuiesc ca nu sunt cu nimic original in chestia asta.
Mi-ar placea sa am din nou 20 de ani. As face acelasi lucru, dar poate cu mai multa grija decat am facut pana acum; in principiu nu am nimic sa regret sau sa reprosez, decat poate putina lipsa de incisivitate, poate ca am fost prea linistit, prea cuminte. Uneori sunt mai multe lucruri care nu iti ies, alta data sunt lucruri care iti ies si la care nu te astepti. In ansamblu, nu am puncte pe care sa nu le fi atins sau realizat.
La realizari ar fi cel de-al doilea album al vietii mele, pe care l-am scos pe 4 martie si la care am lucrat impreuna cu Dan Andrei Aldea, la Munchen. Nerealizarea ar fi ca nu s-au facut absolut deloc valuri in jurul lui. Bine, nici dupa moarte nu e timpul pierdut, ca el ramane... Eu cred ca sunt un om ca toti oamenii sau, mai exact, un artist ca toti artistii, noi, artistii, fiind putin mai tacaniti decat oamenii obisnuiti. Adica, avand un plus de exese si accese, prin asta ne definim si datorita acestor lucruri suntem noi cei priviti, si nu privitori."